23,741 matches
-
și seminarii în Kenya, la Nairobi și în Uganda. Deci se înmulțesc creștinii și aici. Desigur, merg în paralel și catolicii și protestanții - care fac misiune foarte serioasă acolo dar vrea să spun că Africa nu mai este un continent sălbatic. Sunt fenomene în lume care ne arată că Duhul Sfânt lucrează. Nu trebuie să urâm pe nimeni, chiar dacă unii îl urăsc pe Dumnezeu și credința cea adevărată. Dumnezeu nu are nevoie de apărarea noastră, El are nevoie de dragostea noastră
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
http://english.agonia.net/index.php/poetry/13995884/Dark vision Jos la mare, unde valurile sălbatice plâng, Acolo unde cele zece maree se ridică din adânc , Am întâlnit un om singuratic, cu o față de fantomă Și l-am întrebat de calea spre trista coastă a mării Acolo unde dragostea mea s- a pierdut, Dar niciun cuvânt
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
Mi-a răspuns că este domnul Ciontea de la Cluj. Om deosebit, se vedea asta din priviri și după sentimente. Ce admirație trebuie să simți pentru avionul care, la altitudini de peste 10 km, învinge chiar și cele mai semețe și mai sălbatice prăpăstii de pe întreg globul pământesc. Priveliștea era, într-adevăr, uimitoare și emoționantă. În direcția soarelui, sute de masive muntoase gigantice, cu zăpezi veșnice de la mijloc în sus, până-n vârf, cu creste și povârnișuri inaccesibile, cu păduri și ape bogate la
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
întreg globul pământesc. Priveliștea era, într-adevăr, uimitoare și emoționantă. În direcția soarelui, sute de masive muntoase gigantice, cu zăpezi veșnice de la mijloc în sus, până-n vârf, cu creste și povârnișuri inaccesibile, cu păduri și ape bogate la poalele lor, sălbatice, pe sute de kilometri. Fiecare munte mai înalt își ținea un nor în sclavie deasupra capului. Mărimea norului depindea de mărimea și faima muntelui. Acești nori nu vor mai scăpa de sclavia muntelui niciodată, fiindcă s-au logodit pentru totdeauna
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
avut nici o scăpare... • Feriți-vă de flacoanele cu capacele aurite. • Cel care are mulți prieteni nu are nici un prieten (Diogene Laertus). Copiii vor întotdeauna ce au alți copii. Părinții vor ce au alți părinți. • Fotbalul e sportul președinte! • După capitalismul sălbatic urmează capitalismul domestic. Când politica unui stat e făcută praf, economia e pulbere. • Dumnezeu ne cere să fim blânzi, nu și proști (N. Steinhardt). Trenul istoriei are o singură direcție, dar foarte multe stații sunt necunoscute. • Orice margine are o
ZICERI (137/138) NIMIC & NU SPUNE NIMIC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382320_a_383649]
-
altoiuri, Sub fulgii ce zboară în roiuri. E iarnă. Anotimpul rece, Noaptea lungă greu trece, Cu mine gândul petrece, Nu-l pot lăsa să se înece. O nouă zi în calendar va începe, Idealuri noi viața va percepe, Precum caii sălbatici prin stepe, Alergând după iepe sirepe! Referință Bibliografică: NU POT CONCEPE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NU POT CONCEPE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382336_a_383665]
-
Ce caut eu la spital? Bolnavul X: Ați fost adus ieri-seară. Ați primit îngrijirile medicale corespunzătoare și de atunci dormiți întruna. Florian: Ieri-seară? Da. Încep să-mi amintesc. Eram în parc și culegeam trandafiri. Le curmam viața cu o plăcere sălbatică când, un câine vagabond, m-a atacat. Era un câine uriaș. Parcă acum îi vad urechile ascuțite și rânjetul. Piciorul! Bolnavul X: Ați fost operat la picior imediat ce ați fost adus la spital de niște tineri. Florian: Erau și câțiva
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei vacanțe
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
07 august 2016 Toate Articolele Autorului complexitatea Graalului, strigătul pietrei lunii, surâsul lemnului de mesteacăn viață și moarte într-un pocal plin cu geometriile aerului dinainte de lumi existență Îmi imaginez uneori cum ar fi să fiu cerbul sau animalul acela sălbatic, fericit în libertatea munților, a pășunilor dăruite de Dumnezeu pământului și mă cuprinde o bucurie aparte, născută renăscută din acele adâncuri întortocheate ale subconștientului, acele adâncuri în care eram parcă altceva decât om sau poate tot o formă umană dar
