2,533 matches
-
Mai mărunți și mai înalți, Unii tot cu pușcă plină, Alții cu sabie-n mână". Uimit, voievodul pune să se zăvorască porțile și dublează străjile. Apoi spune: "N-are pe unde scăpa, Că nu-i Ucigă-l Crucea". Atunci Roșul saltă sub pinteni și scoate foc pe nări; potcoavele fac brazdă pe pietre, ca un plugar venit din iad; gura i se umple de spume; dintr-o săritură, străbate curtea. Corbea o apucă pe mama lui și o ridică pe crupa
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost drag, Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os, Mult zice duios; Căvălaș cu fire, Mult zice subțire; Vânt când o sufla, Fluier o cânta, Oile-or sălta Și s-or aduna, Câini-or auzi, La mine-or veni, La mine s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrămi de sânge. Și tu, oaia mea, Tu dac-ăi vedea O mândră fetiță Cu neagră cosiță Prin
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
legendă diafană. În cântarea lui erau o delicatețe și o poezie cu adevărat fermecătoare. Geniul face ca forța și virtuozitatea prodigioase să pară numai secundare, sau acestea sunt atât de impunătoare încât parcă ești strivit și totuși ai vrea să salți de plăcere. N-am mai auzit nicicând ceva asemănător. Felul său de a cânta are o emoție care te vrăjește, ceva ca aburul albastru de pe struguri sau roua florilor, care le dă o frumusețe dublă". Geniul său german a fost
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
țesătura i se freacă rapid de piele, apoi de păr, e vremea să meargă în salon în cameră, omoplații întinși și, la înălțimea ușii, curba inferioară a celui din dreapta, torsul nu. Toată după-amiaza, în spatele storurilor, s-a plimbat, cu sânii săltându-i sub un tricou cam murdar, dintr-o încăpere în alta. Când s-a făcut prea cald, s-a ridicat de pe canapea și, îndreptându-se spre dormitor, cu ceafa aplecată, și l-a tras peste cap. Lângă pat, surprinsă de
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
poate fi extrem de imprevizibil: sunt cazuri în care un autor nou pentru publicul românesc, însă premiat, aflat în topurile străine, nu suscită nici un interes pentru cetitorul mioritic. Altă dată, un autor pe care îl lansezi cu inima cât un purice saltă ca ars în vânzări. În afară de promovare, nu prea văd aici o rețetă. Nu o văd eu... Te rog să explici, în câteva cuvinte, cum va arăta în ansamblu seria de autor „Hemingway“. Există un model de editare a acestei opere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
Tu ești nesimțit“, zice ea. „Marș!“, spune el ca un dur și pleacă. La finalul filmului, Răzvan merge să o sune de la un telefon cu cartelă pe mama lui. Merge prin ploaie, ia autobuzul, cu aparatul de filmat urmându-l săltat ca în Elephant. Am impresia că momentul telefonării a fost regizat, pentru că mama lui îl tot întreabă: „Mami, da’ de unde suni? De unde ai cartelă, mami?“. Nu e deranjant, pentru că din întrebările mamei și din răspunsurile monosilabice ale băiatului înțelegi relația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
un brad făcut de Józsi din cărți, plantat într-o pădure și împodobit cu becuri luminoase. Spre miezul nopții, zarvă mare pe stradă: chiuituri, cântări, clacsoane. Ies la geam și am senzația că visez: zeci de moșcrăciuni defilează în pas săltat pe bulevard. Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tânăra a cărei poveste cu mărșăluitul am spus-o aici azi-vară, a citit ce-am scris în „Supliment“ despre măicuțele franciscane de pe str. Memorandului 84 și despre Carmen. A trimis deja pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
zicem astfel) ale lor. — Ce facem, dom profesor, o luăm de la-nceput, întrebă, blazată, Carmen Carpen. — Bis repetita placent, dulce Carmen, conchise ferm Vasile Elisav, în limba clară a lui Caius Iulius. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Săltând voios în viața personală Emil BRUMARU De obicei, săltând voios în vârsta personală (și la 69 de ani îndrăznesc să afirm cu mâna pe ficat că bătrânețea începe să devină, cu adevărat, un soi de haine grele, atârnând cam halandala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
