3,007 matches
-
de exemplu lingvistice. De pildă, în Barić, 1997, aproape toți termenii lingvistici sunt folosiți în acest fel. Exemple: "akcent - naglasak", "aspekt - vid", "augmentativ - uvećanica", "indikativ - izjavni način", "ortografija - pravopis", "prefiks - predmetak", "prezent - sadašnje vrijeme". În perioadele de distanțare față de limba sârbă, cum este și cea de după 1991, tendințele puriste se manifestă și față de cuvinte standard în limba sârbă, fie autohtone, fie împrumutate, folosite și de vorbitori croați, dar neacceptate de standardul limbii croate. Astfel sunt, de exemplu: "bioskop" - croată "kino" „cinema
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Exemple: "akcent - naglasak", "aspekt - vid", "augmentativ - uvećanica", "indikativ - izjavni način", "ortografija - pravopis", "prefiks - predmetak", "prezent - sadašnje vrijeme". În perioadele de distanțare față de limba sârbă, cum este și cea de după 1991, tendințele puriste se manifestă și față de cuvinte standard în limba sârbă, fie autohtone, fie împrumutate, folosite și de vorbitori croați, dar neacceptate de standardul limbii croate. Astfel sunt, de exemplu: "bioskop" - croată "kino" „cinema”, "gas" - cr. "plin" „gaz”, "izviniti se" - cr. "ispričati se" „a cere scuze”, "lenjir" - cr. "ravnalo" „riglă”, "nauka
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
secolul al 129IV-lea), Castelul Gripsholm (1537); Lund, oraș universitar cu o catedrală (Domkyrkan) din secolul al XII-lea. Același spirit de toleranță a permis alături de majoritarii suedezi (89,3 %) să conviețuiască și alte etnii: finlandezi (2,3 %) și mai recent sârbi (0,6 %), iranieni (0,6 %) și alții. Suedezii sunt protestanți (86,5 %), dar funcționează și alte culte: islamic (2,3 %), catolic (1,8 %) ș.a. ERA VIKINGILOR Istoria acestor meleaguri se pierde în negura vremurilor și este în general asemănătoare cu
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Tesalia a căzut sub dominața Regatului de Salonic, însă în 1215 a fost cucerit de Teodor Komnenos Doukas, devenind unul dintre teritoriile acestei familii. Dinastia a dispărut în 1318, și a fost urmată de o perioadă de dominație bizantină și sârbă. După o altă perioadă de independență, Tesalia a fost cucerită de Imperiul Otoman în 1394. În 1881, acesta a cedat Greciei cea mai mare parte a regiunii. Thesalia e împărțită în patru prefecturi:
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
de centru-sud, dar și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia, precum și de un mare număr de emigranți sârbi în Europa Occidentală, America de Nord și Australia. Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9 milioane. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia, precum și de un mare număr de emigranți sârbi în Europa Occidentală, America de Nord și Australia. Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9 milioane. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia, precum și de un mare număr de emigranți sârbi în Europa Occidentală, America de Nord și Australia. Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9 milioane. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți dintre acestia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârbă de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Europa Occidentală, America de Nord și Australia. Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8-9 milioane. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți dintre acestia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârbă de sârbocroata. Distribuția populației sârbe în lume este următoarea: este oficială în Șerbia, în Kosovo, în Bosnia
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
oficială în Șerbia, în Kosovo, în Bosnia și Herțegovina și în Muntenegru, și are statut de limbă minoritara recunoscută, adică folosibila oficial în condiții diferite de la țară la țară, în: Croația, Republica Macedonia, România, Ungaria, Slovacia și Republică Cehă. Limba sârbă standard se bazează pe dialectul štokavian ("štokavski") din cadrul diasistemului slav de centru-sud, vorbit în cea mai mare parte a Șerbiei, de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ikaviană, și nici varianta torlakiană. Marea majoritate a mijloacelor de informare în masă folosește pronunțarea ekaviană. Istoria limbii sârbe este strâns legată de începuturile și evoluția literaturii în această limbă. Primele documente ce se pot considera ca fiind în limba sârbă sunt scrise cu alfabetul chirilic și datează din secolele al XI-lea și al XII-lea. Cel mai important este "Miroslavljevo jevanđelje" (Evanghelia lui Miroslav). Atunci încep două procese simultane: pe de o parte limba vorbită evoluează în modul ei
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
important este "Miroslavljevo jevanđelje" (Evanghelia lui Miroslav). Atunci încep două procese simultane: pe de o parte limba vorbită evoluează în modul ei firesc și se formează graiuri, pe de altă parte cărturarii se străduiesc să standardizeze limba. De fapt limba sârbă a cunoscut mai multe standardizări în cursul istoriei. Prima stadardizare are loc la începutul secolului al XIII-lea, sub domnia primului rege sârb, Ștefan I Nemanjić. Este efectuată de fratele acestuia, Rastko Nemanjić, mai cunoscut că Sfanțul Sava, întemeietorul bisericii
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și se formează graiuri, pe de altă parte cărturarii se străduiesc să standardizeze limba. De fapt limba sârbă a cunoscut mai multe standardizări în cursul istoriei. Prima stadardizare are loc la începutul secolului al XIII-lea, sub domnia primului rege sârb, Ștefan I Nemanjić. Este efectuată de fratele acestuia, Rastko Nemanjić, mai cunoscut că Sfanțul Sava, întemeietorul bisericii ortodoxe sârbe autocefale, în jurul anului 1220. În acea vreme, scrierea limbii sârbe începe să se îndepărteze de cea a limbii slavone, în sensul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
