8,560 matches
-
Teodor, însă - în ciuda insistențelor lui Iustinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocînd reacții violente în Occident și, mai cu seamă, o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia, care nu se va remedia decît în 689. S-a păstrat și o altă scriere a lui Iustinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă și dură împotriva unei opere pierdute, al cărei autor, necunoscut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imaginativ din Amintiri, dar și un "lirism de sorginte mioritică, o stare de grație catharctică și contemplativă", p. 61, și ideea "damnării" naratorului matur: "umorul de care s-a vorbit frecvent este tocmai sensul acestei damnări ce are ca suport ruptura dintre personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar nereușind în toate cazurile disocieri
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
un "lirism de sorginte mioritică, o stare de grație catharctică și contemplativă", p. 61, și ideea "damnării" naratorului matur: "umorul de care s-a vorbit frecvent este tocmai sensul acestei damnări ce are ca suport ruptura dintre personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar nereușind în toate cazurile disocieri între "tradiționalism" - reprobabil pentru că presupune
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
un petec de cer VIAȚA CA UN SPECTACOL Viața e doar spectacol Scena lumii se rotește Oferind tuturor O clipă de miracol Sau o dramă nesfârșită Viața e spectacol Urcușuri și prăbușiri Iubire, patimă și vis Reîntoarceri din sublimuri La rupturi, vaiete, plictisuri Ne dăm în spectacol de dragul artei Și al tumultului de a trăi Apoi vine apusul, lumina se îneacă în marea de dureri Finalul e sfâșietor, scena lumii își oprește rotația, Iar tu, marele erou al unui spectacol banal
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
coerența întregului și la expresivitatea detaliului, Vasile Rizeanu se înscrie în acea tradiție a sculpturii europeane și românești pentru care actul creator este o succesiune de afirmații, și nu o continuă tentativă de a genera crize și de a iniția rupturi. Iar acest tip de gîndire artistică și de asumare morală vine și el de undeva: din marea experiență a clasicității pe care o aducea cu sine, de la sursă, și Ion Lucian Murnu. Vasilica Chifu și ordinea visului Pentru Vasilica Chifu
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
și toate contrastele posibile par a-și fi dat întâlnire în poezia lui K. (de aici ploaia de antiteze, invazia oximoronului), aflată mereu „între mugur și putrezire”, între „curcubeu și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
România literară” de Mircea Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
culturii naționale. Orice problemă luată în discuție avea în vedere necesitățile actualității și păstrarea specificului național. Considerând că generația de până la 1848 a creat cultura română modernă, junimiștii erau de părere că între 1848 și 1870 s-a produs o ruptură adâncă între cultura tradițională și cea modernă, explicabilă prin adoptarea unor „forme” occidentale nepotrivite „fondului” românesc. De aici și calificarea culturii românești contemporane drept „formă fără fond” și combaterea ei violentă în numele „adevărului”, care nu ar fi însemnat altceva decât
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
fără vlagă în inima unei realități care curge pe lângă ele total lipsită de linii directoare”. Pentru a funcționa cu eficacitate, cuvintele trebuie „înmlădiate”, ajutate. E singura modalitate de a împiedica atrofierea spiritului creator. Evoluției artistice normale îi sunt inerente discontinuitățile, rupturile, recurgerile la „șocul contrasensului”, la „procedeul sâcâitor al antifrazei”, la toate variantele sarcasmului, în sfârșit, la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în sine, ci acțiuni menite să deblocheze drumul creației
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
posibil ca falsul mesia să se refere la Simeon bar Kokhba, conducătorul iudeilor în timpul revoltei antiromane din 132‑135. Creștinii au plătit cu prețul vieții refuzul de a‑l recunoaște pe mesia în acest personaj violent. Astfel, s‑a produs ruptura definitivă între cele două comunități surori. Simeon bar Kokhba reprezintă deci o figură‑cheie în constituirea viitorului mit creștin al Anticristului. „Demonii” din scrierile lui Iustin, modele și precursori ai Anticristului 1. După cum am văzut, Bar Kokhba a fost susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
donatiștii sunt anticriști și dacă în fiecare catolic se ascunde anticrist, este evident că în fiecare catolic se află „în stare latentă” un eventual donatist. În ce măsură atunci anticriștii descriși de Ioan pot fi identificați în schismatici? Singurul element incontestabil este ruptura lor de Biserică („ei au ieșit dintre noi”). Într‑adevăr, catolicii și donatiștii recunosc și mărturisesc divinitatea lui Cristos, adică îl mărturisesc pe Isus ca Cristos. În acest caz, se întreabă Augustin, donatiștii pot fi anticriști? Cu siguranță, nu. O
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întrucât soția era considerată proprietatea bărbatului. Cercetătorii etnologi au strâns destule mărturii care arată că văduvele însele doreau să-și însoțească bărbații „dincolo”, întrucât căsătoria era o reprezentantă incontestabilă a perfecțiunii și că acompanierea soțului defunct pe celălalt tărâm elimina ruptura legăturilor dintre soți, produse de moarte 39. în lumea iudaică, într-o vechime considerabilă, văduvele (zice A doua lege) erau înscrise într-o categorie protejată, laolaltă cu orfanii și cei veniți de pe alte meleaguri („«Să nu judeci strâmb pe străin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu practica unor asemenea compuneri. Moartea ca „dulce adormire” (stare din care „trezirea - înviere” se produce firesc) - și nu ca drastică „ruptură” - era o „încheiere” cu destule încorporări în meditațiile asupra omenescului sfârșit din veacul al XVIII-lea românesc (în „consolații”, în epitafuri), pentru care Antim Ivireanul găsește suportul scripturistic (obișnuit, căci Biblia și scrierile Părinților Bisericii asigurau temeiul disertațiilor de această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
