2,886 matches
-
pe Buiumaș și pleacă la sinagogă” <endnote id="(197, pp. 218-220)"/>. Un scriitor minor bucovinean, Emanoil Gregorovitza (1857-1915), specializat În imagini de viață evreiască În stetl-urile din nordul Moldovei, a descris și el cu amănunte - În nuvela Oirăh Gutman - practicile rituale de spălare ale evreilor la feredeu (mikva) și la baia cu aburi (merhaz) <endnote id="(130, p. 640)"/>. A făcut-o și reporterul F. Brunea-Fox, În „Note de drum din Maramureș”, publicate În revista Adam În 1928 <endnote id="(791
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Adam În 1928 <endnote id="(791, pp. 76-80)"/>. Dar cred că cel mai potrivit este să-i dau cuvântul lui D. Dan, un etnograf român asupra căruia nu planează vreo urmă de Îndoială În privința obiectivității. Iată cum descrie el baia rituală practicată de evreii din Bucovina la sfârșitul secolului al XIX-lea : „Trecând de la naștere 6 săptămâni [...], merge femeia la feredeu. Acolo se scaldă ea Într-o vană [= cadă] cu apă caldă. În acel timp, Îi taie o femeie cu un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune Într-un roman al polonezului Julian Ursyn Niemcewicz (1758-1841) -, dar nu de dragul curățeniei, ci pentru a alunga duhurile necurate care, În timpul nopții, s-au așezat pe unghiile sale” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Vorbind despre respectarea normelor de igienă rituală, despre tradiția „spălării cu Îmbăiare” În baia rituală, Pravila lui Matei Basarab (1640) consemnează starea de sănătate a evreilor : „În ovrei, puțini vei afla betegi și, cum am zice, mai nici unul, pentru că păzesc această poruncă ce le poruncise Moisi” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Niemcewicz (1758-1841) -, dar nu de dragul curățeniei, ci pentru a alunga duhurile necurate care, În timpul nopții, s-au așezat pe unghiile sale” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Vorbind despre respectarea normelor de igienă rituală, despre tradiția „spălării cu Îmbăiare” În baia rituală, Pravila lui Matei Basarab (1640) consemnează starea de sănătate a evreilor : „În ovrei, puțini vei afla betegi și, cum am zice, mai nici unul, pentru că păzesc această poruncă ce le poruncise Moisi” <endnote id="(461)"/>. „Despre igienă [jidanii] au destule noțiuni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stropi cu apă murdară” <endnote id="(455, I, pp. 84 și 281)"/>. Zicala poloneză „Îi este frică de apă ca unui evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sonor, asemănător cârâitoarelor pe care le foloseau leproșii. Fiind considerați leproși spirituali, evreii trebuiau să fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea rituală a copiilor creștini, evreii erau obligați să poarte Însemnele infamiei pentru a putea fi ocoliți, alun gați sau torturați În flăcările rugurilor, nu numai În cele ale Infernului. În Transilvania și Bucovina În mod firesc, situația din Transilvania este asemănătoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a Încercat să demonstreze că acest port are istoria lui, de doar câteva secole, și că Își are originea În Îmbrăcămintea germano-polonă, nefiind deci „un port național”, „evreiesc”, „de mare sfințenie”, impus de vreun text religios sau de vreo tradiție rituală <endnote id="(194, pp. 73-77)"/>. Barasch nu era singur În acest război. Alți tineri evrei emancipați făceau și ei presiuni asupra autorităților române, pentru a obține „de sus În jos” modernizarea portului evreiesc, Împotriva bătrânilor tradiționaliști ai propriei comunități. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un moment dat, această poprire [care Îi viza pe evrei] să fi fost practicată și În Moldova” <endnote id="(322, p. 218)"/>. Istoricul Victor Neumann nu exclude posibilitatea ca aceste elemente de vestimentație să se fi datorat „inovațiilor de ordin ritual ale hasidimilor” <endnote id="(101, p. 37)"/>. Eu cred, mai degrabă, că este vorba de o influență turcească În Țările Române, vasale Imperiului Otoman. Unii călători europeni În Turcia secolului al XVIII-lea au observat faptul că „erau pedepsiți grecii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
polonezi, colindătorii Îi urează de Crăciun cârciumarului evreu bogăție și bunăstare, ca oricărui creștin din sat <endnote id="(234, p. 116)"/>. Totuși, În imaginarul țărănesc nu predomină o percepție benignă asupra cârciumarului, fie el evreu sau nu. Tot În cadrul obiceiurilor rituale de Crăciun practicate În satele poloneze, În cadrul piesei populare Herod (de tipul Irozilor din folclorul românesc), un rol important Îi revine unui personaj „evreu- diavol” cârciumar. Un băiat se travestește În evreu cocoșat și șchiop, cu barbă și perciuni rituali
