KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905

realizat până acum se datorește unei impulsiuni dinamice care, din păcate, a fost aproape disparentă față de negativitatea înscrisă în premisele noastre și care ne-a menținut în somnul istoric de o mie de ani. Deficiențele actuale ale poporului român nu sânt produsul "istoriei" sale; ci istoria aceasta este produsul unor deficiențe psihologice structurale. Particularitatea condițiilor istorice și gravitatea lor au adâncit numai dispozițiile inițiale și au scos la lumină an-istoria noastră. Timpurile "vitrege" prin care am trecut au fost astfel, fiindcă

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
țării, toate elementele exterioare ce ne-o revelează trebuie folosite. În fizionomia țăranului francez, german sau rus se exprimă atâtea caractere ale istoriei țării respective. Decât, Franța, Germania și Rusia s-au arătat lumii până la orbire și apoi nici nu sânt culturi populare cum sîntem noi, așa că putem cu ușurință să uităm pe țărani când vorbim de ele. Orice popor ar trebui să tindă la realizarea unei culturi "istorice", și nu populare. Elementele populare trebuie fie însumate, fie neglijate. A le

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudîndu-i-se atât înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sânt un titlu de glorie. Nici un act istoric nu s-a născut din înțelepciune, care nu poate fi decât sub - sau transistorie. Înțelepciunea este negația istoriei, fiindcă ea este distanța de viață, pe când istoria este afirmarea ei. Mai mult: istoria este

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, neavând ce mai crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Germanii socotesc pe francezi un popor sceptic. Sânt ei cu adevărat? Față de cultura germană, pe care o definește o monumentalitate virginală, cultura franceză amestecă într-o mare seriozitate a spiritului grațiile și ironiile inteligenței, încît pentru un ochi nesensibil la nuanțe, ea se prezintă ca un joc inutil

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Renunțare pleacă din haosul și demiurgia inimii; resemnarea, din golul ei. Toți istoricii României - implicit sau explicit - sânt de acord că resemnarea a fost nota intimă a sufletului nostru în decursul marii noastre anistorii. Oare atâta vreme de durere să-i fi convins pe români că nu mai au nimic de făcut, de s-au abandonat cu voia

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
particulară. Când, în tot ce facem, plesnesc pseudomorfozele istoriei noastre, simțim o rară voluptate să ne mărturisim dezastrului specific: "Numai în România era posibil", "ce să te aștepți de la o țară ca asta" etc.... Și evreii știu până la isterie că sânt evrei, și tot așa și rușii. Dar evreilor nu le face nici o plăcere această luciditate, la care ar renunța bucuros, dacă nu le-ar trezi-o toți, dar absolut toți neevreii. Nici un evreu nu-ți iartă că știi că e

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
oare capriciul nostru să fie flatat, în analogiile lui exterioare cu iraționalul psihologiei rusești? Cineva spunea că românii iubesc romanele lui Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
superficială. N-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. Atitudinile spirituale sânt identificabile aiurea prin nume; ne descurcăm în istoria spiritului cu ajutorul indivizilor. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încît ar trebui o febră

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
și disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. Dacă toată România nu pleacă la drum ca să se cucerească pe sine însăși într-un elan colectiv, indivizii care vor să se salveze dintr-o romînitate deficientă sânt condamnați mai curând sau mai târziu ratării, neavând la bază rezistența substanței naționale. Frecvența încercărilor de mântuire individuală este totuși simptomatică și ea dovedește ce intensități poate să atingă voința de lichidare a unui dezastru național, înscris în sânge. Până când

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
inevitabilele lor declanșări explozive. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. Cu cât viața este mai strânsă în zăgazuri, cu atât cresc mai mult elanurile spiritului. Instinctele trebuie să ardă sub conștiință. Pasiunile spirituale sânt clocote vitale, care nu mai servesc viața. Exasperarea biologiei între intensități și deficiențe constituie fundamentul spiritului. Cărei idei i-am servit cu toate forțele vieții, de câte ori ne-am îngenuncheat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voință de putere cu

