3,927 matches
-
această limbă comună, mai mult decît cu oricare limba comună în domeniul romanic. Sau, ca să exprimăm asta în sens negativ, vorbim de trei limbi romanice și de dialecte ale acestor limbi în cadrul Peninsulei Iberice, fiindcă s-au stabilit trei limbi romanice comune: portugheză, spaniolă și catalana. Dacă s-ar fi stabilit o singură limba comună, n-am avea nici un motiv să considerăm limba portugheză și limba catalana că alte limbi istorice - admițînd că limba care s-ar fi constituit ar fi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
acestei limbi, ar fi subordonate acestei limbi, fiindcă cu această limbă ar semăna mai mult decît cu oricare alta."195 În situația în care nu s-a stabilit o limbă comună, aceasta poate fi delimitata de alte limbi (de pildă, romanice, în cazul sardei) sau de către lingviști în cazul multor limbi indigene, ca în cazul celor din Africa sau din America. Formele sintopice care sînt rezultatul diferențierii limbii comune sînt numite dialecte secundare, dar există și ceea ce Coșeriu numește dialecte terțiare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în care a fost vorbit în familie pentru că, mai apoi, el să se transforme într-o nouă limbă, limba română. O opinie interesantă este formulată de Marius Sala în volumul Limbi în contact, care crede că apariția creolelor cu baza romanica (franceză, spaniolă, portugheză), ca limbi romanice din a doua generație, nu se datoreaza contactului lingvistic. Autorul observa că există, ca și în cazul limbilor romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familie pentru că, mai apoi, el să se transforme într-o nouă limbă, limba română. O opinie interesantă este formulată de Marius Sala în volumul Limbi în contact, care crede că apariția creolelor cu baza romanica (franceză, spaniolă, portugheză), ca limbi romanice din a doua generație, nu se datoreaza contactului lingvistic. Autorul observa că există, ca și în cazul limbilor romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări interne a limbilor romanice din care
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de Marius Sala în volumul Limbi în contact, care crede că apariția creolelor cu baza romanica (franceză, spaniolă, portugheză), ca limbi romanice din a doua generație, nu se datoreaza contactului lingvistic. Autorul observa că există, ca și în cazul limbilor romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări interne a limbilor romanice din care provin, părere susținută, printre alții, de Ioana Vintilă-Rădulescu214; 2) creolele romanice sînt rezultatul contactului lingvistic dintre unele limbi romanice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
crede că apariția creolelor cu baza romanica (franceză, spaniolă, portugheză), ca limbi romanice din a doua generație, nu se datoreaza contactului lingvistic. Autorul observa că există, ca și în cazul limbilor romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări interne a limbilor romanice din care provin, părere susținută, printre alții, de Ioana Vintilă-Rădulescu214; 2) creolele romanice sînt rezultatul contactului lingvistic dintre unele limbi romanice și limbi autohtone, îndeosebi negro-africane, iar structura creolelor ar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ca limbi romanice din a doua generație, nu se datoreaza contactului lingvistic. Autorul observa că există, ca și în cazul limbilor romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări interne a limbilor romanice din care provin, părere susținută, printre alții, de Ioana Vintilă-Rădulescu214; 2) creolele romanice sînt rezultatul contactului lingvistic dintre unele limbi romanice și limbi autohtone, îndeosebi negro-africane, iar structura creolelor ar reprezenta un calc al structurii celor din urmă. Hugo Schuchardt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
observa că există, ca și în cazul limbilor romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări interne a limbilor romanice din care provin, părere susținută, printre alții, de Ioana Vintilă-Rădulescu214; 2) creolele romanice sînt rezultatul contactului lingvistic dintre unele limbi romanice și limbi autohtone, îndeosebi negro-africane, iar structura creolelor ar reprezenta un calc al structurii celor din urmă. Hugo Schuchardt ajunge chiar să considere creolele romanice drept "limbi mixte". Sală argumentează însă, convingător