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rituale de Crăciun practicate În satele poloneze, În cadrul piesei populare Herod (de tipul Irozilor din folclorul românesc), un rol important Îi revine unui personaj „evreu- diavol” cârciumar. Un băiat se travestește În evreu cocoșat și șchiop, cu barbă și perciuni rituali, cu mască neagră și cu sac de negustor ambulant. La moartea regelui Herod, „evreul-diavol” se adresează astfel „soldaților lui Herod” : Poate că eu, proștilor, am să fiu regele vostru ? Am să mă duc la moșie și am să aduc velnița
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(428, p. 10)"/>. Iorga scria cu sarcasm despre „fiacări” (de la germ. Fiaker = „birjar”) <endnote id="(vezi 645)"/> și despre „harabagii cu perciuni”, care transportă „greutăți mari de mărfuri cu câte o gloabă-două”, și despre „evrei habotnici cu peisăh [= perciuni rituali] și caftan de «pielea dracului», cari țin câte o dughiană prin mahalale și străbat țara câte zece Într-o căruță cu un cal” <endnote id="(428, pp. 203-204)"/>. De regulă, o gloabă care „merge În trap ostenit”, un cal „cărămiziu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încă o poartă. E adevărat că sunt inteligenți, dar se țin deoparte ; nu fac nici un rău nimănui” <endnote id="(789, p. 122)"/>. Și F. Brunea-Fox a recurs la această asociere, Într-un reportaj din Sighetul anului 1928, scriind despre căciula rituală (stramlăh) purtată de sabat de evreii din Maramureș : „Și să mai spui că vulpea e șireată ! Da, mai șireată decât toate națiile, decât un franțuz, un neamț, un englez, un belgian ! Dar nu mai șireată decât un evreu ! Decât cel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spre America și Palestina. Cei care au rămas pe loc au Înființat și organizat primele unități evreiești de autoapărare. A fost un act care a declanșat un proces istoric, de modificare a mentalității de veacuri a evreilor (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Într-un eseu controversat (Un peuple de solitaires, 1956), Emil Cioran a Întors mănușa pe dos. În stilul său paradoxal, el a transformat viciul În virtute. Proverbiala și ridicola frică a evreilor a devenit „temeritatea și noblețea fricii lor” : „Luptători
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ortodocși, câinele ar fi un animal impur, asociat lumii de dincolo. Ei nu se pot ruga cu un câine În casă, nici nu pot să-l atingă, „căci prin aceasta s-ar spurca” ; iar dacă o evreică, după ce face baia rituală, se Întâlnește cu un câine pe drum, trebuie să se Întoarcă și să se recufunde În feredeu (micva) <endnote id="(126, pp. 14 și 31)"/>. „Evreii - scria Dimitrie Dan - țin la credința că sufletul acelui ce În viață a greșit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-un „păhar de har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei medievale), dar toți „jidovii” care beau din acest sânge Înnebunesc. Anume În acest caz, motivului simbolic „orbirea/asurzirea evreului” i s-a suprapus motivul legendar „evreul hemofag” (vezi capitolul „Infanticid ritual”) : Câți din sânge bea, Toți Își bolunzea, Câți Îl auzea [pe Isus], Toți Își asurzea, Câți Îl și vedea, Toți Își orbea <endnote id="(714, p. 197 ; 715, p. 27)"/>. Imaginea se regăsește și În literatura veche ; de exemplu, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
192)"/>. Nu este vorba aici de remediul evanghelic : „și a uns Isus cu scuipat și tină ochii orbului” (Ioan 9, 6 ; Marcu 8, 23). Conform tradiției, evreii ar folosi În acest scop sângele colectat din trupul copilului ucis În mod ritual. În anul 1726, de exemplu, evreii din târgul Onițcani (Orhei, Basarabia) au fost acuzați că au omorât un copil creștin-ortodox, iar sângele colectat l-au trimis „marelui haham din Cracovia” - se spune În Cronica Ghiculeștilor - „pentru ca să ungă cu acest sânge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au menționat credința că evreii se nasc orbi și că Își capătă vederea numai dacă sunt unși pe ochi cu sânge de copil creștin <endnote id="(70, p. 130)"/>. În afară de trimiterea explicită la mitul extrem de Înrădăcinat și răspândit privind infanticidul ritual pe care l-ar practica evreii (vezi capitolul „Infanticid ritual”), această credință trimite și la alte legende foarte vechi, În care apa baptismală și sângele de copil Își dispută puterea tămă duitoare (vezi legenda Împăratului Constantin și a episcopului Sylvestru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Își capătă vederea numai dacă sunt unși pe ochi cu sânge de copil creștin <endnote id="(70, p. 130)"/>. În afară de trimiterea explicită la mitul extrem de Înrădăcinat și răspândit privind infanticidul ritual pe care l-ar practica evreii (vezi capitolul „Infanticid ritual”), această credință trimite și la alte legende foarte vechi, În care apa baptismală și sângele de copil Își dispută puterea tămă duitoare (vezi legenda Împăratului Constantin și a episcopului Sylvestru ; <endnote id="cf. 174, 472, 543"/>). Desigur, toată această mitologie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