În această variantă sunt scrise, de exemplu, "Slovo Ljubve" (Cuvântul iubirii) (1409) al lui Ștefan Lazarević și "Žitija despota Stefana Lazarevića" (Viața despotului Ștefan Lazarević) (1433), a lui Constantin Filosoful. Între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura sârbă decade foarte mult. Singurul vestigiu de seamă al culturii sârbe medievale supraviețuiește în mănăstirea Beočin din Bačka. A fost adus aici de călugării copiști de manuscrise de la mănăstirea Rača, refugiați din calea cuceririi otomane. Reprezentatul cel mai de seamă al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
alte popoare sud-slave, în primul rând de croați. În școlile publice din Imperiul Austriac învățarea scrierii latine era obligatorie. Aceste curente au fost privite de conducerea Bisericii Ortodoxe Sârbe drept atacuri împotriva ființei religioase și naționale sârbești, de aceea clerul sârb a cerut ajutorul tarului Petru I al Rusiei, care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta rusă a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe prima. Aceasta este și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
împotriva ființei religioase și naționale sârbești, de aceea clerul sârb a cerut ajutorul tarului Petru I al Rusiei, care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta rusă a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe prima. Aceasta este și astăzi limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În această perioadă, limba literară laică este un amestec de elemente ale graiurilor din Voivodina, ale varianței ruse a limbii slavone și ale limbii
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia. Începând cu această epoca, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba sârbă și limba croată pendulând de la epoca la epoca între ideea unei limbi unice și cea a doua limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, sârbii folosesc din ce in ce mai mult si scrierea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
latin al limbii croate. Filologul Đura Daničić începe să redacteze cu acest alfabet, ușor modificat, "Rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika" (Dicționarul limbii croate sau sârbe) al Academiei Iugoslave de Stiinte și Arte, înființată la Zagreb în 1866. Apropierea dintre limba sârbă și limba croată se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Șerbiei, țara învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad susțin din ce in ce mai mult ideea limbii sârbocroate
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În această perioadă, limba sârbă evoluează mai departe. Ca urmare a urbanizării se răspândește un așa-numit „stil belgrădean”, care se îndepărtează de limbajul astăzi devenit rustic al lui Karadžić. După destrămarea Iugoslaviei, limbile sârbă și croată se îndepărtează din nou una de alta. În
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mai departe. Ca urmare a urbanizării se răspândește un așa-numit „stil belgrădean”, care se îndepărtează de limbajul astăzi devenit rustic al lui Karadžić. După destrămarea Iugoslaviei, limbile sârbă și croată se îndepărtează din nou una de alta. În limba sârbă aceasta se manifestă, de exemplu, prin reintrarea în limba literară a unor elemente ale limbii liturgice, iar constituția prevede că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă. În
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
limbile sârbă și croată se îndepărtează din nou una de alta. În limba sârbă aceasta se manifestă, de exemplu, prin reintrarea în limba literară a unor elemente ale limbii liturgice, iar constituția prevede că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă. În 1997 s-a creat Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe care activează pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate, fără să practice purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe sau a unui sufix, ori prin formarea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
la genitiv plural, la restul formelor cazuale trecând în o: "nosilac" „purtător”, "nosilaca" „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
general disimilarea lui e din desinența, care trece în o, în cuvinte că "mesecom" „cu luna”, "s Bečom" „cu Viena” "s koledžom" „cu colegiul”, "s muzejom" „cu muzeul”. Accentul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba sârbă un dublu caracter. Este de intensitate, adică nucleul silabei este rostit cu mai multă forță decât celelalte (că în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silaba accentuată fiind pronunțat cu un ton mai ridicat sau mai coborât
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic: Morfologia limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei morfologice, sârbă este o limbă flexionara, că limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor se disting mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul masculin, feminin sau neutru. Masculinul este
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu "-eo") și al celor cu "-e" la nominativ singular: "kolo „cerc”, "polje „câmp”. Nominativul lor plural se termină cu "-a": "kola „cercuri”, "polja „câmpuri”. În afară de singular și plural, limba sârbă mai păstrează unele vestigii ale numărului dual. Acesta este cerut de numeralele "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei”, "četiri" „patru”, "oba" „amândoi” și "obe" „amândouă”. Cuvintele la acest număr au desinența "-a" la nominativ masculin și neutru (identică cu cea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]