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
romanice, cel puțin două păreri referitoare la apariția creolelor romanice: 1) acestea sînt rezultatul unei restructurări interne a limbilor romanice din care provin, părere susținută, printre alții, de Ioana Vintilă-Rădulescu214; 2) creolele romanice sînt rezultatul contactului lingvistic dintre unele limbi romanice și limbi autohtone, îndeosebi negro-africane, iar structura creolelor ar reprezenta un calc al structurii celor din urmă. Hugo Schuchardt ajunge chiar să considere creolele romanice drept "limbi mixte". Sală argumentează însă, convingător, ca "apariția limbilor romanice din prima și/sau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
printre alții, de Ioana Vintilă-Rădulescu214; 2) creolele romanice sînt rezultatul contactului lingvistic dintre unele limbi romanice și limbi autohtone, îndeosebi negro-africane, iar structura creolelor ar reprezenta un calc al structurii celor din urmă. Hugo Schuchardt ajunge chiar să considere creolele romanice drept "limbi mixte". Sală argumentează însă, convingător, ca "apariția limbilor romanice din prima și/sau a doua generație nu este determinată de contactul lingvistic"215. W.A. Stewart 216 evaluează diferitele tipuri de varietăți ale limbii în funcție de patru atribute: standardizarea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistic dintre unele limbi romanice și limbi autohtone, îndeosebi negro-africane, iar structura creolelor ar reprezenta un calc al structurii celor din urmă. Hugo Schuchardt ajunge chiar să considere creolele romanice drept "limbi mixte". Sală argumentează însă, convingător, ca "apariția limbilor romanice din prima și/sau a doua generație nu este determinată de contactul lingvistic"215. W.A. Stewart 216 evaluează diferitele tipuri de varietăți ale limbii în funcție de patru atribute: standardizarea, autonomia, istoricitatea și vitalitatea: standardizare autonomie istoricitate vitalitate varietate - tip + + + + Limba
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de pidgin, fiind rezultatul reelaborării lor, nu însă și prin stadiul de sabir, cum se afirma în Dicționar, iar pe lista continentelor cu limbi creole și pidginuri trebuie adăugată și Oceania. Deși, de pildă, unele limbi creole cu baza lexicala romanica sînt numite limbi romanice din a doua generație, autoarea consideră că e vorba de o problemă încă nerezoltvată cea a clasificării genealogice a limbilor creole: "O limbă creola are vocabularul provenit din limba de bază, numită, după cum am văzut, lexificatoare
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
reelaborării lor, nu însă și prin stadiul de sabir, cum se afirma în Dicționar, iar pe lista continentelor cu limbi creole și pidginuri trebuie adăugată și Oceania. Deși, de pildă, unele limbi creole cu baza lexicala romanica sînt numite limbi romanice din a doua generație, autoarea consideră că e vorba de o problemă încă nerezoltvată cea a clasificării genealogice a limbilor creole: "O limbă creola are vocabularul provenit din limba de bază, numită, după cum am văzut, lexificatoare, dar structura ei gramaticala
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sabir) un amestec de limbi folosit de negustorii și marinării din bazinul mediteranean între secolul al XIV-lea și sfîrșitul secolului al XIX-lea. Cele mai multe cuvinte proveneau din dialecte italiene (mai ales din cel genovez), dar și din alte limbi romanice (spaniolă, portugheză, catalana, occitană). În timp, au intrat și cuvinte din greacă, turcă, arabă, malteza, ebraica. Lingua franca a fost o limbă folosită în mod aproape exclusiv oral. Vocabularul era alcătuit dintr-un număr redus de cuvinte, iar gramatică aproape
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
