4,274 matches
-
și, în sfârșit, trecu peste creasta podului. Cu o hotărâre bruscă, pentru a evidenția independența mișcărilor sale, privi în jos. Inevitabil, văzu capul, spart ca un fruct tocat. Zăpada din jurul adunăturii de carne, oase, păr și creieri era o fleșcăială roză. Ca un nebun, Porfiri avea privirea pierdută în centrul bulversant al unui vortex întunecat, crezându-se în stare să recunoască trăsăturile lui Virginski în el. Cum însă nu putu, își mută ochii peste restul corpului. Membrele aveau naturalețea unei păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bem ceva În altă parte, ori plec singur! Kitty râsese. El Îi Întorsese spatele și plecase. Curând după aceea plecaseră cu toții acasă. În seara aceea când intrase În casă, Își scosese haina elegantă, neagră, de iarnă, o aruncase pe canapeaua roz, uzată, și odată cu haina abandonase și masca zilnică; Începuse să plângă. Nu fusese decât un incident lipsit de importanță, dar brusc viața ei, atât acasă, cât și oriunde altundeva, Îi păruse insuportabil de goală. De parcă toți ceilalți ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu Charlie. Kitty ridică geamul. — Mulțumesc! Abia aștept să văd ce față o să facă Charlie când o să audă povestea cu biletele de avion! zise Desert Rose și ochii Îi sclipiră vesel. Telefonul lui Diane Începu să cânte melodia din Pantera Roz și toate Începură să râdă. Răspunse, mormăi ceva, după care trase pe dreapta și frână brusc, proiectând-o pe Desert Rose direct cu capul În parbriz. — Dumnezeule, Diane, ce faci? Cred că tocmai mi-am spart capul, și mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca eu să expun aici, În spatele parcării, repetă ea fără nici un scop, necăjită. Da. Dar tu vei avea cea mai mare rulotă. Și puteți să și dormiți aici, tu și Kitty, zise Charlie, pentru a face situația să pară mai roz. — Dar nu pot pune ecrane mari, pentru proiectoare, În rulotă! insistă Desert Rose. — Poți aduce niște DVD playere mici! — Bine, dar asta ar distruge efectul monumental! — Haide, o să fie distractiv! Toate numele mari vor fi În rulotă. Tu, artiștii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
siguranță socială. — Evident că avea, continuă Carlos entuziasmat. — Da, dar imaginea de ansamblu era atât de-al naibii de cenușie și tristă, zise Kitty posomorâtă, privind spre casa lui Harrison Ford. Nu am să regret niciodată, niciodată! — Ha, iar aici totul e roz, nu? Dar dacă zgârii rozul de la suprafață o să găsești și aici mult, mult cenușiu. Ai fost vreodată prin centrul Americii? — Nu. Am zburat pe deasupra, se pune? Pentru Kitty, la fel ca pentru mulți locuitori ai Coastei de Est, centrul Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
capul! — Ai dreptate, dar măcar unul la un milion are șansa de-a da lovitura, se trezi Kitty susținând contrariul. — Da, cam asta e momeala! râse el. Taxiul Întoarse pe Sunset Boulevard și trecu pe lângă o clădire maiestuoasă, de culoare roz, Înconjurată de palmieri și de o grădină tropicală luxuriantă. — Acesta e faimosul Beverly Hills Hotel, zise Carlos. Multe vedete și mulți conducători din toată lumea au trecut pe aici. Kitty Îl privi absentă. — Nu prea mă interesează genul ăsta de hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar tot străini. Se Întreba dacă și revederea cu Matthew urma să fie o dezamăgire sau nu. Taxiul opri pe aleea minunată a casei lui, iar Kitty coborî. Matthew ieși s-o Întâmpine, Îmbrăcat În jeanși și Într-o cămașă roz, și pe când venea spre ea cu un zâmbet larg pe buze, Kitty avu o bănuială care-o făcu să se-nfioare. Era mai mult decât o pasiune. Asta era. Era Îndrăgostită, iar intuiția Îi spunea că nu avea să găsească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ironică. E foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe. După Centura Industrială începe, în sfârșit, orașul, nu orașul propriu-zis, acesta se zărește în zare, atins ca de o mângâiere de prima geană roză de soare, ce se vede aici sunt aglomerații haotice de barăci improvizate din orice fel de materiale, în majoritate precare, care-i puteau apăra de intemperii, mai ales de ploaie și de frig, pe locatarii lor loviți de soartă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu șampanie. — Enchanté, spune Claudette, care a fost cîndva Claude. — O distribui În toate filmele mele, se laudă Caddy. Și eu, spune puștiul, cu curajul celei de-a treia beri. — Drăguțul! Claudette Îl sărută pe buze. Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mulțumit și pe un senior medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu ai șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câteva secunde. — Ce este? întrebă. Ce s-a întâmplat? De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
