3,819 matches
-
s-ar reduce în cele din urmă la câteva banalități: că omul este rău, că moartea este un scandal, că viața este lipsită de sens, în vreme ce doar sinuciderea are unul etc. etc." Răspunsul lui Cioran este formidabil: Acestea, spune el, sânt banalități pe plan teoretic, dar nu și pe plan existențial. Experiența morții, trăirea ei ca scandal nu e câtuși de puțin banală." Nu mă las, revin, insist: S-ar putea într-adevăr să vi se reproșeze că reluați teme vechi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Tocmai asta înseamnă incultură esențială: incapacitatea de a recunoaște familiarul în ceea ce în primă instanță îți apare ca străin. Și mai departe: incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenței de primă instanță. Pentru noi năzbâtiile unui escroc din Parlament sânt mai importante decât războiul din Cecenia ― unde este repusă în joc condiția umană ―, pentru că escrocul este "al nostru", în timp ce cecenii pot fi torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini. Acest mod de a gândi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umană în spatele diferenței de primă instanță. Pentru noi năzbâtiile unui escroc din Parlament sânt mai importante decât războiul din Cecenia ― unde este repusă în joc condiția umană ―, pentru că escrocul este "al nostru", în timp ce cecenii pot fi torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini. Acest mod de a gândi este falimentar și, în final, el face din fiecare român o victimă potențială aflată la discreția primului acces de autoritarism al puterii. Indiferența românilor pentru tot ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pentru noi năzbâtiile unui escroc din Parlament sânt mai importante decât războiul din Cecenia ― unde este repusă în joc condiția umană ―, pentru că escrocul este "al nostru", în timp ce cecenii pot fi torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini. Acest mod de a gândi este falimentar și, în final, el face din fiecare român o victimă potențială aflată la discreția primului acces de autoritarism al puterii. Indiferența românilor pentru tot ceea ce nu-i privește coboară în ograda
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
precizată, și a reluat conversația din punctul în care se întrerupsese: "Eu mi-am dat doctoratul, dumneavoastră aveți postul de corector?" Apoi a emis un râs lugubru și a adăugat: "Diploma de doctor de la Paris am ars-o. Nu mai sânt fizician. Am să fac literatură. Vreau să scriu teatru. Un post de corector m-ar păstra în sosul literelor. Și, oricum, trebuie să am din ce să le pun copiilor mei o bucată de brânză pe masă." L-am rugat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tău. Ești gata să accepți că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă. Ne iubim cu toții mamele atât de mult pentru că sânt singura aluzie palpabilă la neantul care am fost. 29 mai Un jurnal, adică o "consemnare pe zile", poate fi numit așa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. Dar ce criteriu exterior! Căci altminteri, el este o dare de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
miliardar?" unei studente i se cere să aleagă varianta corectă la întrebarea " Ce trupe au intrat în 1968 în Praga: germane? italiene? rusești? sau japoneze?" Fata se concentrează, dar răspunsul e peste puterile ei. Cere "ajutorul computerului": două variante greșite sânt eliminate pe loc. Rămân ca răspunsuri posibile: 1) trupele germane; 2) trupele rusești. Fata oftează ușurată și spune fără ezitare: "trupele germane". Îmbătrânirea, exprimată în termeni kantieni, presupune o schimbare a domeniului de experiență. Fiecare generație reprezintă aproape o altă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Prin acest pact făcut între declasații societății și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu au plebe (ca Elveția sau Norvegia) și cele mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu au plebe (ca Elveția sau Norvegia) și cele mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe platforma unei prietenii consacrate de o viață. Numai așa injuria poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe care îl aud sânt gamele unei viori. Mi-o imaginez pe fetița care, seara, umplea curtea cu exuberanța ei, stând nespus de gravă și de dreaptă, cu o vioară pe măsură fixată sub bărbie (părul este pesemne bine strâns pe cap, iar privirea limpede
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și exterior, care plimbă cunoștințe dintr-o parte în alta, "scrisul de escavare" e singurul autentic pentru că pune în joc dezgroparea unui conținut de cunoaștere care îți aparține în mod propriu. (Platon, Kant și Heidegger ― cei trei gânditori ai transcendentalului ― sânt cei care au așezat structura omului pe enigma prealabilului) Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu știai că știi (asupra a ceea ce știai fără să știi că știi). Pesemne că sîntem atât de ignoranți și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au decis să nu umble desculți, iar fabricanții de prezervative de pe urma celor care fac amor și care s-au hotărât să nu-și asume anumite riscuri. Generalizând, e imoral să obții profit de pe urma celor care cumpără și utilizează un produs. Sânt abuzați economic consumatorii de crenvurști, de cuie, de hârtie igienică, de șireturi de pantofi, de scaune, de scobitori, de ciorapi sau de bere. Iar aceștia din urmă sânt abuzați încă o dată dacă beau berea într-o crâșmă sau la un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