luăm de la-nceput, întrebă, blazată, Carmen Carpen. — Bis repetita placent, dulce Carmen, conchise ferm Vasile Elisav, în limba clară a lui Caius Iulius. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Săltând voios în viața personală Emil BRUMARU De obicei, săltând voios în vârsta personală (și la 69 de ani îndrăznesc să afirm cu mâna pe ficat că bătrânețea începe să devină, cu adevărat, un soi de haine grele, atârnând cam halandala pe trupul puțind deja a hoit ambulant), înaintând la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
spurcăciune! Din cauza ta am rămas fără cal, fără căruță, fără lemne... Uite că a trecut! se mânie moșul, neatent la ce spuneam. Dacă mă asculta, dacă-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă săltă în brațe bucuros. Atunci îl văzu pe moșneag. Cum ai ajuns aici, nenorocitule, cum?! Credeam că o să-ți putrezească oasele și sufletul hain pe câmpia pustie. Nu-ți spun pentru că nu înțelegi. Ce să înțeleg? Că ești piaza rea? Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mâna tare să nu-i pună sângele în mișcare iute și deodată. Mârțoaga alerga hărțuită în toate părțile și nu-i plăcea deloc, de parcă găsea fără rost efortul ei. Atunci stăpânul îi arse o biciușcă usturătoare pe spinare, încât calul săltă în două picioare, necheză puternic, se îndreptă în galop spre un colț al curții, se întinse ca un arc și sări ușor peste gardul nu prea înalt din nuiele de răchită. Îndată ce se văzu în ulița goală, porni aiurea, nehotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ocolind lucrurile și oamenii de parcă orice atingere l-ar fi putut fărâma, porni spre gară să prindă ultimul tren spre satul său. Levitația Întotdeauna mi-am dorit ca prin voința mea nemărginită să mă rostogolesc în aer minute în șir, săltându-mă de la pământ în văzduhul străveziu și pur. Odată, pentru o zi, visul meu s-a împlinit. Mă ridicam drept, ca o lumânare, deasupra pământului și pluteam așa cât voiam, ore în șir. Uneori, printr-un simplu impuls, împingând asfaltul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aveai timp să te gândești lucrai cu plăcere, interesat. Deodată, ușa s-a dat în lături și în secunda următoare a răsunat o voce ca un tunet de vulcan în plină activitate: Când aduci dosarul ăla?! Vârtejul colosal te-a săltat fulgerător, te-a aspirat cu repeziciune pe fereastra deschisă. Noroc de copacul mare și verde din apropiere, de rămurișul lui des, de care ai reușit să te agăți în ultima clipă, altfel, Dumnezeu știe unde te-ai afla acum! Stadionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de treaba lui; în fond, era vară, își făcea și el datoria. Nea Peniță cum îi spuneau fotbaliștii abia se ținea pe picioare, privea îngăduitor spre elevii săi, care și ei, nefericiții, dădeau semne vădite de oboseală și moleșeală. Își săltă privirea spre tribunele goale, acolo văzu câțiva copii din cartier, spectatori permanenți, ceea ce-l bucură într-un fel, încât păși prudent pe teren între sportivii ce-și aruncau, apatici, mingea unul la altul. Privi iar soarele arzător, apoi înaintă agale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
metri înălțime, dar pe asta n-o aperi nici dacă-ți pui pe cap o șapcă cu cozorocul de jumătate de metru și mănuși de baseball. N-o aperi, ești prea mic, să mai crești. Rămâi pe loc, nu te sălta că păianjenul își țese pânza lui! Nu pentru că tu ai apărat vreun gol, nu, păianjenul își face mendrele fiindcă ceilalți nu sunt în stare să nimerească colțul de sus al porții. Dar nu fi trist, că-ți arăt eu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Aud ceva. Lasă-mă să ascult. Matei retrase mâna și făcea asta încet, de parcă orice mișcare a lui producea un zgomot, care o împiedica să audă ce avea de auzit. Ce se întâmplă? întinse el mâna cuminte pe bancă. Teodora săltă fruntea: Aud zgomot de săbii încăierate. Totul vine din partea asta indică cu mâna direcția sud. Nu se poate... murmură