5,386 matches
-
mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuprinse neastîmpărul. Cu ton uimit, colega de alături o apostrofă: - Ce ai, fato, te-ai îndrăgostit? Obrazul i s-a făcut vișiniu. Tăcea, dar tot ce simțea ea îi bulbucea în ochi. Ca să-și poată da mai bine seama, prietena roti privirile în jur. Amuzată și perspicace, și le opri pe mine. Plin de capete, amfiteatrul nu-i împiedica pe îndrăgostiți să se detecteze. Chiar în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rădea sprîncenele la rădăcină iar nasul cîrn și plin de haz o deosebea de alte dăscălițe ce ședeau ca niște cloște îmbufnate în paie. Singura care își da silința, întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea doi ochi rotunzi de huhurez rotofei. Cu fruntea bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea de gînd să-și aranjeze dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Să presupunem, de pildă, că excavatoristul, care urma să plece în concediu, se înfurie că, în loc de asta, a fost trimis pe șantier. Conflict neantagonist. Se răzbună pe manete. Mașina cu grumaz de taur (îmi place imaginea!) mușcă pămîntul și se rotește pe șasiu cu mișcări de reptilă atacată. Barajul crește văzînd cu ochii. Minunîndu-se de puterea excavatorului oamenii rîd bucuroși. Urmat de adjunct, directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie prin aer răstoarnă lîngă ei o movilă întreagă. - Ho, nebunule
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În văzduh ca Într-un șăgalnic zbor de Îngerași puși pe pozne. Ți-a plăcut imaginea? Un suflet poetic ca al tău ar trebui să se desfete cu ea... Într-una din verile alea cu bere și detergent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mașini, lucrau În echipe de câte trei pe un camion și Își Împărțeau timpul ca atunci când erau de gardă: trei ore la volan, trei de veghe și trei de somn. După câteva zile abia mai vorbeau unul cu altul, se roteau tăcuți când la volan, când pe bancheta din dreapta unde dormeau În capul oaselor și unii se cufundau În vise așa de adânc, că spuneau cu voce tare În somn povești Întregi. Noaptea era cel mai rău. Deși comandantul detașamentului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese mâna și-i luase prosopul. Îl așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o clipă picioarele Îi atârnaseră peste marginea patului. Apoi, În timp ce se rotea, Își săltase genunchii spre bărbie; Își cuprinsese picioarele În brațe, așteptându-l, Învăluită În lumina neîmplinită a dimineții. Soldatul Cătănuță, vrăjit de acea mișcare, Își dăduse seama că nu izbutise niciodată să-și Închipuie că o femeie putea fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei picioare, propti sabia pe un butuc gros și Începu s-a ascută fără grabă, cu o gresie lungă și cenușie. Ceva mai Încolo, zâne vesele roteau o horă fără să atingă pământul. Înainte să li se lipească din nou pleoapele, băieții văzură cum conacul se topea În văzduhul tremurat de căldură. Apoi fiecare porni să viseze de capul lui. Nu se știe ce și cât rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mici de la picioare. Dinții ar fi urmat să-i scoată cu patentul, iar pentru boașe pregătise cheia franceză: i le-ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că făceau numai rău celui ce, În crucea nopții, le privea cum joacă și le auzea cântând. De teamă, Însă, Își făcuse cruce de trei ori cu limba În gură și ielele fugiseră, speriate. Erau ca niște umbre albe, ușoare, roteau o horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului ce ziceți?” se auzi glasul spart al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo și-a făcut apariția pentru Întâia dată. Oamenii erau destul de aspri, dar nu trebuie să-i judecăm noi acuma. Venea unul și cerceta marfa așa, cam plictisit și fără chef. O punea pe femeie să se ridice, să se rotească, Îi cerceta șoldurile și sânii. Strâmba din nas și se interesa, lăsând impresia că vorbea mai mult ca să nu tacă, din politețe pentru vânzător: „Și cam ce vrei pe ea?”