opri și se uită în jur. Era atât de târziu, că nu mai rămăsese nimeni în redacție în afară de ele. Chiar îl iubești pe Laurence, nu? — Stevie! Ce întrebare! Sigur că îl iubesc. Sunt doar prea ocupată ca să plutesc pe norișori roz și, sincer, cred că ne e mai bine amândurora așa. Apreciem faptul că și celălalt e dedicat profesiei sale. Stevie reflectă asupra implicațiilor acestui fapt deprimant. Asta însemna, din câte înțelegea ea, că munca lor era o scuză ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi strânse mâna o clipă. — Atunci am fost foarte neroadă. Se opri, șovăind. Sunt mândră de tine, să știi. Blândețea neașteptată din glasul maică-sii o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor, mamă. Am rupt logodna. Dar vestea nu stârni nici urmă din dezaprobarea înverșunată la care se așteptase, nici acuzații că s-ar fi comportat egoist, că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era impresionantă. Dar chiar și căsuțele acestea, atât de primitiv construite, aveau, spre deosebire de casele din Tokyo, propria lor grădină. Frunzele verzi ale copacilor erau ude de ploaie și reflectau orice rază de lumină ajungea până la ele. Flori mari de culoare roz, al căror nume nu-l știa, înfloriseră în gardurile vii ce împrejmuiau casele. Cu o mână și-a șters fruntea de ploaie, cu cealaltă ținea o bucată de pâine din care mușca. A luat-o spre strada principală și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmp vânzătorul intrat-a-n oraș pe-un măgar, cu greieri în păr și pe brațe, ieșiți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o pierde. Din fericire, nu le observaseră. Vei avea lumânărelele roșii, Camilla, se grăbi să-i promită, deși știa că fuseseră deja comandate lumânărele roz, iar acesta era un alt incident neprevăzut, din moment ce Navidad o lăsase baltă pentru a se Întoarce În Venezuela, iar Sidonie Verrière refuza orice corvoadă pe care nu o considera demnă de diploma ei, În puericultură. Maja constată, cu părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi descărcase la Palazzo Lancillotti și ajunseseră și invitații, iar magul Îmbrăcat În negru Începuse să facă să dispară și să reapară iepurași albi și papagali vorbitori, ei bine, de când Începuse petrecerea, Camilla fusese sechestrată de un roi de fetițe roz ca niște confeti, care o trăgeau dintr-o parte În alta. În ceea ce-l privește pe viteazul prinț Nikor, acesta făcea slalom prin salon Încercând diverse manevre pentru a se apropia de prințesa Althea, dar nu reușea. — Ce meserie are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-a dezbrăcat. Stinsese lumina și le spusese alor lui să nu treacă prin zonă. S-au sărutat. Cateluța era firavă și, cum stătea pe spate, sânii se îngropaseră și arătau ca două ochiuri neprăjite încă. Rămăsese în niște bikini roz, pe care scria cu maro: kiss me. Andrei se dezbrăcase complet și repede, apoi se așezase deasupra ei, frecându-și ușurel penisul de chiloții roz, în timp ce ea încerca să și-i scoată. Își rulase fără grabă prezervativul, cu gesturi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spate, sânii se îngropaseră și arătau ca două ochiuri neprăjite încă. Rămăsese în niște bikini roz, pe care scria cu maro: kiss me. Andrei se dezbrăcase complet și repede, apoi se așezase deasupra ei, frecându-și ușurel penisul de chiloții roz, în timp ce ea încerca să și-i scoată. Își rulase fără grabă prezervativul, cu gesturi pe care le știa foarte bine, căci îi plăcea să se masturbeze în cauciucul moale și uleios. Se simțea puternic și știa ce urmează, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în pădurea Basarabi rupând crengi de liliac alb pentru mama. Haiku 5 pe malul mării cu Rex cățelul ecou melodios... Barbu Robert-Andrei-Nicolas, clasa a VI-a Școala Gimnazială” Tudor Vladimirescu”Călărași profesor coordonator Tenea Georgeta Pălăria Nimeni n-are pălărie Roză și cu broderie. Ca a mea! Ba, răspunse un ghiocel, Eu am una mai frumoasă, Chiar așa! Ba, a mea e mai frumoasă, Îi răspunse o viorea. Zău așa! Așa se certau odată Florile c-o mică fată, Și deodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o nuanță subtilă de roz care se potrivea perfect cu rochița albă pe care o purta. La gât îi atârna un lănțișor finuț de argint cu un pandantiv în formă de inimioară, exact ca cerceii. Purta o pereche de sandale roz care completau ținuta. Hmm, după câte îmi dau seama se pare că așteaptă pe cineva... Dar, n-a mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele răsfirate ca spițele unei roți și cu goliciunea acoperită de cea mai bună pătură a mamei. Moașa m-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice pentru mine ca florile din grădina veșnic verde din spatele casei. Am mâncat pepeni cu pulpa portocalie și pepeni cu pulpa roz și se găseau mereu curmale din abundență. În multele zile de sărbătoare dedicate zeilor sau vacanțelor familiei, se făcea gâscă cu usuroi sau pește cu sos de miere. Dar cei mai buni erau castraveții, cea mai delicioasă mâncare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scrisori mi-au smuls-o, În pivniță nu pot lăsa nimic. De multe ori mi se face frică, se aud Împușcături. Când vin de la liceu, mă baricadez În casă, nu ies niciodată seara. Din când În când fac puțin Minitel roz*, și asta e tot. Fiul meu vine acasă târziu, uneori nu vine deloc. Nu Îndrăznesc să-i spun nimic; mă tem să nu mă lovească. — E departe de Paris? Ea surâse. — Deloc, e În Oise, la nici optzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]