manifest dorința ca ceva din partea mea să-i aparțină celuilalt. În felul acesta, prin obiectul dăruit, eu Îmi asigur o permanentă prezență simbolică alături de celălalt. O simbolică particulară o are Înapoierea darului. El reprezintă un gest simbolic de desprindere, de ruptură, a celui care a primit darul, față de persoana care i l-a oferit. Înapoierea darului este din punct de vedere moral o ofensă, iar din punct de vedere psihologic o frustrare. În mod egal, a cere Înapoi un dar oferit
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest moment gândirea clară poate contempla propria sa ființă În mod „distanțat”. Este oare aceasta o ruptură a Eului de propria sa persoană? O disociere? Nu. Persoana este una și indivizibilă, În stare de normalitate psihică. Nu trebuie să considerăm faptul că actul de autoreflectare mă desprinde, separându-mă de mine Însumi. Departe de a fi așa ceva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personală face mereu referință. Din acest motiv ele se repetă În mod permanent, de la o generație la alta, Însă În forme diferite, uneori atât de modificate ca exprimare, Încât se naște impresia că sunt lucruri complet diferite Între ele. Această ruptură este numai de suprafață, vizând aspectele formale, esența lor arhetipală, ca semnificație, Însă, ele nu se modifică. Trebuie să facem clar diferența Între modelele de existență și temele existenței. Modelele sunt forme, stereotipuri, preluate, construite și acceptate sau imitate. Temele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
avea manifestări de tip antisocial față de instituțiile statului și În relațiile sale cu celelalte persoane. Persoanele din această categorie nu pot uita evenimentele psihotraumatizante din trecutul lor. Ele se constituie sub formă de complexe ideo-afective dominante. În plus, ele simt ruptura dintre ele și lume, dintre ele și ceilalți. Inadaptarea, dependența, conduitele de refugiu sau violența sunt forme de a fi ale persoanelor cu un tip de existență nevrotică. Ele se opun societății, dar modalitățile lor de opoziție au un caracter
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu care eram Într-o relație de comunicare sau de intimitate. Moartea acestuia ne-a despărțit, dar prin doliu eu Îl readuc În prezent, anulând sau Întârziind despărțirea printr-o manieră sublimată și făcând-o astfel mai puțin brutală ca ruptură, mai suportabilă. Interesant este faptul că atât reparația, cât și doliul sunt acte morale compensatorii, care au ca efect terapeutic sublimat restaurarea echilibrului sufletesc și moral, printr-un apel la temporalitate. În ambele situații se face apel la momentul comiterii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reparația, cât și doliul sunt acte morale compensatorii, care au ca efect terapeutic sublimat restaurarea echilibrului sufletesc și moral, printr-un apel la temporalitate. În ambele situații se face apel la momentul comiterii actului, În cazul culpabilității, sau la momentul rupturii de celălalt, În cazul doliului. Ambele rezolvă, simbolic, situația de Întoarcere În timp prin revenirea la starea anterioară acestor evenimente. Este un act de catharsis prin care, În final, conștiința morală este purificată. Trebuie subliniat caracterul particular al actelor de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că sentimentul durerii are două aspecte: „a fi o rană” și „a fi rănit”. În primul caz este vorba de o durere bruscă, resimțită ca o atingere, ca o ruptură a echilibrului dintre persoană și mediu. Omul se simte atins el Însuși În unitatea sa corporală de un pericol care Îi amenință existența. Viața sa este subit și violent confruntată cu vulnerabilitatea propriului corp. Atitudinea persoanei, În acest caz, este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În planul sufletesc interior că trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exterioară, ci și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul pentru celălalt, dar, cu toate acestea, continuăm să fim Împreună În interiorul nostru, cât mai suntem În viață. Aceasta este situația de separare. Despărțirea este Însă ruptură, o ruptură interioară pe care o realizează, În modul cel mai brutal și total, moartea celuilalt. Eu voi resimți ruptura celuilalt de mine și ca o Întrerupere a unei temporalități comune nouă. Eu rămân aici, În timpul vieții acesteia, pe când el
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul pentru celălalt, dar, cu toate acestea, continuăm să fim Împreună În interiorul nostru, cât mai suntem În viață. Aceasta este situația de separare. Despărțirea este Însă ruptură, o ruptură interioară pe care o realizează, În modul cel mai brutal și total, moartea celuilalt. Eu voi resimți ruptura celuilalt de mine și ca o Întrerupere a unei temporalități comune nouă. Eu rămân aici, În timpul vieții acesteia, pe când el pleacă dincolo
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestea, continuăm să fim Împreună În interiorul nostru, cât mai suntem În viață. Aceasta este situația de separare. Despărțirea este Însă ruptură, o ruptură interioară pe care o realizează, În modul cel mai brutal și total, moartea celuilalt. Eu voi resimți ruptura celuilalt de mine și ca o Întrerupere a unei temporalități comune nouă. Eu rămân aici, În timpul vieții acesteia, pe când el pleacă dincolo, În timpul de după moarte. Natural că aceasta este o reprezentare simbolică, dar ea este o experiență sufletească interioară, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comune nouă. Eu rămân aici, În timpul vieții acesteia, pe când el pleacă dincolo, În timpul de după moarte. Natural că aceasta este o reprezentare simbolică, dar ea este o experiență sufletească interioară, pe care eu o resimt În mod dureros, ca pe o ruptură dată de despărțirea definitivă de celălalt. În cazul acesta, timpul interior comun, cel care unifica existența noastră, s-a rupt și el definitiv, iar eu rămân singur. Dorul este un sentiment trăit, o funcție sau o experiență sufletească raportată la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]