4,629 matches
-
din pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legați cu sfoară de împachetat. Despre fața lui, care ieșea vălurită de sub părul smuls în toate părțile, nu se poate spune decât că era o față de bețiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părul pieptănat peste cap. Cu stadioane asaltate de tineri muncitori cu șepci și cu fețe emaciate, urlând și ridicîndu-se în picioare când un fotbalist, tot cu părul pe spate și cu chiloți până la genunchi, gen Dinamo Moscova, aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică zis codașul" sau celebrele "Macarale / Râd în soare argintii / Macarale / în zori de zi", dar și nostalgicul "Și-apoi de mână tu și eu / De la Ateneu / înspre Miorița s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oraș cu Sen și nu riscam să-l întîlnesc.) Mașina m-a adus acasă tocmai în ceasul când poliția din Park-Street începuse cercetările pentru găsirea mea. D-na Ribeiro aproape că leșină când mă văzu coborând din taxi, cu casca ruptă, nebărbierit de patru zile, cu hainele palate. ― Uiide ai fost, pentru Dumnezeu, unde ai fost? A telefonat mereu South 1144 pentru d-ta, și băiatul acela, mr. Chatterjee, Khokha, cum îi spuneți acolo, a venit mereu să te caute... Doamne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lanurile de porumb, pe marginea drumului, și deasupra lor plutea aceeași pulbere fină și aspră, înecăcioasă, pe care o cunoștea parcă de totdeauna, dar acum mai încinsă ca niciodată. Cu mâna validă căută în buzunar pachetul de țigări. Îl găsi rupt, teșit, dar Iliescu îi întinse pachetul cu țigări rusești, așteptă să-și aleagă una, apoi i-o aprinse. - Mă băieți, începu după ce trase câteva fumuri. Voi sunteți oameni foarte buni și devotați și v-ați dat destulă osteneală cu mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci duceai un porumbel în mână... Și am știut ce știam de mult: că nu avem dreptul să pierdem speranța... Mai trăiește? întrebă după o clipă. - Avea doar aripa stângă pe jumătate ruptă. Îl lovise vreun derbedeu cu praștia. Dar se vindecă. Se vindecă repede ca toate păsările... - În orice caz, continuă Ieronim, acesta a fost începutul aventurii noastre. Pentru că, recunoaște, nu ți-am ascuns din prima clipă că e vorba de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
salonului. Parcă nu mai îndrăznea nimeni să respire. Și atunci, dintr-un fald al draperiei, a apărut el, așa cum îi plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult, ca și cum s-ar fi pregătit să treacă prin apă, a apărut, parcă ar fi ieșit din peștera
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am să ies la pensie, promitea Niki, am să mă așez și-am să scriu... De publicat, sigur că n-o să se găsească cine să-mi publice ; dacă nu scrii după cenzura lor, cu partidul și cu clasa muncitoare, în ruptul capului nu te publică... Dar eu am să-mi fac plăcerea să scriu ! Toată viața mea n-am avut timp și a trebuit să amân, însă acum am să mă apuc... Și ea, bineînțeles, îl încuraja ; sigur, îi spunea, este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l astfel zi de zi, ochiul tău, fără voie, se îmblânzește : acolo unde vedeai banale defecte, începi să întrezărești mici înrudiri. Și, pe neobservate, cu o iubire încă ușor disprețuitoare, l-ai adoptat pe Titi Ialomițeanu, fapt pe care în ruptul capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta curaj ? — Inconștiența nu este curaj, replichează el. într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
brânză te-am întrebat ! Ce mai faci, ți-am zis. Ce mai face domnu... — Mersi, bine... Nu-l știi dumneata pe Puiu cât e de scârțâit și de bolnăvicios ? Acum își schimbă lucrarea din față și n-a vrut în ruptul capului să-l vadă lumea așa știrb cum e... Totuși, mi-am spus, eu nu pot să-i fac o asemenea figură Clemenței ! Și m am gândit la Niki și la Ivona, să merg cu ei. Când colo, dumnealui nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea pe tine ! Clemența nu-i fată rea, dar anumite lucruri nu e capabilă să le înțeleagă. O șochează mai ales cum suporți tu depărtarea de Tudor, mi-a spus-o și am discutat-o ! Eu n-aș putea în ruptul capului să-l știu pe Țuțu dincolo, cum îl știe Ivona pe Tudor ! Să-l văd o dată pe an, o dată la doi ani, să tremur mereu că primesc, că nu primesc viza ! Ivona, îi