2,628 matches
-
construite anterior instalării la București a „puterii proletariatului”. După eliminarea specialiștilor din ateliere și fabrici (pe criteriul luptei de clasă!) sunt aduse „cadre” cu „origine socială sănătoasă”, scoase din „facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
planificate”. Prin 1950, avocatul Gh. Cahu apără pe un maistru croitor din Bârlad acuzat de sabotaj deoarece făcuse economie la ață de cusut! Instruit și educat în „orânduirea burghezo-moșierească”, nu 106 înțelege că „avântul constructiv” al comuniștilor se îndreaptă spre risipă și, până la urmă, spre sărăcie și foame. Această „evoluție” din anii 1970-1980 este sancționată la modul folcloric: „Decât mult și fără rost mai bine puțin și prost!”. Contrar aparențelor de „dezvoltare și progres”, se instaurează treptat procesul de deteriorare a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
procesul de deteriorare a calității în general, a calității umane în special. Astfel că „societatea socialistă multilateral dezvoltată” a lui Ceaușescu este aptă să se transforme în „societate de consum”! (Cu condiția suprimării „odiosului”!). Lipsa de respect pentru mediu, plăcerea risipei și a luxului, disprețul față de „munca de jos” - caracteristice „gulerelor albe” din statul comunist - le facilitează acestora (la vremuri noi tot noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România de azi după movilele de gunoaie din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
construite anterior instalării la București a „puterii proletariatului”. După eliminarea specialiștilor din ateliere și fabrici (pe criteriul luptei de clasă!) sunt aduse „cadre” cu „origine socială sănătoasă”, scoase din „facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
planificate”. Prin 1950, avocatul Gh. Cahu apără pe un maistru croitor din Bârlad acuzat de sabotaj deoarece făcuse economie la ață de cusut! Instruit și educat în „orânduirea burghezo-moșierească”, nu 106 înțelege că „avântul constructiv” al comuniștilor se îndreaptă spre risipă și, până la urmă, spre sărăcie și foame. Această „evoluție” din anii 1970-1980 este sancționată la modul folcloric: „Decât mult și fără rost mai bine puțin și prost!”. Contrar aparențelor de „dezvoltare și progres”, se instaurează treptat procesul de deteriorare a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
procesul de deteriorare a calității în general, a calității umane în special. Astfel că „societatea socialistă multilateral dezvoltată” a lui Ceaușescu este aptă să se transforme în „societate de consum”! (Cu condiția suprimării „odiosului”!). Lipsa de respect pentru mediu, plăcerea risipei și a luxului, disprețul față de „munca de jos” - caracteristice „gulerelor albe” din statul comunist - le facilitează acestora (la vremuri noi tot noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România de azi după movilele de gunoaie din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
neștire în fața sa. Uneori domnul Busbib se mai și uita în oglindă în timp ce efectua această operațiune de igienă intimă, amuzat să se vadă cu gura umflată și cu spuma albă țîșnindu-i la colțul buzelor. Ceea ce implica o și mai mare risipă de apă întrucît, în aceste momente de amuzament, frecatul pe dinți dura și mai mult. sunt un PorC, își spuse, deci, domnul Busbib. Cînd o lume întreagă suferă de lipsa de apă, cînd în orientul apropiat marea problemă a acestui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne mântuie Scuipatu’ Brun, o energică vinietă laterală, o dovadă În plus a caratelor stilistice prin care strălucește H. Bustos. Dar nu-i totul numai lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă fără drept de apel obositoarea risipă de tușe colorate, dar episodice, vegetație vicioasă care copleșește și ocultează severele linii ale Parthenonului. Bisturiul, care ține locul penei În mâna scriitorului nostru satiric, Își pierde repede ascuțimea când taie În carnea vie a lui don Isidro Parodi. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a foit, dacă nu mai rău, În patul de deasupra mea. Dimineața Îmi rezervase două satisfacții. Prima, vorspan Îndepărtat al pampei, mi-a mișcat sufletul de argentinian și de artist. O rază de soare a săgetat câmpia. Sub binefăcătoarea risipă de lumină solară, stâlpii de telegraf, sârmele și ciulinii au vărsat lacrimi de bucurie. Cerul s-a făcut cât casa și lumina s-a contopit Întru totul cu bărăganul. Juncanii păreau că poartă veșminte noi. A doua satisfacțiea fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie“, și-a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-a zvârlit pălăria maro pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse. Era brunet, băiat bun și ușor antipatic. — Don Molinari mi-a zis că să vă scot din țâțâne, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să repet da, da, ha, ha, ca coru dă greci. Apoi am servit coniac În baloane și mandea am trecut ca valiza deplomatică la tărășeniile ăle mai repugnante, la pantomima pă bune și, pă scurt, la aia de-i zice risipă dă parole fără cap și pardon. Patinaju ăla a fost nașpa: doctoru Persky, care nu Înghite să să strălucească ș-altu, s-a schimonosit la moacă dă Învidie și d-atunci mă pleznește dă mai mare dragu; Încălzită dă performanț, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oferi ceva inedit?, l-am Întrebat. — O să fii primu și ultimu care să auză ce-ți spui azi. Omu tre să să defuleze odată ș-odată. Mai bine s-o facă c-o pasăre călătoare, cu unu care o să se risipe ca fumu după ce ai tras ultima oară dân trabuc. La urma urmelor, chiar dacă trăiește dân pungășii și dilapidări, cetățeanu onorabel vrea să triumfe dreptatea. Bine spuneți, da mă Îndrăznesc să vă dau coraju că ie mulți cei care sondăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și pună prea multe întrebări. Din generozitatea, dacă nu risipa, lui Șerban Pangratty, încercînd să fie ceva mai mult decît era cu adevărat, își făcuse o moșie, iar acum, cînd el reușise să-l scoată din Vladia pe prinț, se vedea că domnișoara K.F. era ceva mult mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