. „O nimica toată”, zâmbea negustorul, glumind ca să-și țină clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel Încât am șters și sărătura dintre gene. Am auzit, ca din depărtare, vorbele dobitocului: „Cu pălăria pe cap să intri la tac-tu acasă, nu În locuri civilizate, băi, țărane!”. Atunci mi-am dat seama, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de cea a cugetării adânci, să ne sugereze zădărnicia luptei umane cu existența, condiția mizeră a individului, eșuarea În melancolie perpetuă, sămânța de revoltă conținută de fiecare dintre noi, suferința, implacabilul, iremediabilul, iubirea, moartea, ura, singurătatea, fericirea, neputința, mântuirea, toate rotite În acest aproape poem cadențat pe ritmurile majore ale zonei de Întâlnire dintre sufletul omului și mecanica divină a universului. Citez: „În dimineața despre care va fi vorba În cele ce urmează, omul se trezise ceva mai devreme decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful de post Îl privea oarecum Încurcat, Îl lăsase să se descarce, se speriase de paloarea și roșeața ce se roteau pe chipul Directorului. Îl ascultase cu atenție, Îl aprobase din cap și din gură, se arătase nemaipomenit de Înțelegător, Îi oferise pahare cu apă și valeriană, Încercase să Îngaime vorbe cumpănite și liniștitoare. După ceva vreme, când culorile Încetaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipul Directorului. Îl ascultase cu atenție, Îl aprobase din cap și din gură, se arătase nemaipomenit de Înțelegător, Îi oferise pahare cu apă și valeriană, Încercase să Îngaime vorbe cumpănite și liniștitoare. După ceva vreme, când culorile Încetaseră să se rotească așa amarnic pe obrajii reclamantului, milițianul Îndrăznise să-i aducă la cunoștință ce și cum se petrecuse cu o noapte În urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipuri de Împotrivire. Ectoraș aproape că leșinase, se târâse cu greu până la mal și se trântise În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care o bănuia Înțesată de inamici. Tancul lângă care se aciuase și Monstrulică Își tură uriașul motor și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de tragere cât mai bună. Cei din jurul mașinăriei se răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care avea mîna uscată: "Scoală-te, și stai la mijloc!" 4. Apoi le-a zis: "Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viața cuiva sau s-o pierzi?" Dar ei tăceau. 5. Atunci, rotindu-și privirile cu mînie peste ei, și mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: "Întinde-ți mîna!" El a întins-o, și mîna i s-a făcut sănătoasă. 6. Fariseii au ieșit afară, și s-au sfătuit îndată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
să te controlezi, îi aruncă. - Desigur, preaonorabile. Ce cred eu? Credeam că ați citit deja raportul meu referitor la situația... - Sigur, sigur, nu la asta m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir își roti privirile împrejurul camerei în care îl primise preaonorabilul. Încăperea - cel mai probabil, biroul personal - afișa o opulență mascată prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lumină, pentru moment, asupra lui. Așa că eu propun să așteptăm primele rezultate de pe Terra și în același timp să ne gândim și la cele spuse de colegul nostru, pentru a vedea cum vom acționa în viitor. Avem un consens? își roti el roată privirea. Era mult mai bine să obțină o victorie minoră disimulată într-o remiză, în locul unei amânări a planului mai ales că toți cei de față, inclusiv focul, păreau să fie mulțumiți cu soluția aleasă. - Atunci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acolo”. --Dacă nu ți-i ridica râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă vreme oi fi rămas așa
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu mare luare amnte într-un punct din necurpinsul bolții. Apoi, fără să-și ia ochii de la punctul la care privea, m-a tras lângă el: Uite, fiule, acolo drept înainte, Steaua Polară. Pe acolo trece osia lumii, în jurul căreia ne rotim cu toții... Priveam la cerul nesfârșit, căruia bătrânul știa să-i dea viață prin spusele lui...La un timp, glasul începe să pălească, semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]