4,815 matches
-
a testamentelor literare. Volumul se deschide cu pagini inedite din jurnalul lui Octavian Goga. De Pavel Macedonski se ocupă Al. Raicu, despre dialogul epistolar al lui Liviu Rebreanu cu Caton Theodorian scrie Mircea Popa, iar Niculae Gheran publică din jurnalul romancierului relatările privind avatarurile primirii în Academia Română. Pot fi citite pagini din jurnalul lui Petru Comarnescu și, în traducere, din memoriile Sofiei Andreevna Tolstoi. Proza semnează Ecaterina Țarălungă, Vasile Rebreanu, Francisc Păcurariu, Mircea Micu și Artur Silveștri. Teodor Vârgolici scrie despre
AGENDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
să reia și să complice - cam forțat - formula. Scenografia istorică e prizată în continuare, cu un plus de emfază pozitivistă, jucată. O listă de referințe documentare, în mare parte inventate și atribuite cu aplomb lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al XVIII-lea). Istoria se năpustește, strivitoare și perversă, asupra protagoniștilor: melancolicul Tobit (boiernaș autohton) și scutierul său Heiler. Cu toate acestea, destinul
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
timișoreni, O, 1970, 9; Alex. Ștefănescu, „În umbra stăpânului”, LCF, 1971, 42; Sorin Titel, Cărți pentru tineret, RL, 1973, 44; A. Balthazar, „Pariu pe alb”, O, 1973, 49; Valeriu Cristea, Transcriere și transfigurare, RL, 1974, 3; Al. Covaci, Șansele unui romancier, TR, 1974, 43; Eugen Dorcescu, „Șansa”, O, 1974, 48; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișene, Lugoj, 1996, 176-177. C.M.B.
LUPULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287935_a_289264]
-
înțelegere și simpatie față de destinele oamenilor de rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele gazetarului zădărnicesc de multe ori tentativele romancierului de a ajunge la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe dintre cărțile sale fragmente din articole
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
mai multor articole despre sionismul creștin (Zidul Meșterului Manole, Începuturile lui Iacob, Între vis și adevăr ș.a.), F. Brunea-Fox, Isac Bercovici, Kiva Ornstein. M. mai conține traduceri din Henrich Heine, aparținând lui B. Fundoianu și lui B. Nemțeanu, versiuni din romancieri evrei, precum Șalom Alehem în transpunerea Peninei Rosenhaupt și a lui A. Eucin-Cohn. În rest - o cronică dramatică de I. Gold și Jean Cohen, una plastică de J. Jindrich, cronica muzicală de I. Rosman, articole medalion, un curs de limbă
MANTUIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287995_a_289324]
-
fraza de început a cărții lui Eliade, socotită vulnerabilă: „Singurul sens al existenței este de a-i găsi un sens”. Însă eseul învederează calitățile de vizionar ale autorului, care intuiește valoarea operei ce urma să fie scrisă de Eliade. Ca romancier, M. debutează în 1935 cu Rabbi Haies Reful, urmat de Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939) și Domnița Ralu Caragea (1939). Dualitatea conștiinței, luciditatea interogațiilor, adâncind prăpastia dintre eurile care locuiesc ființa umană, sunt tot atâtea „fapte” care structurează subiectul
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
constantă a atitudinii existențiale” ce se înscrie „printre expresiile majore ale sensibilității umane”. După Introducere în opera lui N. Filimon (1973), M., fără a părăsi teritoriul istoriei literare, nu a mai dat o lucrare de amploare până la studiul Mihail Sebastian romancierul (1993). Renunță, în mare măsură, la stilul telegrafic, sincopat, oarecum bizar, pe care îl adoptase în perioada anterioară. Ultima lucrare este mai mult decât un „periplu estetic prin universul epic” al lui Mihail Sebastian, izbutind să realizeze armonizarea interpretării cu
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
defini substanța și semnificațiile unei opere prin formulări concentrate, convingătoare. SCRIERI: Poeți contemporani, București, I-II, 1967-1971; Introducere în opera lui N. Filimon, București, 1973; Metonimii, București, 1974; Pro Patria, București, 1974; Acolade, București, 1977; Paranteze, București, 1981; Mihail Sebastian romancierul, București, 1993. Traduceri: Mihail Alekseev, Soldații, I-II, București, 1957 (în colaborare cu Grigore Tatus); Sütő András, Dragoste, nu te pripi, București, 1961; Gagyi László, Cina de onoare, București, 1962; Szász János, Șase băieți și o fată, București, 1962. Repere
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
Continuități, 249-251; Mircea Iorgulescu, Acolade critice, RL, 1977, 52; Mihăilescu, Conceptul, II, 176-179; Popescu, Cărți, 30-34; Emil Manu, Portrete critice, RL, 1981, 3; Mircea Zaciu, „Paranteze”, ST, 1981, 11; Felea, Prezența, 80-84; Regman, Noi explorări, 34-37; Dorina Grăsoiu, „Mihail Sebastian romancierul”, RITL, 1993, 3-4; Iordan Datcu, Sub semnul Minervei, București, 2000, 154-159; Micu, Ist. lit., 728-729; Dicț. scriit. rom., III, 110-112. T.V.