termeni proprii iudaismului - Sabat și Sinagogă - pentru a desemna Întrunirile nocturne ale vrăjitorilor, unde se spunea că erau profanate crucea și ostia, că era renegat Dumnezeu și adorat Diavolul În cadrul unor „liturghii negre”, că se produceau orgii sexuale și acte rituale de infanticid și canibalism. Un ecou al acestui tip de mentalitate se regăsește Într-un vechi proverb german : „Evreii sunt creștinii Diavolului” <endnote id="(3, p. 62)"/>. Și credințele populare românești pun În ecuație Sinagoga, evreii și Diavolul : se spune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune un proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/>. În Europa Occidentală, de-a lungul Evului Mediu, perfidi Iudaei au fost expulzați de suverani, prigoniți de oamenii de rând și arși pe rug de inchizitori, fiind mereu acuzați de omor ritual, de practicarea liturghiilor negre, de profanarea crucii și a ostiei, de otrăvirea fântânilor și de provocarea ciumei, de participarea la sabat („Sinagoga lui Satan”), de folosirea amuletelor și talismanelor, de practicarea științelor oculte (astrologie, alchimie, cabală, necromanție) etc. <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În zona Bucovinei se credea că solomonarii - ca și „jidanii” - „se solomonesc, bând sânge de copil mic” <endnote id="(162, II, p. 172)"/>, o credință care ne aduce aminte că și evreii erau acuzați de practici similare (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Date folclorice de această natură au făcut ca și alți etnologi să creadă că la conturarea portretului sincretic al solomonarului ar fi contribuit și „figura rabinului (cabalistului, hasidicului) evreu, mitizat În folclor” <endnote id="(312, p. 432)"/>. Pentru mentalitatea populară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mod deosebit pe creștini. Este o sărbătoare iudaică autumnală, a bucuriei de după strângerea recoltei, ale cărei motivație și des fășu rare sunt reglementate În Vechiul Testament (Leviticul 23, 33-43). În timpul ceremoniilor care celebrau fertilitatea pămân tului, credincioșii evrei practicau sacrificii, dansuri rituale și rugă ciuni (Tefilat Gheșem) pentru căderea ploii la timp (163, pp. 102-103). Astfel de ceremonii de aducere a ploii au ajuns la cunoștința creștinilor și, probabil, au generat sau doar au amplificat supersti țiile În discuție. Alte credințe populare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
34 și 419"/>). Evreii promit să sacrifice În fiecare toamnă „al zecelea jidan” Diavolului, cu condiția ca acesta să-l prindă pe Isus și să li-l dea lor, să-l omoare (legendă din Bucovina ; cf. 149, p. 23). Omor ritual ce-l făptuiesc, după cum pretinde poporul [din Moldova], Înșiși evreii asupra unui evreu : În seara de Yom Kippur, pe care românii o numesc postul mare, hahamii ar avea de datorie de a omorî pe un singur evreu În toată lumea, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștinilor În fața acestei prohibiții și neputința lor de a motiva un tabu alimentar inexplicabil pentru ei. Pentru a Înțelege stupoarea lor În această privință, trebuie să ținem cont de imensul rol, nu numai economic și alimentar, dar și simbolic și ritual, pe care Îl juca porcul În cadrul societății tradiționale. Tăierea porcului În preajma solstițiului de iarnă reprezenta supraviețuirea unui străvechi ritual agrar de sacrificiu <endnote id="(90)"/>. În aceste condiții, pentru a „legitima” interdicția, pentru a-i da totuși un sens, europenii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este explicit : „Și de atunci nu mănâncă jidanii carne de porc !” <endnote id="(22, pp. 220-221 ; 10, pp. 40-42)"/>. „Frica de canibalism” ar fi, după unii comentatori <endnote id="(4, p. 103 ; 107, p. 124 ; 422, p. 249)"/>, motivația mito- rituală arhaică a acestei prohibiții culinare, dar cred că nu este cazul aici să deschid acest dosar stufos. La Începutul secolului XX, Simeon Florea Marian intuia faptul că „izvorul legendei nu poate fi altul decât [textul apocrif] «Visul Maicii Domnului» În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]