2,957 matches
-
cu precădere în momente critice care au impus construierea lucrărilor de apărare în două etape. Lipsa unor complexe de tipul locuințelor de suprafață sau a bordeielor poate fi pusă nu numai pe seama distrugerilor mai vechi și mai noi, ori a săpăturilor reduse ca suprafață întreprinse, ci mai degrabă prin caracterul puțin intens a locuirii de aici, cetatea fiind utilizată, în primul rând ca loc de apărare și refugiu. Această particularitate iese mai mult în evidență de existența unor așezări deschise ce
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
Pentru 7,22% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,75%), cu o minoritate de romano-catolici (1,71%). Pentru 7,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cu ocazia săpăturilor efectuate la turnarea fundației unui pod în punctul “Costică Baran”, în anul 1971, s-au descoperit urme materiale datate din Neolitic. Ele au fost recoltate și analizate de arheologul C. Chirica, de la Institutul de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
existența ducatului lui Glad În anul 1904, Simeon Simonescu care lucra de 25 de ani la proprietarul Solomon Bumbu a primit de la ministrul agriculturii o diplomă de recunoștință pentru serviciu credincios și 50 coroane de aur. Cetate medievală; sec. XV Săpături arheologice; 1986, Cetatea medievală cu dimensiunile de 60 x 40 m, a fost o construcție ridicată exclusiv din lemn, cu clădiri înălțate deasupra unor tălpi așezate pe stânca ñiabilă a dealuluiîn prealabil nivelatăîn porțiunile necesare. Nu a apărut nici un indiciu
Gladna Română, Timiș () [Corola-website/Science/301365_a_302694]
-
în comuna Banloc din județul Timiș, Banat, România. Localitatea se găsește în sud-vestul județului Timiș. Se învecinează la nord cu Banloc, la est cu Șocă și Denta, la vest cu Livezile și la sud cu Șerbia. Descoperirile efectuate cu ocazia săpăturilor din jurul râului Bârzava, au scos la iveală dovezi ale vechimii așezării. Prima atestare documentara a Partoșului se regăsește într-o dijma bisericească colectată între 1300 - 1335, unde apare sub denumirea de "Parthas" și este localizată între râurile Timiș și Bârzava
Partoș, Timiș () [Corola-website/Science/301385_a_302714]
-
lui Cohen și au dus la crearea celebrului catalog în zece volume, "Roman Imperial Coinage", încheiat în anul 1994. A doua jumătate a secolului al XX-lea vede diversificându-se cercetările numismatice: multiplicarea șantierelor arheologice, folosirea detectoarelor de metaleîn timpul săpăturilor oficiale și, din nefericire, și clandestine, îmbogățesc masa descoperirilor. Studiul se lărgește cu domenii uneori neglijate, precum sunt numeroasele și diversele emisiuni monetare locale ori fabricarea monedelor din cupru.Informatica oferă puternice mijloace de inventariere, în timp ce tehnicile spectrografice permit o
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
de variante. Mai mulți istorici au susținut că era născut în Banat, dar problema originii sale nu e clarificată pe deplin. Legenda leagă denumirea comunei Satchinez de numele lui Pavel Chinezu, care ar fi locuit acolo. Tradiția locală (neconfirmată de săpături) spune că aici s-ar fi aflat și o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, și că nu departe de fosta cetate ar fi existat „moara lui Pavel Chinezul”, în locul care se
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
și mai mult de un ideal de eleganță feminină. Ambientul este clasic: un tip de divan care este cunoscut de atunci ca "recamier", o banchetă pentru picioare și o lampă romană. Acest tip de mobilier roman tocmai fusese descoperit în urma săpăturilor arheologice recente de la Pompeii și Herculaneum. Unul dintre aspectele cele mai inovatoare ale acestei lucrări este formatul său orizontal, neobișnuit pentru un portret și mai apropiat picturilor unor scene istorice sau mitologice. Tabloul nu a fost semnat.