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
popoare, fenomenul religios este anchiloză, retrogradare, încît teoreticienii de stânga au stabilit o adevărată antinomie între religie și revoluție. Care este temeiul reacționar al religiei? Cât este principiu și cât istorie în rezistența religiei la spiritul revoluționar? Teoreticienii revoluționari nu sânt împotriva religiei dintr-un refuz teoretic al valorilor religioase, ci din cauza opoziției acestor valori la orice încercare de transformare totală. Sentimentul religios este prin esență nerevoluționar, iar omul profund religios a fost totdeauna un reacționar. Deplasând conflictele de aici dincolo

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
a altor lumi. Teza lui Eminescu, după care de-am fi fost catolici eram astăzi pe o treaptă de civilizație mult mai înaltă, poate fi justă, cu o singură rezervă: poate nu mai eram. Defectele de evoluție ale României nu sânt de natură religioasă. Dacă nu ne-am mișcat atâta timp, nu este de vină ortodoxia: sîntem noi. Ea n-a făcut decât să ne închidă în noi înșine și să ne vegheze tăcerea sau jalea. Destinul ei are toate caracterele

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic a învins plaga unei visări sterile, lipsite de o adâncă interioritate, fără scuza profunzimii și a dinamismului interior. Trecerea de la contemplativ la politic este una din fericitele conversiuni ale acestei țări. De

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
marilor culturi. România va trebui să și le asimileze, să le integreze, să aparțină lor. Distanța lăuntrică de trecutul nostru trebuie interpretată în justa ei valoare. Noi nu spunem că strădaniile lui Ștefan cel Mare sau ale lui Mihai Viteazu sânt lipsite de importanță și de un anumit dramatism. Ele n-au depășit însă caracterul unei reacțiuni de existență și n-au întrecut, întru nimic, limitele defensivei. Neservind o idee, ele nu pot constitui o îndrumare, iar continuitatea noastră față de ele

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
ar încerca să se descurce în multiplicitatea culturilor, în ireductibila lor complexitate tipologică, n-ar violenta prea mult individualitățile lor, dacă le-ar clasifica din punctul de vedere al soluției față de problema spirit - viață. (A soluției intrinseci, practice, a "atitudinii".) Sânt culturi al căror stil se bazează pe o exasperare a conflictului dintre spirit și viață (cultura indiană, egipteană, goticul european și goticul ca o categorie mai mult sau mai puțin imanentă tuturor culturilor). Altele, neputîndu-l învinge, l-au atenuat (cultura

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
de a da naștere la forme noi de viață? Marile culturi au creat în ciuda timpului. În orice elan, el cedează din rezistență, încît victoria asupra lui este un indiciu categoric al vitalității spiritului. Ireductibilul și irevocabilul spațiului și timpului nu sânt cunoscute de avalanșa ca soartă a culturilor mari. Cu conștiința fatalității timpului, nici un popor n-ar fi făcut revoluții, și nici războaie n-ar fi purtat, dacă spațiul ar fi fost atât de eterogen direcției lor interioare. Demiurgia culturilor a

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-o cu duioșie și fără dramatism. Mai bine ne-am fi dispensat de ea, așa cum au făcut francezii, care au creat o cultură fără spirit tragic. Dar cine cunoaște fericirea francezilor, de a fi avut o superioritate naturală față de moarte? Sânt însă culturi întregi care, din oroare de moarte au ajuns la cultul ei (cea egipteană de exemplu), care din dureroasa intimitate cu ea au imprimat o direcțiune specifică stilului lor de viață și n-au acceptat-o ca o evidență

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
cu ea automat spre glorie. Sau pasiunea, focul, elanul și chiar teroarea... Franța este opera entuziasmului, mai mult decât a raționalismului și a clasicismului. De altfel, pasiunea oarbă pentru logică i-ar folosi mai mult decât logica. Unii cred că sânt naționaliști dacă flatează stările de fapt ale unei țări și găsesc în istoria ei singurul îndreptar. Sau cum vorbesc ei, de "virtuțile tradiționale". Cum de n-au observat că aceste vituți ne-au ținut pe loc atâta vreme? Nu este

