4,056 matches
-
poate avea alternative, așa cum discursul eului liric poate fi suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motiv poetic, laitmotiv, figuri semantice/tropi, elemente de prozodie etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat. INTRODUCERE: Romantismul Abolind convențiile literaturii clasice, închipuind lumi ideale sau fantastice, romanticii au lăsat libertate deplină fanteziei creatoare și sensibilității acute. Poetul romantic crede în destinul său de excepție, în focul sacru cei inspiră creațiile, și își exprimă frecvent această credință în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personalitățile intens mediatizate, printre eroii unor filme ori printre personajele unei cărți și, mai puțin, printre utilizatorii din spațiul virtual al internetului. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume în poemul Luceafărul de Mihai Eminescu INTRODUCERE: Romantismul Închipuind universuri ce răsar din haos sau lumi fantastice în risipirea din urmă, romanticii au abolit convențiile literaturii clasice, lăsând libertate deplină fanteziei creatoare și sensibilității acute. Imaginarul romantic se construiește mai ales în spațiul poeziei - lirice sau epice -, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În acest sens, perspectiva adoptată va fi una dinspre mișcările neoclasice înspre contextul literar. Această precizare este necesară, deoarece, așa cum am mai menționat anterior, în general, neoclasicismele au fost asimilate cu mișcarea dominantă a epocii (iluminism secolul al XVIII-lea, romantism secolul al XIX-lea, modernism secolul al XX-lea) fiind considerate drept anomalii, devieri de la cursul normal, sau cel puțin majoritar, al literaturii. Totuși, așa cum vom demonstra, aceste manifestări clasice nu pot fi minimalizate, deoarece nu sunt expresii provinciale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
André Gide, care afirmă: "...clasicismul îmi pare în așa măsură o invenție franceză, încât nu sunt departe de a considera sinonime aceste cuvinte: clasic și francez, dacă primul termen ar putea avea pretenția de-a epuiza geniul Franței și dacă romantismul n-ar fi știut să devină francez, este cert însă că geniul Franței s-a realizat cel mai deplin în arta sa clasică. În timp ce orice efort va rămâne la orice alt popor, factice, așa cum s-a întâmplat cu Pope de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
De altfel, simplificând oarecum lucrurile, s-ar putea afirma că Europei i-a trebuit aproape un secol pentru a se desprinde de fascinația exercitată de clasicism și pentru a intra sub semnul unei alte zodii spirituale și anume cea a romantismului. E vorba, aici, despre marile culturi occidentale, căci așa cum vom demonstra într-un capitol ulterior, țările estice vor mai prelucra elemente ale clasicismului și în secolul al XIX-lea. Analiza începuturilor clasice ale secolului al XVIII-lea dezvăluie o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu există drum mai departe de vârf. Acesta este, până la urmă, destinul tragic al scriitorilor secolului al XVIII-lea care au avut de înfruntat giganticele umbre ale clasicilor francezi, aruncând literatura într-o stare de letargie, din care abia zguduirile romantismului o vor trezi. Se scriau cărți în continuare, mult mai multe decât în secolul anterior, se compuneau în continuare tragedii, fabule, comedii, dar toate doar în maniera lui Racine, La Fontaine sau Molière și nici una care să se ridice la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în literatură se ajunsese deja la un punct culminant prin clasicismul francez care, prin reușita sa deplină, nu a putut împinge dezvoltarea spiritului creativ decât prin generarea unei manifestări opuse, în totală contradicție cu ceea ce fusese până atunci și anume romantismul. Sintetizând, iluminismul literar nu a reprezentat decât, ca și în cazul lui Voltaire, prelungirea diluată și oarecum nuanțată a clasicismului. Atracția pentru principiile clasice poate fi motivată la scriitorul francez și prin fascinația pe care acesta o avea pentru perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
epocă a literaturii naționale, varianta engleză nu a constituit nici cel mai frumos moment al măreției britanice, nici înflorirea celor mai importante genii ale sale. De asemenea, se atrage atenția asupra impurității contextului literar englez care anticipa prin diverse elemente romantismul, precum și asupra absenței unei anumite seninătăți datorită frământărilor politice ale acelei perioade. Pe aproape aceeași axă a argumentării se situează și T. S. Eliot, care însă devine mai tranșant în acordarea verdictului: "Părerea mea este că nu avem, în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deplin conștient de îndrăzneala opiniilor sale pe care nu le-a scris în mod dogmatic, ci deliberat, urmărind supunerea la o reexaminare a principiilor dramatice. Afirmația surprinde oarecum prin anticiparea revoluției teoretice pe care o va porni în această direcție romantismul. Din acest punct de vedere, observațiile asupra tragi-comediei și a eliberării de îngrădirea regulilor țin de o nouă dimensiune a criticii, o dimensiune modernă. Însă Johnson nu se poate desprinde cu totul de matricea clasică. O dovedește atunci când îi impută
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poate cel mai bine caracterul tranzitiv al secolului din care face parte, secol care se mai afla încă printr-o jumătate a ființei sale sub auspiciile puternice ale clasicismului, pentru ca cealaltă jumătate să se deschidă treptat, dar sigur către zodiile romantismului. În acest sens, în loc de concluzii, vom prelua aici afirmația lui Paul Hazard cu privire la criticul englez: "Să-i acordăm tipul de grandoare care se potrivește unui conducător de citadelă asediată, care știe să se apere și care nu se va preda
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