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
vânt și ploaie. Regretă nespus. Starea îl surprinse. Nu-i stătea în obicei. Își scutură coama leonină și albă, impunându-și debarasarea de orice nostalgii. Înaintă spre lac. Descoperi sălciile păstrând ceva frunze pe crengile delicat plângătoare. Pe lac, rațe sălbatice zăboveau a odihnă și așteptare. Doar puțini trecători matinali le aruncau resturi de pâine! Era prea devreme, aleea ce da înconjur apei era pustie. Își continuase promenada apucând spre podețul ce ducea pe insulița din mijlocul lacului. Îl aburcase mai
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
imagini îți creează, încât ai senzația că ai parcurs în același timp, același drum să te întâlnești cu pădurarul și brigadierul, care să-ți marcheze arborii uscați din parcela delimitată din Fondul funciar, conform „Titlului de Proprietate„. ”Pățania” creșterii iezilor sălbatici este greu de ... ”digerat”..., imposibil să nu plângi. Capitolul ” Pedeapsă pentru un înecat” te duce cu gândul la perioada colectivizării când, inclusiv, elevilor de la școală, de orice nivel li se dădea de lucru: - muncă patriotică - de multe ori și în afara
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
limitele sale se luptă, pe frunte are sânge de spini săpat, din care vampirii cu cravate hulpav se-nfruptă. Se bate cu monstrul feroce, din propriul suflet plângând în barbă, apoi se roagă horcăind să se sufoce în lupta-i sălbatică oarbă. Dușmanul i-a pus pe frunte coarne, seamănă acum cu o lună negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
și strigă la ea. -Minunată domnișoară, ce faceți aici, în arenă ? În câteva clipe, vor năvăli din țarc taurii negri, sângeroși, aduși din Roma de însuși împăratul Claudius, ca hrană pentru armatele romane cuceritoare. Nimeni nu scapă viu din calea sălbaticelor fiare. Cornelia își scutură părul blond, deschise ochii săi căprui, mari și frumoși și văzu un adolescent brunet, cu șuvițe negre cârlionțate, sărind rebele, cu structură atletică, îmbrăcat într-o tunică albă. -Dar ce se întâmplă aici ? întrebă nedumerită fata
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
i-a acordat nicio șansă. Își înfipse cu putere coarnele ascuțite în abdomenul omului, sfâșiindu-l. Urmă al doilea gladiator, un negru agil ca o panteră. În liniștea solemnă, flutură pelerina roșie în fața taurului, sărind cu mișcări agere, de pisică sălbatică. Animalul obosi încercând să-l atace. Publicul era în extaz. Canicula însuportabilă a fost uitată pentru câteva momente de toți. Deodată, taurul este înțepat de o albină rătăcită de căldură. Înțepătura îl enervează. Durerea îl înnebunește. Animalul se repede brusc
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
verde, de seară, face un semn cu degetelul mijlociu către o lampă aprinsă unde scrie "motel de iarnă și vară". 33. Reperaj: măcelărie unde vitele asasinate atârnă în cârlige alături de trupul nud al unui om, lăcaș în care hoiturile sunt sălbatic ștampilate într-un crud și sângeros pogrom. 34. Reperaj: mimarea ostentativă a naturaleței, de o minte scurtcircuitată-n tensiuni, dă acum brânci blândeței dintre oamenii simțiți, în etate sau juni. 35. Reperaj: reportajul stării de azi înglodată în impozite și
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Reperaj: o atroce nebunie cu tâlc dusă în lanțuri la mănăstire, se roagă tare, tăcând mâlc, pentru viață și moarte, pentru nemurire. 74. Reperaj: teatrul ce-și dă ultima suflare, este memoria care întoarce morții-napoi într-o lume depersonalizată, sălbatică ce are amintiri cu alt gust, alt miros, de alt soi. 75. Reperaj: premeditatul gând ascuns, este egalul explicitului arătat, și are vânătul ochi împuns de un timp excrocat. 76. Reperaj: declarații. informații, note, scrisori, facturi, dosare... de ce oare? Ridicări