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
au căutat o acțiune convergentă și au amânat neîngăduit România. Totul, în trecutul românesc, s-a făcut anonim. În zadar încerci să descoperi o realitate vie după acel nimeni care ne ascunde pe toți. Am fost anonimi în anonimat. Așa sânt toate stările preculturale, așa este orice subistorie. Cultura este un triumf al individuației. Ființa individuală ia un caracter specific și o direcție proprie, separîndu-se de colectivitate. Epocile culturale de mare stil au o structură monadică. Lumi individuale, a căror armonie

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
Pe român l-aș putea, la urma urmelor, crede capabil de orice, numai de utopie nu. De aceea, construcția imaginară a unei Românii viitoare n-ar avea pentru noi nici un sens. Știm cu toții că în istorie contează numai faptele; idealurile sânt amăgiri, necesare unei justificări ornamentale. Un popor activ și dinamic este o mai mare realitate istorică decât unul visător, care își uită de el însuși în idealuri. Hunii au tulburat istoria mai mult decât indienii, deși toți hunii laolaltă nu

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
țări. Fără peisajul olandez, aș fi înțeles ce e vast și sumbru în melancolie? Cu Ruysdael în față, gândești tot atât de mult ca după lectura lui Schopenhauer. Cine s-a oprit însă prea mult cu gândul la cultura olandeză? Culturile mesianice sânt flori rare ale devenirii. Să mai amintim profuziunea de genii ale Norvegiei și Suediei? Ne-am izbit cu toții de Strindberg, de Ibsen, de Hamsun și de celelalte figuri nordice. Dar în viața spiritului european cultura norvegiană sau suedeză n-au

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
revoluțiile democratice au fost sclave Revoluției franceze, iar țările în care ele s-au petrecut n-au câștigat, din perspectiva istoriei universale, nici un titlu de glorie. Același caz se petrece și cu Revoluția rusă. Toate revoluțiile comuniste din alte țări sânt umbrele ei. Mai mult, în țara în care se prepară și izbucnește revoluția, Lenin este mai adorat decât proprii ei revoluționari. Același fenomen se întîmplă și în domeniul spiritului pur. Ce mai dovedește raționalismul în alte țări față de Descartes, senzualismul

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
nivel istoric. Și fără un Cervantes, care să ne descrie un Don Quijote al amărăciunilor noastre... III România și-a dat seama de ea însăși numai în secolul trecut, și nu în începuturile lui. Că înainte vreme au știut câțiva că sânt români este evident și nesemnificativ. O simplă stabilire de identitate, fără nici un plus dinamic. Dar, chiar de ar fi știut, popoarele oprimate nu-și pot valorifica autoconștiința, pe care o refuză ca o incomoditate. Ridicarea la autoconștință în devenirea noastră

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
popoarele oprimate nu-și pot valorifica autoconștiința, pe care o refuză ca o incomoditate. Ridicarea la autoconștință în devenirea noastră națională a pus în discuție o serie de probleme mai mult sau mai puțin inutile. Ele nu dovedesc nimic, dar sânt de natură a releva inconsistența și lipsa de direcție internă a culturii noastre. Toate se ramifică din teoria fondului și a formei: orientarea spre Occident sau Orient,spre oraș sau spre sat, spre liberalism sau reacționarism, spre progresism sau tradiționalism

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
vibrație, care a devenit spirit revoluționar și apoi revoluție. Reacțiunea României față de Europa este unul din fenomenele cele mai îmbucurătoare ale vieții noastre. Frenezia imitației, care a dominat tot secolul al XIX-lea, își are rădăcini atât de adânci, că sânt nemângâiat de a fi rămas atât de neînțeleasă lui Eminescu, care a priceput cum nimeni o Românie intemporală, pentru a o refuza în contingențele ei. Dacă secolul trecut nu era dominat de o sete oarbă de imitație, de superstiția modei

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]