tot explic eu, este o femeie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-ar fi... Că ar fi făcută de fapt cu Ioaniu... — Asta io în ruptu capului nu crez ! Păi uite-te la madam Ivona, uite-te la ta su : ăsta slab, chel și cu nasu lung ! Uite-te, vezi ! Bucățică ruptă ! Cap tăiat... — Da, seamănă... Nu pot să neg... Și Ioaniu avea alt fason... Ei, poți să știi ? La urma urmei, cine le-a ținut lumânarea ? Eu numai să văd cu ochii mei, știi cum se spune, să nu treacă ața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urechea sub geamul biroului OS-ului. SÎntem la locul de fumat - se află la intersecția cîtorva alei care leagă closetul de cele două pavilioane și de centrala termică. O burniță fină i se scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată, părul foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e personificarea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe George cât și pe partenerii mei de urmărire. Seara nu s-a încheiat cu un deznodământ dramatic, ci s-a stins într-un calm melancolic, elegiac. Din poziția mea avantajoasă, fiind ascuns de un morman de saltele vechi și rupte, observam fața frumoasă, gravă, a Valeriei Cossom, privind cu nesfârșită tristețe și îngrijorare spre George care-și executa pantomima pe chei. Eu înțelesesem că George reconstituia drama, dar pentru Valerie gesticulația lui apărea, probabil, demențială, neinteligibilă. Mi-am spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ducă să-l vadă pe Hector, dar însăși ideea explicației cu el îl îngrozea. Iar ideea că Emma îl mințise și-l trădase îl îmbolnăvea. Principalul trădător era, de bună seamă, el însuși. N-ar fi trebuit să accepte, în ruptul capului, planul nebunesc al lui John Robert. Îl acceptase, nu de dragul nostimadei, ci pentru că se simțise profund măgulit. Și din momentul în care se angajase, ar fi trebuit să-și țină gura. Iar de îndată ce observase că lucrurile „nu merg“, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asemenea ipoteză, presupunând că s-o fi găsit vreun băgăcios care a ținut să se asigure că profesorul e informat. Deși Hattie repeta tot timpul că întreaga poveste o să se spulbere ca un balon de săpun, totuși nu admitea în ruptul capului ca Pearl s-o lase vreun minut singură în casă. Aveau destule provizii de hrană, astfel încât nu era nici o nevoie ca Pearl să iasă în oraș. Pe măsură însă ce discuțiile dintre ele înaintau, Hattie se lăsă, inevitabil contaminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tras de ureche, de fapt asta era. Urechea îl ardea, și umilința pe care o simți era incomensurabilă. Dumnezeule, de-ar fi bănuit ce avea să se întâmple! Ei bine, dacă ar fi bănuit, nu s-ar fi întors în ruptul capului acasă de-a dreptul pe strada I.C. Brătianu, ca de obicei. Ar fi făcut un ocol, oricât de lung, ar fi ocolit pe Bulevardul Carol, sau dincolo de el; ar fi ocolit tot orașul! Ar fi meritat orice efort. Dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuvintele, alteori erau în contradicție. De fapt, completează Lucian în gând, la nervi poate c-ar fi spus-o. A fost o femeie care a avut o problemă de-o viață: controlarea impulsivității. Însă n-ar fi recunoscut-o în ruptul capului; ieșirile nervoase, așa cum le vedeau la ea alții, inclusiv Lucian, ea le considera manifestări ale unei nevoi permanente de clarificare. Mă rog, așa o fi fost. Lucian își amintește de un miting aviatic la care a luat parte cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i mărturisească soarta vazei de cristal. Ea n-a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a avut norocul celei de sticlă albastră. Mai puțin stabilă, a căzut de pe etajeră și s-a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
accident. Eduard a suferit atunci o depresie puternică și viața sa a devenit foarte dezordonată: își petrecea nopțile prin cluburi și își irosea banii pe alcool și țigări. Până la urmă, a ajuns să cerșească pe străzi, flămând și cu hainele rupte. Unii colegi de facultate care l-au văzut astfel s-au mirat de situația în care a ajuns. Într-o zi, din fericire, a fost recunoscut de către un prieten de-ai tatălui său. Acesta, văzând în ce stare se află
Povestea lui Eduard. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Goci Diana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1912]