opere de măreția celor franceze. Aceasta poate și pentru că, așa cum afirma Pope în Eseul asupra criticii: "...noi britanici bravi, disprețuim legile străine"169, spiritul englez orgolios și individualist găsindu-și o exprimare plenară abia în manifestările insurgente și zbuciumate ale romantismului. III.4. Gottsched Considerat drept "cel mai ascultător dintre "elevii" lui Boileau"170 Johan Cristoph Gottsched și-a construit reputația aceasta prin dorința puternică de a impune legile teatrului francez clasic asupra dramaturgiei germane a momentului, nu în scopul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
redundantă pentru spațiul cultural italian, se observă elemente originale, care marchează o diferențiere atât de pregnantă de doctrina secolului al XVII-lea încât s-a vorbit chiar despre o "evadare din clasicism"179 (Ion Constantinescu) sau de o anticipare a romantismului 180 (J.G. Robertson). Aceste "ieșiri din rând" sunt evidente în fragmente precum cel privitor la scopul artistului: "...el trebuie să reliefeze cu putere Natura în deprinderile, faptele, înscrierile și în toate aspectele ei; ceea ce nu înseamnă că va trebui doar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
imitarea Apusului se făcea în paralel cu impunerea naționalismului și valorificarea tradițiilor; dezamăgirea cauzată de realitățile istorice coexista cu exaltarea dată de idealuri etc.194 În acest context general (și doar în acest context!) nu este paradoxală conviețuirea clasicismului cu romantismul, două curente care, în liniile lor de forță, se situează pe poziții total opuse. Explicația unei astfel de îmbinări oximoronice a fost căutată de numeroși cercetători în diverse direcții de la raportarea la contextul european și la maniera generală de constituire
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și irefutabile. Trecerea de la un curent la altul, afirma Vicu Mândra, sintetizând la rândul său concluziile unor exegeți străini, a presupus existența unor perioade complexe, de amestec, care au dus, spre exemplu la o "coexistență dinamică"195 a clasicismului cu romantismul în literatura universală de după 1780. În spiritul lui G. Călinescu, ce susținea imposibilitatea despărțirii radicale a curentelor 196, se afirmă în continuare, că doar excesele didacticiste pot duce la o delimitare în secvențe unitare a perioadei moderne în dezvoltarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în continuare, că doar excesele didacticiste pot duce la o delimitare în secvențe unitare a perioadei moderne în dezvoltarea ei literară.197 Aceeași idee va fi reluată mai târziu de Virgil Nemoianu care evidențiază că succesiunea Iluminism neoclasic Iluminism romantic Romantism poate fi identificată astfel, fără rezerve, doar în Anglia sau într-o mult mai mică măsură în Franța și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reluată mai târziu de Virgil Nemoianu care evidențiază că succesiunea Iluminism neoclasic Iluminism romantic Romantism poate fi identificată astfel, fără rezerve, doar în Anglia sau într-o mult mai mică măsură în Franța și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Anglia sau într-o mult mai mică măsură în Franța și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în literaturile est-europene unde, de altfel, reprezintă singura formă a curentului, lipsind etapa anterioară a HR. Reducerea la dimensiunea impură a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în literaturile est-europene unde, de altfel, reprezintă singura formă a curentului, lipsind etapa anterioară a HR. Reducerea la dimensiunea impură a romantismului s-a datorat fenomenului numit de V. Nemoianu telescopare și anume desfășurarea simultană a mai multor perioade pe parcursul unei singure etape istorice relativ scurte. Este ceea ce Paul Cornea numea arderea etapelor, în sensul în care asimilarea noului nu merge în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
există în planul ideologiei estetice un acord general în ceea ce privește misiunea artistului, rolul educativ al artei, dezvoltarea tuturor genurilor și speciilor literare.201 Dincolo însă de aceste coordonate de suprafață, în adâncuri, apele sunt mult mai tulburi, opțiunile particulare oscilând între romantism și clasicism, după cum am mai afirmat. Ceea ce complică însă și mai mult lucrurile, ducând la nuanțări nesfârșite, este faptul că absența coerenței ideologice nu este numai la nivel general, ci și în interiorul sistemului de convingeri particularizate ale fiecăruia dintre scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în adolescență la școli grecești sau școli românești în care orientarea era filoclasică, însușindu-și deprinderi ce țineau de principiile curentului născut în secolul al XVII-lea în Franța, dar care ulterior și-au continuat studiile în Occidentul contaminat de romantism.203 Astfel, elementele clasice ale educației primite inițial s-au combinat cu influențele romantice pe care scriitorii epocii nu puteau sub nici o formă să le ignore. În fapt, ambele paradigme au reprezentat mai mult haine de împrumut pentru o literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest critic întâlnim formularea "direcție clasică" cu privire la manifestările din epoca pașoptistă. Este, de altfel, unul dintre puținii autori care analizează această epocă din perspectiva clasicismului, restul exegeților preferând unghiul de vedere romantic. Astfel, majoritatea lucrărilor dedicate pașoptismului subsumează această etapă romantismului românesc, atrăgându-se totuși atenția asupra interferențelor clasice. Sintetizând, se vorbește despre un romantism românesc însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință la nivel teoretic ar înclina balanța net în favoarea folosirii și a acestui termen. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unul dintre puținii autori care analizează această epocă din perspectiva clasicismului, restul exegeților preferând unghiul de vedere romantic. Astfel, majoritatea lucrărilor dedicate pașoptismului subsumează această etapă romantismului românesc, atrăgându-se totuși atenția asupra interferențelor clasice. Sintetizând, se vorbește despre un romantism românesc însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință la nivel teoretic ar înclina balanța net în favoarea folosirii și a acestui termen. Cu toate acestea, după cum am mai sugerat, prezența disparată a elementelor clasice, lipsa unității ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]