Matei, înfrânându-și impulsul de a o contrazice până la capăt. Aud și țipete într-o limbă pe care n-o știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Matei se grăbea spre locul unde se plimbaseră cu un an în urmă. Teodora accepta jocul, o amuza chiar. Și atunci au început amândoi să alerge. El se repezea înainte, dar nici ea nu se lăsa mai prejos. Frunzele galbene săltau în văzduh, aerul vâjâia, aleea li se părea prea lungă. Am ajuns. Nu mai are rost să ne grăbim. Imediat vom afla lucruri neștiute despre noi. Abia aștept să-mi povestești pe îndelete ce vezi și ce auzi în urma și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a unei activități întregi, comandam în zbor, poate pentru ultima dată, nu numai unitatea mea, ci și unități ce reprezentau toate categoriile de aviație ce luaseră parte la război. Abia cu câteva minute înainte, zburând deasupra Tribunei Regale, sufletul îmi sălta de bucurie: o viață cum nu se poate mai frumoasă, mai interesantă, o pasiune trăită profund și cu mari satisfacții și care, în același timp, îmi dădea sentimentul unei împliniri... Și iată că alte imagini îmi apar în minte. Imagini
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
se petre ceau înăuntrul său în timpul acestei tăceri și al acestui repaus pe care și-l impunea. Domnul Joubert își schimba mereu dieta și regimul, hrănindu-se astăzi cu lapte, mâine cu carne tocată, lăsând să fie hurducat în trap săltat pe dru murile cele mai pline de hârtoape, sau cerând să fie tras la pas, pe aleile cele mai line. Când citea, smulgea din cărți filele care îi displăceau. În felul acesta, își făcuse o biblio tecă pentru uzul lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bună! Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Și că-s menit
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și măsline; Joacă, joacă, tropotit, Ca Frăsina la prășit! Astă noapte n-am dormit, Toată casa am lipit; Nici la noapte n-am să dorm, Ca să pun lutul la horn, Căci se văd nuielele Și mă râd muierele! Ia, mai saltă din suman, Ca Ileana la spital! Ea, când trece Prin salon, Parcă trece un tractor Ș i când spune-o vorbuli ță Zici că bate o meliță! Și cântă din frunzișoară, Ca și Borca de la Moară, Când dă drumul la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și Borca de la Moară, Când dă drumul la făină Cu tărâță și neghină! Dar dac-apuci să-l cinstești, Făină albă primești! Mergi încet și mergi pe loc, Ca țigani-n iarmaroc, când umblă prin buzunare, Fură la oameni parale! Saltă, saltă tot mai sus, Că Anul Vechi ni s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Borca de la Moară, Când dă drumul la făină Cu tărâță și neghină! Dar dac-apuci să-l cinstești, Făină albă primești! Mergi încet și mergi pe loc, Ca țigani-n iarmaroc, când umblă prin buzunare, Fură la oameni parale! Saltă, saltă tot mai sus, Că Anul Vechi ni s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului Personajele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
misiune și în omul renăscut, eliberându-se și ea, în exercitarea misiunii ei, de defecte. Omul natural ridicat în starea harului nu sufere vreo răsturnare de organizare a mădularelor sale și a funcțiunilor lor. Ci organizarea aceasta, rămânând aceeași, e săltată pe o treaptă mai înaltă. Piciorul rămâne tot cu funcția umblatului, inima tot cu funcția mișcării sângelui, voința tot cu funcția voirii, inteligența tot cu funcția cugetării. Faptul însă că rațiunea individuală înălțată în Hristos e capabilă să recunoască adevărul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și măsline; Joacă, joacă, tropotit, Ca Frăsina la prășit! Astă noapte n-am dormit, Toată casa am lipit; Nici la noapte n-am să dorm, Ca să pun lutul la horn, Căci se văd nuielele Și mă râd muierele! Ia, mai saltă din suman, Ca Ileana la spital! Ea, când trece Prin salon, Parcă trece un tractor Ș i când spune-o vorbuli ță Zici că bate o meliță! Și cântă din frunzișoară, Ca și Borca de la Moară, Când dă drumul la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]