controlată ar fi ea. Despre K.F. se discuta în fiecare zi și în orice colț al Vladiei. Apăruseră tot felul de povești despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele baluri, despre risipa de frumusețe și bogăție care se petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi au apărut alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se dea bătuți. Ei sunt adevărații lași. — Mă amenințați, domnule Wadey? Fran își dădu silința să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-avea de unde să știe asta. — Du-te naibii atunci și sper ca afurisitul tău de ziar să dea faliment, să vezi și tu cum e. Apoi îi trânti telefonul. Fran închise ochii. Știa că făcuseră bine publicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură ușor. Erau în martie și era încă frig, dar mama ei credea că nu trebuiau să facă risipă de căldură. Ieșirea la pensie a tatălui ei o făcuse să economisească și mai abitir. — Pari fericită, exclamă pe neașteptate maică-sa. Ca atunci când mergeai cu taică-tău în excursie. În vocea ei era o notă de tristețe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că nu făcea paradă de înfățișarea sa, că părea chiar puțin stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reporter, de-a cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta, Ralph Tyler. Îl izbi deodată amintirea a ceea ce-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei, al visurilor spulberate. De ce naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deși de un dramatism mai redus. E de remarcat că rafinarea povestirii sadoveniene merge paralel cu scăderea dramatismului.“ (N. Manolescu) Povestea cu Petrișortc "Povestea cu Petrișor" Hanului celui mare de deasupra Siretului îi zicea odinioară Hanul Aniței. Acuma cade în risipă pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare sară era împresurat de focuri de popas. Iar noaptea, după ce cărăușii se linișteau, după ce tăciunii mureau în spuză și cânii se făceau covrig sub chilne, cele trei ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oameni îl risipesc precum ar fi ceva nefolositor. Este o atitudine rezultată din lipsa culturii valorilor, din inconștiență, din nepăsare sau din prostie. Iar pe Pământ, prostia este cel mai mare belșug. Se găsește în cantități inepuizabile. Din nefericire, uneori risipa se face și cu bună știință: „Este de unde”. Dar există pe Pământ și spații - unele uriașe - unde apa potabilă are o valoare mai mare de-cât cea a aurului. Metal care încă mai dă, se pare, valoarea tuturor lucruri- lor
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Simplu. Ca să...” ... ... ... Nu știu dacă mi se pare, ori totul este aevea. Dar am totuși, impresia... De fapt, mai poți fi oare sigur de ceva ... ...tic-... Nu înțeleg de ce autorul acestui tablou a folosit mult prea mult negru... Exces, abuz, risipă, o indefinită nebunie pe fondul acestui negru care invadează totul. Oamenii, gândurile și frământările lor, speranțele și împlinirile, până și aerul pe care-l respiră, toate sunt zugravite numai și numai cu ajutorul acestei culori... -tac,... Ceea ce pare și mai ciudat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că plutim, chiar dacă apele nu sunt bune, cum s-a spus, iar câte se întâmplă în jurul nostru se întâmplă și cu noi, în învălmășeală și simultaneitate, încât n-am mai fi în stare să despărțim trufia, invidia, mânia, nepăsarea, trândăvia, risipa și zgârcenia, lăcomia și desfrânarea, care nici măcar nu pot să se arate în deplinătatea lor caricaturală, pentru că nu sunt decât umbre și urme și se amestecă și trec din una într-alta. Încât ar fi inutilă încercarea de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și am ridicat tot, exces de autoritate... căcat... sclavi... deschide ușa! cum adică nu mă lași tu pe mine să ies... un pumn zboară pe lângă urechea mea, îmi julește falca, cu palmele îi țin la distanță, beți pe stradă, cu risipă de energie la mers, în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
inițial unele îndoieli, ele s-au risipit cu totul din clipa în care v-am... „întrezărit”. Conștient că avea în fața lui pe cea mai imprevizibilă și, deci, cea mai periculoasă dintre creaturile feminine, consulul îi sărută mâna cu o veritabilă risipă de galanterie, domeniu în care se simțea întotdeauna sigur pe sine, propunându-și să fie ceva mai prevăzător în continuare. Numai că după primele minute de conversație hotărârea lui se risipi, înțepeneala se dovedi cu totul inutilă și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]