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Petru și Pavel, când se va desfășura slujba la biserica Sfântul Nicolae, voi mă veți aștepta, pregătiți pentru un drum lung, cu căruțele voastre și animale. Vă voi duce într-un loc frumos, unde pădurile sunt populate de multe animale sălbatice iar terenurile sunt fertile și le veți putea cultiva. - Dar cine ne va îndruma, cine ne va apăra ? Sunt mulți copii și femei fără apărare, glăsuiră câțiva bărbați necăjiți, apăruți și ei în drum. -Eu ! V-am salvat de șobolani
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
trebuiau să cânte în acea zi.Nici primarul nu era de găsit. Drumul era lung și dificil. Treceau prin păduri dese iar fluierarul împușca pentru ei păsări și animale. Vânatul constituia hrana de bază a călătorilor din grup, alături de fructele sălbatice ale pădurilor. Mergeau de luni de zile și tuturor li se părea că destinația a devenit o fata Morgana, la care numai visau. -Nu vă pierdeți speranța! Vom ajunge curând, îi încuraja fluierarul. Și, într-o zi, miracolul se îndeplini
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
din cauza faptului că cele mai multe construcții erau din lemn. Așezarea și cetatea au fost reconstruite ulterior, din piatră. După ce au vizitat construcția, Cornelia și Roland au plecat în plimbare spre Olt, aflat foarte aproape de locul vizitat. Peisajele din jurul apei, atât de sălbatice și minunate parcă îi proiecta pe tărâmul minunat al poveștilor, încât aveau senzația că pășesc pe urmele lui Hänsel și Gretel iar în clipa următoare le va apare, instantaneu, pe cărarea spre pădurea Albei ca zăpada cu cei șapte pitici
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
de Nord, natura era verde și abundentă, nu aveai timp s-o privești prea mult, serpentinele cerând concentrare, oferind senzații puternice împletite armonios cu peisajul oferit în dreapta și stânga șoselei, o adevărată plăcere pentru orice șofer experimentat. Drumul devenise deosebit de sălbatic și anevoios prin interminabilele sale serpentine și prin frunzișul verde al copacilor în dezvoltare continuă, un răsfăț al lor în vara fiecărui an - creșterea pe orizontală și verticală -, lăsând în urmă noi și noi forme de frumuseți ale naturii. Priveam
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
munți. Un drum îngust, pe care putea circula doar o singură mașină și urcând mai încet, de astă dată, pe povârnișul din bolovani, drumul ne ducea direct la cabană. Am ajuns. Era după amiază, spre seară, în jur iarbă, flori sălbatice, perspectiva muntelui și liniștea lui. Cabanele din această zonă sunt spațioase, au tot confortul necesar: terase la nivelul parterului și a etajului, cu diverse mese, scaune comode, jacuzzi instalat pe una dintre terase, în interior un living-room cu șemineu, canapea
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
felul ei. Acum, acest personaj care mi-a devenit apoi soție vreme de un deceniu și ceva ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
sportive, așa că le place să înoate, să pescuiască, să se prăjească la soare, să meargă cu bicicleta și să facă excursii la țară. Veritabili exploratori, Lolek și Bolek trec prin tot felul de peripeții exotice: sunt când cowboy în Vestul Sălbatic, când oameni ai mării ori concurenți imaginari la un raliu în Argentina, ba chiar își construiesc un submarin. Fie că stau acasă ori își petrec timpul pe afară, băieții rămân mai mereu singuri și nesupravegheați. Lolek și Bolek au și
LOLEK ȘI BOLEK, BĂIEȚII DE LA “1001 DE SERI” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382657_a_383986]
-
fără să simți cât de mult ai plictisit sau l-ai zăpăcit pe celălalt. Dacă dai de un om înțelept, el poate fi politicos, te ascultă și nu reține nimic. Altul, îți întoarce spatele. Dădeam cândva ca exemplu piesa „Rața sălbatică” a lui Henrik Ibsen, marele dramaturg norvegian al secolului al XIX-lea, a cărui operă a avut o însemnătate majoră pentru generațiile care i-au urmat, inclusiv pentru generația secolului nostru, temele și moralul operelor sale fiind valabile prin analiza
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]