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul din 1930 au
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
parter se afla o pivniță boltită în semicilindru. Aceeași boltă semicilindrică o întâlnim și la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au boltă, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de cahle. O dată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
dulgheri sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Între anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor sunt majoritatea inedite. În 1996, în timpul lucrărilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fără context clar. Între aceastea se numără încă un fragment de cahlă și materiale
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
78 - este modernizat pe întreg traseul din sat, starea îmbrăcăminții asfaltice este mediocră, în general elementele sale geometrice sunt corespunzătoare cu excepția porțiunii cuprinse între Podul Danului și Podul Crețului unde platforma drumului foarte îngustă nu permite executarea de trotuare și săpăturilor pentru scurgerea apei. Străzile din intravilan au trasee neregulate, determinate de vechile drumuri de exploatare peste care s-au suprapus. În general majoritatea ulițelor au elemente geometrice corespunzătoare, cu excepția unor ulițele cu lățimi mai mici și cu pante accentuate din
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
de nivel de 5 m față de câmpia înconjurătoare. Aici se pot bine distinge șanțurile de odinioară, care străjuiau o construcție pătrată din pământ, bârne și piatră, cu lațurile de cca 60 m. La colțuri se poate bănui că existau bastioane. Săpăturile recente efectuate în acest loc, au scos la iveală obiecte de ceramică și vârfuri de sulița aparținând secolelor anterioare stăpânirii otomane care se păstrează actualmente în muzeul școlar. Lângă "Schanzberg", o denumire locală, s-a menținut amintirea unui vechi sat
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
Numele vechi al localității, pe românește, este "Glogovăț", derivat, potrivit legendei, din "Glogov", numele unui haiduc care a trăit în acest ținut în secolul al XVIII-lea. Prima atestare documentară a localității datează abia din 1752, însă, pe teritoriul ei, săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii importante, semne ale unor locuiri foarte vechi. O așezare datată în secolul al V-lea, o alta din secolele XI - XII și morminte din secolele IX - XI au fost găsite în locul numit astăzi "La
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
al secolului XIX, muzeul avea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă. În 1892 s-a decis constituirea unei secții de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru secția de istorie momentul declanșării unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a lungul deceniilor următoare. În anul 1896 Muzeul Banatului a participat la expoziția universală de la Budapesta cu mai multe obiecte, câștigând o medalie de bronz și o diplomă de mulțumire. O activitate importantă
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
colecții sunt structurate pe domeniile: Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm cercetarea trecutului istoric, înființarea unui muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și feudale, provenind de la Titel
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
muzeului au intrat, prin donații sau achiziții, colecții valoroase: Ormós, Pongracz, Cesnola etc. În 1877 are loc deschiderea oficială a muzeului pentru public. Numărul pieselor arheologice crește an de an; acest proces ia o mai mare amploare o dată cu declanșarea unor săpături arheologice sistematice (1893), ajungându-se în 1916 la peste 17.000 de obiecte. Revigorarea cercetărilor arheologice se petrece abia după al doilea război mondial, în special în anii '60, prin săpăturile întreprinse de specialiștii Muzeului Banatului. Menționăm cercetările de la Tibiscum
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
proces ia o mai mare amploare o dată cu declanșarea unor săpături arheologice sistematice (1893), ajungându-se în 1916 la peste 17.000 de obiecte. Revigorarea cercetărilor arheologice se petrece abia după al doilea război mondial, în special în anii '60, prin săpăturile întreprinse de specialiștii Muzeului Banatului. Menționăm cercetările de la Tibiscum, Cruceni, Bobda, Hodoni, Parța, Remetea Mare, Foeni. Astfel, numărul de obiecte arheologice a crescut vertiginos, ajungând în prezent la peste 350.000, incluzând piese din paleolitic până în epoca modernă, provenind în
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
și fânațe pe dealuri, iar în vale terenul e potrivit pentru cultivarea cartofilor sau activități horticole. Munții Țibleș cu o altitudine de peste 1800 m se pot vedea înspre sud-est, iar Munții Rodnei cu vârful Pietrosu (2303 m altitudine) înspre est. Săpăturile arheologice din zona Zneamăn au relevat existența așezării încă din epoca bronzului, dar și din epoca ulterioară a fierului (Hallstatt). Localitatea s-a numit în trecut "Cuhea", fiind menționată pentru prima oară sub această denumire în 1352 (Kohnya). A fost
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
pentru prima oară sub această denumire în 1352 (Kohnya). A fost pentru o perioadă locul de reședință a voievozilor români din Maramureș. In acea vreme a fost ridicată o fortificație pe malul înalt al Izei, dinspre miazăzi, cercetată cu ocazia săpăturilor arheologice din 1984 conduse de Radu Popa pe locul numit Grădina lui Cârlig și o biserică din piatră în lunca Izei, ale caror ruine se mai pot vedea și acum. De aici a plecat în 1359, împreună cu oștenii săi cei
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
de pompieri și o filiala a Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) de asemenea cum este menționat mai sus se începeau lucrările de descoperirea a sit-ului istoric. Localitatea era în plină dezvoltare. Începând cu ultimii ani ai perioadei comuniste săpăturile arheologice au fost abandonate și nu au mai fost redeschise nici până azi, fabrică închisă și vândute aparatele industiale la fier vechi apoi privatizată pentru a se transforma acum într-un depozit, spitalul a fost mutat în localitatea vecină, și
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
terase fertile care au impus culturile de legume în sat (dar și în Bozânta Mică). Relieful este predominant de câmpie, iar clima este temperat-continentală, cu veri răcoroase și ierni blânde, fără viscol. Localitatea numără două situri arheologice, Ciurgău și Mociar. Săpăturile efectuate recent au adus la lumină rămășițe ale unor așezări civile din epoca bronzului (cultura Suciu de Sus), din prima vârstă a epocii fierului (Hallstatt - sec. VII î.Hr.) și din sec. II-III și sec. VII-VIII d.Hr. Datele istorice documentate
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
Vitelius, Vespasian, Domițian,Traian, Hadrian și Antonius Pius, al șaselea tezaur ca importanță descoperit în nord vestul Transilvaniei. Acolo s-a descoperit un sanctuar care era frecventat de comunitățile din perimetrul satelor respective. La Oarța de Jos s-au făcut săpături arheologice în două locuri și anume: Valea Rusului și Alac. În atenția arheologilor se află și un al treilea loc numit Troian. Cea mai importantă așezare arheologică rămâne cea de pe Valea Rusului descoperirea ei datorându-se istoricilor dr. Carol Kacso
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
ceramice din sec. IV - VI, respectiv din VIII- IX d. Hr. Cea de-a doua așezare preistorică, descoperită la Oarța de Jos în locul numit Alac, de același dr. Carol Kocso în anul 1977 nu a fost până în prezent însoțită de săpături și cercetări. De asemenea în hotarul Oarței de Jos s-a găsit un tezaur de monede de argint romane datând din sec. II - III d.Hr. , actualmente expuse la Muzeul de Arheologie și Istorie din Baia Mare. Pe teritoriul satului Oarța
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]