11,108 matches
-
Somalia (cu 98% dintre femei afectate), Guineea (96%), Djibouti (93%) , Egipt (91%), Eritreea (89%), Mali (89%), Sierra Leone (88%), Sudan (88%), Gambia (76%), Burkina Faso (76%), Etiopia (74%) , Mauritania (69%), Liberia (66%), și Guineea-Bissau (50%). Mutilarea genitală a femeilor face parte din ritualurile și obiceiurile culturale locale în diferite comunități sau țări din Africa și Orientul Mijlociu. Această practică continuă să existe inclusiv în locuri unde este interzisă de legislația națională. Conform Comitetului Inter-African, MGF este definită ca o "practică tradițională dăunătoare". Datorită globalizării
Mutilarea genitală la femei () [Corola-website/Science/329090_a_330419]
-
loc anumite descoperiri în secolul al XVII-lea. Deoarece fenomenul a fost studiat de antropologi și naturaliști sceptici care nu aveau destule cunoștințe de religie, nu s-a încercat explicarea acestei probleme din punct de vedere religios ca fiind un ritual de purificare spirituală ci, în mod contrar, s-a pus accentul mai mult pe partea medicală. Cea mai populară explicație era aceea că, din cauza climatului torid din Egipt și Africa, labiile și clitorisurile femeilor creșteau neavând o mărime normală și
Mutilarea genitală la femei () [Corola-website/Science/329090_a_330419]
-
Deși majoritatea samurailor nu erau bine educați, aveau un strict cod de onoare sau "calea războinicului", cunoscut ca bushido în japoneză. Dacă un samurai încălca codul bushido și aduce dezonoare lui însuși se aștepta ca acesta să comită seppuku, sau ritualul sinuciderii. Femeilor le era permis să servească ca și samurai dar numai sub conducere bărbătească. Țăranii erau împărțiți în mai multe clase mai mici. Cea mai înaltă clasă era cea a fermierilor. Fermierii care dețineau pământ erau considerați a avea
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
este libera, pe baza de rezervare. După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România) De / cu: Paul Dunca, Mihaela Michailov Scenografia: Andrei Dinu Producția: Salonul de Proiecte, București. Cum „se trăia gay” înainte de 1989 în România? Care erau ritualurile de socializare și structurile de oprimare? Care erau efectele articolului 200 care pedepsea, cu închisoarea de la 1 la 5 ani, relațiile sexuale între persoanele de același sex? Cum au continuat abuzurile împotriva dreptului la reprezentarea identității după 1989? După Traian
Comunicat: #034;După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România)#034; () [Corola-website/Science/295830_a_297159]
-
suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a răului, convins că sentința s-a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica. Instinctul thanatic lucrează, acea aglutinare de motive suporta un filtru cultural, infernul
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
casă, pentru a aduce căldura din casă și afară. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie "zilele babelor", zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc "zilelor moșilor", zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar
Mucenici () [Corola-website/Science/298267_a_299596]
-
puține posibilități de autoreprezentare - robii romi, femeile (rome sau albe, soții și/sau mame), copiii (romi sau albi), chiar zapciii, rotițe într-un sistem ierarhic în care încearcă să se poziționeze cât mai bine și să-și justifice abuzurile - a ritualurilor lor, a greutăților, a speranțelor lor. În paradigma pe care o alege, Vancu este obligat să recurgă la această separare, pentru că altfel s-ar confrunta cu un fapt cât se poate de politic: Aferim! relevă tocmai transgresiunile dintre cele două
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
religiei Egiptului antic. Au fost găsite mai multe temple dedicate zeilor Ptah și Nekhbet. El a finanțat restaurarea templului evreiesc, care inițial a fost decretată de către Cyrus cel Mare, și era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
o serie de scrieri care tratează magia. Astfel, în anul 1855, publică o lucrare intitulată "Dogme et Rituel de la Haute Magie", care a fost tradusă în limba engleză de către Arthur Edward Waite sub titlul de "Transcendental Magic, its Doctrine and Ritual" (Magia Transcedentală - Doctrină și Ritual). Aceasta este opera sa faimoasă care a reprezentat deschiderea către Ocultism și a favorizat atmosfera acesteia: În anul 1861, a publicat o lucrare care o continua pe cea anterioară: "La Clef des Grands Mystères" ("Cheia
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