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
supraviețuitorii Gărzii de Fier” și este „un colaborator al radioului franchist”. Atacurile au fost declanșate, de fapt, de presa de la București: în numărul din 10 august 1960 al revistei „Glasul patriei”, un pamflet semnat de G. Mărgărit lovea deopotrivă în romancier și în Virgil Ierunca, recenzentul care elogiase cartea. La rândul ei, Legația RPR din Franța s-a angajat într-o campanie denigratoare: mai multor ziare franceze li s-au trimis informații privind simpatiile pronaziste ale lui H., aspect față de care
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
avut un ecou puternic în gândirea lui H. Filosoful francez opunea aspectului exoteric al marilor religii istorice o tradiție unică originară - conștiința ezoterică. Citite în această perspectivă, romanele din trilogia exilului nu acceptă comparația, uneori ispititoare, cu doctrina existențialistă: viziunea romancierului român e aceea a unui exilat prin acțiunea forțelor antiumane ale unei istorii potrivnice; el nu e, ca personajele lui Camus, de exemplu, un însingurat prin propria voință. Poate că mai curând s-ar putea desluși aici o anume afinitate
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Ariosto, Infernul de Dante, Fingal de Ossian. A tradus și prelucrat numeroase fabule de La Fontaine, P. Lachambeaudie, J.-P. Viennet. După o versiune franceză a lui Florian a dat prima tălmăcire românească din Cervantes (Don Chișot de la Mancha, 1840). Dintre romancierii contemporani a ales pe Al. Dumas (Din Corricolo, Speronare) și pe E. Sue (Crucea de argint). În „Curierul românesc” și „Curier de ambe sexe” sunt răspândite articole, fragmente tălmăcite din numeroși autori: Herodot (în manuscris au rămas și primele două
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Mitică este un spirit bizantin. Știe să facă față exigențelor și complicităților unei lumi care una zice și alta face. În afara acestor fantezii ironice, există în proza lui I. și un număr de „documente” (reale sau fictive) care anunță un romancier inspirat al lumii provinciale. Este vorba de scrisori vechi, dosare, ordonanțe, caiete cu însemnări de la începutul secolului al XX-lea, pe care autorul le reproduce fără alte comentarii. Reale sau imaginare, documentele sunt sugestive prin culoare și umorul lor involuntar
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
strategie a construcției - de (pseudo-)dicționarele lui Mircea Horia Simionescu. Alte eseuri, dintre care, de pildă, unul excelent despre structura fantasticului la Lewis Carroll, sunt grupate în volumul Amatorul de sâmburi (1983). I. s-a afirmat și ca un înzestrat romancier. Debutează cu Plexul solar (1977), în care „pleacă de la cea mai banală situație în roman, existența triunghiului conjugal, și o complică printr-un număr rezonabil de întâmplări și personaje” (Eugen Simion). Trama, constituită de cvasidestrămarea, urmată de reconstituirea căsniciei arhitectului
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
1942 (în colaborare cu Th. Holban); ed. 2, București, 1965 (în colaborare cu Constantin Țoiu și Th. Holban); N. Pospelov, V. Șabliovski, A. Zercianinov, Istoria literaturii ruse, București, 1950 (în colaborare cu Victor Kernbach). Repere bibliografice: Eugen Jebeleanu, Un nou romancier: B. Jordan, „România literară”, 1932, 45; Perpessicius, Opere, VI, 102-106, VII, 38-39, 109-110, 233-234, VIII, 90-93, XII, 408-410; Octav Șuluțiu, „Normaliștii”, VL, 1933, 141; G. Călinescu, „Normaliștii”, VR, 1933, 3; Bogdan Amaru, [B. Jordan], „Cadran”, 1934, 1, 4; Erasm [Petru
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
Firescul, 171-179; Culcer, Serii, 154-161; Marcu Mihail Deleanu, Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu pianul, 39-48; Ungureanu, Proza rom., I, 666-687; Rotaru
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și basmul fantastic plin de eresul creștin. Inspirația lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic nu se vădește însă mai viu și mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor. Poet înainte de toate, ca toți sămănătoriștii epocei, scriitorul are și stilul potrivit viziunii sale poetice; sunt pagini în Moara lui Călifar, în Copca rădvanului, în De la noi, la Cladova de o mare vigoare stilistică și într-o pură
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Pământ și păianjeni”, RL, 1970, 12; Petru Poantă, „Pământ și păianjeni”, TR, 1970, 14; Mircea Iorgulescu, „Nu uita pasărea ucisă”, LCF, 1973, 15; Val Condurache, „Nu uita pasărea ucisă”, CL, 1973, 19; Popa, Dicț. lit. (1977), 245; Nicolae Ciobanu, Un romancier, RL, 1985, 26; Valentin F. Mihăescu, „Apoteoza”, LCF, 1985, 46; Glodeanu, Dimensiuni, 268-273. D.Gr.
GHEORGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
al subiectului unic și centrat. Sunt opere care secretă, la un nivel transcendent față de suprafața ficțiunii, un sens unificator, un scenariu explicativ. N-are importanță aici felul cum se construiește acest sens. Spre exemplu, romanul modern s-a constituit, la romancierii englezi din secolul al XVIII-lea, ca o dezvoltare a ideii de destin individual. Romanul modern și-a căpătat identitatea atunci când a Început să urmărească evoluția unui destin, de la un anumit moment al vieții protagonistului până la un punct final, conclusiv
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
istoriei ca „explicație” pentru același motiv pentru care experimentăm marile ficțiuni ca o iluminare a lumii pe care o locuim Împreună cu autorul”3 sau Istoria - lumea reală, așa cum evoluează În timp - este Înțeleasă În același fel În care poetul sau romancierul o Înțelege, adică Înzestrând ceea ce pare problematic și misterios cu aspectul unei forme ușor de recunoscut, pentru că este familiară. Nu contează dacă lumea este concepută drept reală sau numai imaginată: maniera În care o Înțelegem este aceeași 1. Inventarea unui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
căi de planificare socială. Unde sunt căile de comunicare? Sunt niște canale blocate, inexistente sau care ar trebui construite. Marius Jucan: Așa e. Mă gândesc uneori la exemplele literaților din Iluminism, dintre care unii au devenit critici politici, moraliști, pamfletari, romancieri, reflectând În moduri diferite, adesea adverse, asupra „căilor de comunicare” care trebuiau construite În societate, pentru a păstra garanțiile autonomiei și libertății. O „vizită” În societatea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este totdeauna profitabilă. Mai cu seamă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
DRUMEȘ, Mihail (pseudonim al lui Mihail Dumitrescu; 26.XI.1901, Ohrida, Macedonia - 27.II.1982, București), romancier și dramaturg. Este fiul sârboaicei Despina (n. Gero) și al meseriașului macedonean Vasile Dimitrie (devenit Dumitrescu după ce s-a stabilit în România). Era elev la liceul din Balș când scotea o revistă școlară, „Licăriri” (1915-1916), în care publica versuri și
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
a dedicat o evocare poematică. Interesat de marile curente literare, a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX-lea, numit spre sfârșitul secolului „naturalism”, rămâne cel mai apropiat de gustul și preferințele sale (O problemă literară, 1895, Țăranul în literatură, 1897), dar n-a rămas opac nici la poezia franceză, parnasiană și simbolistă (Tendințele
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
Meeting de toamnă), Marin Preda (Merticul, 2/1943), Lucia Demetrius, Petru Dumitriu ș.a. Aici debutează, în 1946, Eugen Barbu. De altfel, F. se definește treptat ca o publicație cu un program generos de sprijinire a tinerilor scriitori. La rubrica „Un romancier și câteva probleme”, Ion Panait ia interviuri lui Cezar Petrescu și lui Mihail Sadoveanu. Acesta din urmă consideră că scopul lecturii este „alinarea - trecerea pentru câteva ore din lumea reală în lumea de vis”. Interviul dat de E. Lovinescu în
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
vor deveni nume literare marcante, iar direcția critică este susținută de Octav Șuluțiu, care aduce colaboratori importanți, precum Eugen Ionescu, Mircea Eliade, E. Lovinescu ș.a. Cele două serii sunt susținute cu fonduri de G. M. Samarineanu, el însuși poet și romancier. Începând din 1926 sunt prezenți cu proză scurtă Cezar Petrescu (Admiratorii naturii, Natura, natura!, Domnul Sgârcea, Taina, Sfârșit de vacanță, Solitudine, Duduia Gaița), Gib I. Mihăescu (Vin nou), Ion Dragu (Culegătorul de fluturi, Resemnare, Păianjenul roșu) ș.a. Colaborează cu versuri
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]