totuși, Președintele nostru crede că editorii "sug sîngele" cititorilor și autorilor deopotrivă. Ceea ce ar însemna că atunci când public la Humanitas o carte a lui Pleșu, Patapievici, Cărtărescu, Monica Lovinescu etc, eu îmi exploatez prietenii, de vreme ce fac profituri "pe seama lor". Ba sânt atât de schizofren, încît când apare la Humanitas un volum al meu, îmi sug sângele în calitate de editor și am sângele supt în calitate de autor. Doamne, unde ne-a adus capitalismul ăsta! Pe vremea Președintelui, câștigau doar autorii care erau dispuși să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câștigă doar autorii de succes. Ce vremuri am ajuns să trăim! 20 iunie Ce formidabil instrument de mascare, pentru o grămadă de destine culturale, a fost cenzura! în timp ce scriitorii popriți păreau că nu există, cei publicați își făceau iluzia că sânt mari și că au un public al lor prin chiar faptul că erau publicați. "Publicul meu", l-am auzit spunând, cu pieptul bombat, pe unul dintre ei. Pentru aceștia, apariția culturii libere a fost un dezastru. S-a dovedit că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne tămăduim împreună: eu mă împac cu mine ajungând la tine, tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine și te împaci cu tine. Dintr-un jurnal afli că oamenii comuniază fără să știe, că în adâncul lor ei sânt identici sau asemănători. De fiecare dată în viața unui om există ceva care cade sub pecetea tainei. Există zone în ființa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atingi și pe care, dacă nu le poți trece cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cărții, primul semn al unui început de vindecare. Recuperarea sistemului de iluzii prin reintrarea în filozofie echivalează cu recăpătarea poftei de mâncare. Iar terapia supremă, medicamentul administrat "din umbră" și care totodată contracarează efectele castratoare ale "codului" practicat în exces sânt tocmai paginile acestea. În ele este diagnosticată o boală care ne spune cât de șubredă este în fond sănătatea condiției umane. Descrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpânire pe viețile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
facă versuri. Numai că un scriitor e mare dacă, dincolo de talent, reprezintă o conștiință. Atenție, "conștiință" nu înseamnă "moralitate", ci putința de a trăi până la capăt pe firul netraficat al interiorității tale. Din cauza asta Panait Istrati, Koestler sau Orwell nu sânt totuna cu Sadoveanu sau Petru Dumitriu. Vreau să spun că o angajare istorică greșită ține de conștiință, în timp ce o pactizare cinică nu. Nici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conștiință și de-asta, până la urmă, ei nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
totuna cu Sadoveanu sau Petru Dumitriu. Vreau să spun că o angajare istorică greșită ține de conștiință, în timp ce o pactizare cinică nu. Nici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conștiință și de-asta, până la urmă, ei nu sânt mari, indiferent de cât talent au. Cel mai bun exemplu de conștiință pentru mine este Dostoievski." luni, 29 iulie Fac un talk show cu Vartan Arachelian la Realitatea TV. Vine vorba de faptul că după 12 ani de "tranziție" românii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în alt ceas al Istoriei, îi vine și lui ideea să coboare în stradă, să se cațăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze, chinezește, stadioanele? Ce le reproșez celor care ajung să se îmbete cu puterea? Simplu spus: uită că sânt și ei, ca noi toți, niște omuleți. În spatele coloanelor cu girofaruri, cu SPP-iști care "ocupă pozițiile" și controlează preventiv locul, care croiesc drum și care veghează și supraveghează ― se află până la urmă un omuleț. În spatele celor care se urcă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de omuleț, de astă dată prin moarte violentă. miercuri, 31
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de omuleț, de astă dată prin moarte violentă. miercuri, 31 iulie Cuvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sânt cel mai bine spuse: în scris. Adevărul este că în scris nu se poate țipa. Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e în regulă, dar și să se poată plânge cuiva în mod eficient. Îi simt brațul subțire agățat de brațul meu, îi simt mersul nesigur, care mă face să-mi potrivesc pașii după pașii ei, și îmi e bine că sânt acolo, că m-am sculat cu noaptea în cap și că pot ocroti, fie și pentru o clipă, o asemenea minune de om. joi, 22 august Cu cât ura care se strânge în jurul tău e mai mare, cu atât sensul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie și pentru o clipă, o asemenea minune de om. joi, 22 august Cu cât ura care se strânge în jurul tău e mai mare, cu atât sensul vieții tale este mai bine conturat. Exilații, cei care își părăsesc lumea lor, sânt nefericiți, se usucă și mor sufletește pentru că nu mai e nimeni care, urîndu-i, să le poată da măsura împlinirilor lor. Ei pătrund în infernul indiferenței pure. Adevărul este că bine, plin și variat nu se trăiește decât în societățile în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
disoluție, redublează, devine ludic și instigator. Are în ochi, peste masă, o colegă căreia îi face din când în când "pst! pst!" și căreia la un moment dat îi strecoară: "Ce vrei, domle? Ce vrei? Poate că sânt mort! Poate sânt ca în Madagascar!" Manevra îi reușește. În clipa aia toată lumea se oprește, cu mine în frunte (simt că pierd firul), și într-un glas întrebăm: "Dar cum e în Madagascar?" Vlad Zo clipește fericit că a reușit să ne deturneze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ditia este un rol dificil, un caracter escepțional, ceea ce face multă onoare d-lui Petreanu. Sala nu era îndestul de plină cu toată micșurimea ei, și aceasta suntem autorizați a crede c-a provenit din cauza alegerei zilei de 21 curent Sânții împărați Constantin și Elena; mai cu samă aflându - ne în ajunul celor mai interesante elecțiuni mulți orășeni n-au putut veni. (La Pitești trebuie autorizație pentru a crede ceva). În ziarul Ialomița, care primejduiește prin aparițiunea sa fiecare duminică a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]