tratează magia. Astfel, în anul 1855, publică o lucrare intitulată "Dogme et Rituel de la Haute Magie", care a fost tradusă în limba engleză de către Arthur Edward Waite sub titlul de "Transcendental Magic, its Doctrine and Ritual" (Magia Transcedentală - Doctrină și Ritual). Aceasta este opera sa faimoasă care a reprezentat deschiderea către Ocultism și a favorizat atmosfera acesteia: În anul 1861, a publicat o lucrare care o continua pe cea anterioară: "La Clef des Grands Mystères" ("Cheia Marilor Mistere"). Alte lucrări de
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
din c.2000 î.e.n.. Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale”) este formată din mantre în proză arhaice și din unele versuri împrumutate din Rig Veda. Scopul ei era unul practic, în sensul că fiecare mantră are legătură cu o acțiune în cadrul unui ritual de sacrificiu, dar, spre deosebire de Sama Veda, se referea la toate ritualurile de sacrifiiu, nu doar la ofrandele Soma. Există două revizuiri ale acestei Vede, cunoscute ca Yajur-Veda „albă” și cea „neagră”. Originea și semnificația acestor denumiri nu sunt clare. Yajur-Veda
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
mantre în proză arhaice și din unele versuri împrumutate din Rig Veda. Scopul ei era unul practic, în sensul că fiecare mantră are legătură cu o acțiune în cadrul unui ritual de sacrificiu, dar, spre deosebire de Sama Veda, se referea la toate ritualurile de sacrifiiu, nu doar la ofrandele Soma. Există două revizuiri ale acestei Vede, cunoscute ca Yajur-Veda „albă” și cea „neagră”. Originea și semnificația acestor denumiri nu sunt clare. Yajur-Veda „albă” conține doar versurile și incantațiile necesare sacrificiului, în timp ce explicațiile se
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
află în altă Brahmana. Este foarte diferită de Yajur-Veda „neagră”, care conține și explicații, de multe ori imediat după veruri. Au supraviețuit patru revizuiri majore ale Yajur-Vedei negre, toate cu același aranjament, dar diferențiându-se în aspecte precum discuția individuală a ritualurilor, fonologie și accent. Sama-Veda (în sanscrită "sămaveda") este „Veda scandărilor” sau „Cunoașterea prin melodii”. Numele acestei Vede provine din cuvântul sanscrit „săman”, care înseamnă un imn metric sau o odă. Consistă din 1459 de stanțe, luate în întregime (mai puțin
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
noastre ne-au rămas două revizuiri, Kauthuma/Ranayaniya și Jaiminiya. Scopul ei era liturgic și practic, de a servi drept o carte de cântece pentru preoții care luau parte la liturgie. Un preot care intonează imnuri din Sama-Veda în timpul unui ritual este numit „udgătṛ”, cuvânt derivat din rădăcina sanscrită "ud-gai" („a cânta”, sau „a scanda”). Un cuvânt similar în română ar putea fi „cantor”. Stilurile de scandare sunt relevante pentru scopul liturgic al versurilor. Imnurile trebuiau să fie scandate în concordanță
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
către Văc, „Cuvântul”, și așa mai departe."” Celebra mantră „"Om"” (ॐ) apărut pentru prima oară în Atharva-Veda, și a fost identificată mai târziu cu realitatea absolută (brahman), în "Taittitrīya Upanishad". În a treia sa secțiune, Atharvaveda conține mantre utilizate în ritualuri nupțiale și mortuare, precum și privind monarhia, rivalele feminine și Vratya (în stilul de proză al Brahmanei). Gavin Flood comentează relativa târzie recunoaștere a Atharva-Vedei în felul următor : „"La început existau doar trei preoți corespunzători primelor trei Samhite, deoarece Brahmanul ca
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
mortuare, precum și privind monarhia, rivalele feminine și Vratya (în stilul de proză al Brahmanei). Gavin Flood comentează relativa târzie recunoaștere a Atharva-Vedei în felul următor : „"La început existau doar trei preoți corespunzători primelor trei Samhite, deoarece Brahmanul ca supraveghetor al ritualurilor nu apare în Rig Veda, ci este incorporat doar mai târziu, arătându-se astfel recunoașterea Atharva Vedei, care fusese într-un anumit fel distinctă de celelalte Samhite și identificată cu stările sociale joase, ca având un statut egal cu cel
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
ul modern este o filozofie bazată pe Biblia Satanica și pe Biserică lui Satan, fondată de Anton Szandor LaVey. În această filozofie, Satan devine un simbol pozitiv, arhetip al sinelui și al egoului. Deși este asociată în cultura populară cu ritualuri ce au în prim plan violență și cruzimea, filozofia Bisericii Satanice are la bază următoarele caracteristici: Individualismul fundamental, bazat pe conceptul nietzschean că individul este singurul responsabil pentru viața sa și că trebuie să se ridice peste percepută conformitate a