similitudini lexicale și frazeologice. După cum spunea Joseph Vendryes, "Peninsula Balcanică a fost dintotdeauna și rămîne un puzzle de limbi, ca și de rase, de naționalități și de religii"3. Acest conglomerat are în vedere limbi indo-europene slave (bulgară, macedoneană, sîrbo-croată), romanice (dialectele dacoromân, aroman, meglenoroman și istroroman ale limbii române, dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bulgară, macedoneană, sîrbo-croată), romanice (dialectele dacoromân, aroman, meglenoroman și istroroman ale limbii române, dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară și albaneză folosirea unei declinări minimale, postpunerea anumitor articole, construcția viitorului cu verbul auxiliar a voi, substituirea infinitivului prin construcții conjunctivale"223. 6. CLASIFICĂRI GENEALOGICE 6.1. Noi teorii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Oxford, 19811, 19892. Coon, Jessica, Aspects of Split Ergativity, Oxford University Press, Oxford, 2013. Copceag, Dumitru, "Rasgos estructurales románicos de los diftongos rumanos ea, oa", în Revue roumaine de linguistique, IX, nr. 3, 1964, pp. 253-260. Copceag, Dumitru, Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de Ion Mării și Nicolae Mocanu, Editura Clusium, Cluj, 1998. Coseriu, Eugenio, Adam Smith und die Anfänge der Sprachtypologie, în vol. Herbert E. Brekle, Leonhard Lipka (editori), Wortbildung, Syntax und
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Marcel, Leș langues du monde, Édouard Champion, Paris, 1924, reeditare 1952. Meillet, Antoine, Linguistique historique et linguistique générale, vol. I-II, Champion et Klincksieck, Paris, 1921, 1936 (reeditare vol. I, 1958 ; vol. ÎI. 1952). Metzeltin, Michael, Gramatică explicativa a limbilor romanice. Sintaxa și semantica, Text adăugit și definitivat de autor după traducerea în limba română de Dinu Moscal, Postfața de Eugen Munteanu, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2011. Metzeltin, Michael, România: stat, națiune, limba, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002. Mihăilă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
New York, 1994). Ruhlen, Merritt, On the Origin of Languages. Studies în Linguistic Taxonomy, Stanford University Press, Stanford, 1994. Sală, Marius (coordonator), Enciclopedia limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Sală, Marius (coordonator), Enciclopedia limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1989. Sală, Marius, Limbi în contact, Editura Enciclopedica, București, 1997. Sală, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile Europei, Univers Enciclopedic, București, 2001. Sală, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1981. Sandfeld
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent de intensitate în limbile germanice, celtice, romanice); opoziție de sonoritate la oclusive; gen natural; sisteme cazuale; ablaut; topica devenită în majoritatea limbilor mai mult sau mai putin fixă (topica normală: subiect-verb-obiect). Limbile indo-europene s-au diferențiat foarte mult între ele"246. Deși limbile componente au urmat linii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bazează în majoritatea limbilor pe opoziția singular-plural, desi păstrează opoziția inițială singular-dual-trial (sanscrita, greacă veche, slavă veche, limbile slave moderne etc.); în limbile indo-europene clasice existau trei genuri gramaticale: masculin, feminin și neutru; cele mai multe dintre limbile indo-europene (de exemplu limbile romanice - cu excepția limbii române și a cîtorva dialecte italiene centrale -, limbile celtice moderne, limbile baltice, hindi-urdu etc.) o restrîng la opoziția masculin-feminin; majoritatea limbilor indo-europene păstrează distincția de gen gramatical, deși unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
neun zehn islandeza einn tveir țrír fjórir fimm sex sjö átta níu tíu norvegiană en to tre fire fem seks sju/syv åtte ni ți suedeză en (ett) två tre fyra fem sex sju åtta nio tio Limbi italice și romanice latină unus duo tres quattuor quinque sex septem octo novem decem catalana un dos tres quatre cinc șiș set vuit nou deu franceză un deux trois quatre cinq six sept huit neuf dix italiană uno due tre quattro cinque șei
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ceathair cúig sé seacht ocht naoi deich scoțiana, gaelica aon dhà trì ceithir còig sia seachd ochd naoi deich În toate limbile provenind din aceeași limbă-mamă există cuvinte care au același etimon. De pildă, elementul de unitate lexicala dintre limbile romanice este constituit din 146 de etimoane latinești pe care le regăsim moștenite în toate limbile romanice 249. Exemple: adjutare, aer, alter, arcuș, barbă, bene, bonus, caballus, camisia, campus, capră, caput, clavis, cornu, culus, decem, directus, dormire, filum, fructus, herba, homo
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]