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
sub numele de Satanism tradițional sau satanism spiritual) este o credință satanista bazată pe ideea că Satan este o divinitate sau forță supranaturala care trebuie venerata sau respectată. Alte caracteristici specifice includ credință în magie, care este controlată prin intermediul unui ritual, și devotamentul. Spre deosebire de satanismul laveyan, satanismul teist îl consideră pe Satan o ființă reală și nu un simplu simbol al individualismului. Luciferianismul este credința în care trăsăturile esențiale și inerente lui Lucifer sunt venerate. Aceasta este des identificată cu mișcarea
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
nu afirmă nicăieri că masturbarea ar constitui păcat. Masturbarea era considerată un act divin în Egiptul antic, urmare a convingerii că lumea a fost creată de zeul Atum care și-a slobozit sămânța pe Pământ. Faraonii obișnuiau să practice un ritual care simboliza creația, masturbându-se în timpul unor ceremonii publice, apoi ejaculau în Nil pentru a se asigura că nivelul fluviului nu va fi afectat de secetă. De asemenea, în timpul sărbătorii închinate lui Min, zeul fertilității masculine, egiptenii se masturbau în public
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]
-
Abatele Gruget și-a scris memoriile, care cuprind o relatare a unui martor ocular al masacrelor din Angers. În afară de reprezentarea din vitraliul lui Bonchamps, amintit anterior, abatele Simon-Jean Gruget este reprezentat și într-un vitraliu al bisericii din Avrillé, efectuând ritualul de iertare a păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Bisericii Tuturor Lumilor, o organizație religioasă neopăgână modelată în multe privințe după modul în care este tratată religia în "Străin în țară străină". Această cale spirituală include câteva idei din carte, printre care poliamorul, structurile familiale non-clasice, libertarianism social, diverse ritualuri și acceptarea tuturor căilor religioase ca o singură tradiție. Deși Heinlein nu a fost membru al Bisericii și nici nu a susținut-o, a existat o corespondență frecventă între el și Zell și a fost corespondent plătit al revistei ei
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
(茶の湯 "chanoyu", 茶道 "chadō" sau "sadō" în japoneză) este un ritual tradițional influențat de budismul Zen prin care ceaiul verde matcha (抹茶) — sau — este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană inițiată și servit unui grup mic de oaspeți într-o atmosferă liniștită. În esența sa, ceremonia ceaiului reprezintă expresia
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
lase afară toate necazurile și grijile vieții cotidiene înainte de a intra în "chashitsu" pentru a petrece clipe de liniște într-o atmosferă calmă. Ceremonia ceaiului reprezintă prepararea și servirea ceaiului verde sub formă de pudră în prezența oaspeților, conform unui ritual specific. O ceremonie completă include "kaiseki" (懐石) sau "chakaiseki" (茶懐石), (servirea unui aperitiv) și servirea de două ori a ceaiului ("koicha" și "usucha"). Aceasta durează aproximativ patru ore, timp în care gazda face tot ce-i stă în putință pentru
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
florale, îngrijirea grădinilor, în același timp dobândind grație și sensibilitate pentru nevoile celorlalți. Calea ceaiului se numește "sado" sau "chado" (ambele scrise 茶道 în kanji). Termenul "sado" este folosit de școala Omotesenke, iar termenul "chado" este folosit de școala Urasenke. Ritualul ceremoniei ceaiului este o trăire rafinată care necesită un deosebit simț estetic, iar atunci când este bine stăpânit ajunge să nu mai fie o simplă petrecere a timpului ci una din căile autocunoașterii. Arta ceaiului reprezintă cultul frumosului, este o taină
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
acestui ceremonial sunt studiate pentru a crea imaginea serenității absolute. Această tradiție a fost începută de călugării budiști acum 700 de ani. 200 de ani mai târziu, Sen no Rikyu a transformat simpla ceremonie concepută de călugări într-un adevărat ritual. Decorațiunile care însoțesc această ceremonie sunt de obicei simple, dar elocvente: fie o chabana, fie o caligrafie semnificativă. Instrumentele de pregătire sunt aranjate în stil ceremonios de către gazdă, reflectând armonia valorilor ceaiului. Toți invitații folosesc aceeași ceșcuță, în fața căreia fac
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]