2,236 matches
-
alți artiști cântă În fața zeilor nemuritori. Deși Iunona se află În preajmă, pe Campitoliu ar fi stat femei care se considerau iubite de Jupiter: un exemplu instructiv despre cât de eficace sunt miturile „literare”. c) Critica filozofică și creștină În sanctuare simple și Îndepărtate, care pot fi considerate cu ușurință foarte vechi, se găseau adesea trunchiuri fără podoabe, brute și greoaie, xòana, sau chiar culte aniconice (Tertullian, De idololatria, 3, 1). Aceste ansambluri au alimentat În inteligențele critice ideea unei religii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu privesc numai temele fundamentale ale teologiei, dar și religia practicată, mai ales când la aceste axiome se adaugă critica diferitelor sanctuare oraculare sau a divinației În ansamblul ei (de exemplu Cicero, De divinatione). Ceea ce s-a numit mai târziu „problema teodiceei” este profund examinată În stoicismul și În scepticismul Akkademiei, dar ea rămâne nerezolvată (cf. Cancik, 1983). 2. Filozofii elaborează o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Roma În 204 Î.Hr. din inițiativa autorităților publice care, aparent trecând peste experiența greacă a acestui cult, se adresează regelui Attalos al Pergamului și Îi primesc imaginea aniconică, piatra neagră ce va fi găzduită, după aproximativ un an, În sanctuarul Înălțat pentru zeiță pe Palatin. Totuși dimensiunea elenizată este de netăgăduit În figura romanei Magna Mater Idaeaxe "Magna Mater Idaea", atât prin moștenirea ei din Pergam, cât și prin unirea profundă care se vrea stabilită Între ea și tradiția troiană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ocrotitoare și garantă a averilor statului, zeița constituie obiectul unui cult public cu bază aristocratică, exprimat În jocurile anuale Megalesia și În procesiunea urmată de scufundarea statuii În apele râului Almo. Aspectele frigiene ale cultului, izolate În veacurile Republicii În interiorul sanctuarului Împreună cu figura lui Attisxe "Attis" și cu echivocii lui credincioși, Galli, se Înmulțesc, fără să poată fi oprite, la sfârșitul acestei epoci și În primii ani ai Imperiului, fiind ținta unor aspre satire din partea lui Juvenal. Prin intervenția lui Claudiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod verosimil, și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată de un tardiv polemist creștin poate servi ca expresie emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În diferitele straturi ale populației și exprimată la nivel cultural, de confruntare imediată cu o figură divină sau alta, considerată capabilă să comunice cu credinciosul, adesea prin intermediul unui personal sacru care, În număr diferit și cu funcții diverse, prezidează viața sanctuarului. 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristidestc "2. Oracole, vise și zeități vindecătoare \: cazul lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristidestc "2. Oracole, vise și zeități vindecătoare \: cazul lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește În Pergam la sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult grecești și orientale cu o finalitate analoagă: dimensiunea iatrică, În dubla posibilitate a intervenției miraculoase instantanee și a diferitelor prescrieri medicale, se Îmbină cu cea oraculară, În forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul i se manifestă În formă directă sau prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare ale lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea vindecătoare, În sens larg mântuitoare, a zeității. Una dintre cele mai vechi atestări ale genului este oferită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aristide gradul maxim de putere. Intimul raport de familiaritate cu „mântuitorul” său se realizează, de fapt, În manifestarea din fiecare noapte a zeului care, reevocată În timpul veghii, discutată Îndelung și interpretată Împreună cu preoții și În cercul credincioșilor care stăteau În sanctuar formând un fel de „cenaclu” religios și literar totodată (Nicosia, 1979, 1984), reprezintă obiectul unei redactări scrise, un fel de jurnal impus de zeu Însuși pentru a conserva amintirea intervențiilor sale taumaturgice. Aristides Îi Încredințează puterii salvatoare a lui Asclepiosxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte, Îl pune În legătură cu Perseuxe "Perseu" (Alexandru, 11), personajul se propune mulțimii ca o epifanie divină, care era familiară experienței religioase contemporane (Fox, 1986). Evenimente miraculoase Însoțesc „descoperirea” șarpelui Glycon, nouă manifestare a lui Asclepios care, din vechiul și veneratul sanctuar din Calcedon se mută la Abonotichus, unde se Înalță noul lăcaș al cultului său iatromantic, În care se instalează o simbioză profundă Între zeitatea oraculară și profetul ei (Alexandru, 10-16). Modelat după scheme tradiționale, funcționarea oracolului se folosește de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și să se Înalțe deasupra tiranilor” (I, 2; Del Corno, 19882, p. 62). Gustul pentru miraculos domină Întreaga lucrare, de la nașterea miraculoasă a personajului la Întâmplările uimitoare ale formării sale culturale și religioase -, amândouă desăvârșite Într-o lungă ședere În sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios" de la Aigai care, ca și Asclepeionul din Pergam, apare ca un cenaclu de Învățați și ca un loc al discuțiilor filozofice (II, 7) - sau la nenumăratele călătorii În ținuturi exotice cu intervenții taumaturgice de diferite feluri. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comentată a Avestei și a Întregii tradiții religioase, pe Înțelesul preoților și al credincioșilor. Etimologia termenului, probabil derivat de la rădăcina zan„a cunoaște”, nu servește la susținerea ipotezei hazardate despre existența a două tradiții independente: una Zand, tradiție orală a sanctuarului din Șiz, Azerbaidjan, iar cealaltă, Avesta, tradiție orală a sanctuarului din Fars, prima aparținând magilor mezi, iar cea de-a doua, clerului persan (Wikander, 1946; cf. Windengren, 1968, pp. 275 sqq.), ambele fiind „Înțelepciuni” (Belardi, 1979) ce ar ține de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoților și al credincioșilor. Etimologia termenului, probabil derivat de la rădăcina zan„a cunoaște”, nu servește la susținerea ipotezei hazardate despre existența a două tradiții independente: una Zand, tradiție orală a sanctuarului din Șiz, Azerbaidjan, iar cealaltă, Avesta, tradiție orală a sanctuarului din Fars, prima aparținând magilor mezi, iar cea de-a doua, clerului persan (Wikander, 1946; cf. Windengren, 1968, pp. 275 sqq.), ambele fiind „Înțelepciuni” (Belardi, 1979) ce ar ține de două tradiții culturale diferite ale Iranului zoroastrian. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a limitat la lupta Împotriva lui Mani și a doctrinei sale. Numit de Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea mowbed și d³dwar, „judecător”, al Întregului imperiu, domn al Focului din An³hșdxe "Ana>hșd"-Ardakhșșr și Dama An³hșd În Stakhr (sanctuarul de care este legată dinastia sasanizilor: Christensen, 1944, pp. 85 sqq.; Chaumont, 1958; 1964a), iar după obținerea și altor titluri onorifice și misiuni, marele preot și-a canalizat energiile Împotriva ereziei lui Ahrimanxe "Ahriman" și a demonilor (d¶w) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strâns legată de puterea politică. În aceste texte nu găsim amestecul de elemente aproape „păgâne” care au marcat obiceiurile primilor Sasanizi, condiționați de o concepție despre regalitate tributară tradițiilor antice (Gnoli, 1971), așa cum o demonstrează, de exemplu, ofrandele sângeroase de la sanctuarul zeiței An³hșdxe "Ana>hșd" În Stakhr, aduse de Ardașir I și de Ș³buhr al II-lea, despre care vorbesc Ùabarș (Nöldeke, 1878, p. 17) și „Faptele” martirilor creștini (Wiessner, 1967, pp. 203 sq., și nota 7). Nu avem dovezi suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
convertirea balticilor la creștinism. Cultele se celebrau mai ales În păduri sau În locuințele private, Însă există și informații despre câteva edificii folosite doar În scopuri sacre, iar săpăturile arheologice au scos la lumină rămășițe ale unui mic număr de sanctuare din mileniul I d.Hr. BibliografieTC "Bibliografie" Benveniste, E. (1967), „Les relations lexicales slavo-iraniennes”, În To Honor Roman Jakobson. Essays on the Occasion of His Seventieth Birthday, Haga, Paris, vol. I, pp. 197 sqq. Biezais, H. (1972), „Die himmlische Götterfamilie der
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divină și în felul acesta se explica realitatea. Dar Moise cel de la început era doar un personaj care trăia în deșert desfășurându-și activitatea de conducător religios și politic. Tot acolo ar fi și murit. În Negheb există destul de multe sanctuare care datează din diferite timpuri și e posibil ca „Moise”, probabil un bărbat de origine egipteană (cf. numelui său), să-și fi petrecut viața într-unul dintre ele. În orice caz, acest context este plauzibil. Așadar, cadrul în care un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să-i fie satisfăcute toate condițiile materiale pentru realizarea „proiectului său de societate”. În acest punct Biblia se dovedește a fi extraordinar de modernă. c) Cultul Aceeași situație se regăsește în cultul instituit de Moise în pustiu. Caracteristica fundamentală a „sanctuarului” din pustiu este, de fapt, mobilitatea sa. În cuvinte simple, simbolul cel mai important al prezenței lui Dumnezeu este un cort care se mută, care călăuzește și însoțește poporul în trecerea prin pustiu spre țara făgăduită. Dumnezeu așadar nu locuiește
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
templului. Ar fi cu adevărat dificil să ne imaginăm ca o astfel de teologie să fi fost elaborată în timp ce Israel trăia în țara sa, condus de regii săi și oferind cult Dumnezeului său în templul din Ierusalim sau în alte sanctuare. Capitolul 5 Cucerirea țării, sedentarizarea păstorilor nomazi, răscoală țărănească sau evoluție socială? I. Cartea lui Iosue și arheologia Cartea lui Iosue descrie cu abundență de detalii două mari bătălii pentru cucerirea țării făgăduite: asediul cetății Ierihon (Ios 6) și bătălia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o situație posterioară, aceea introdusă de reforma deuteronomică când, sub domnia regelui Iosia, în anul 622 î.C., cultul s-a centralizat la Ierusalim. Conform legii din Dt 12, sacrificiile puteau fi aduse doar pe altarul templului din Ierusalim. Celelalte sanctuare erau declarare „în afara legii”. Și în timpul perioadei post-exilice, templul din Ierusalim pretindea să fie unicul loc de cult autentic și legitim. Textul din 1Rg 5-8 care descrie construirea templului lui Solomon și inaugurarea cultului are deci scop confirmarea drepturilor și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
perioadei post-exilice, templul din Ierusalim pretindea să fie unicul loc de cult autentic și legitim. Textul din 1Rg 5-8 care descrie construirea templului lui Solomon și inaugurarea cultului are deci scop confirmarea drepturilor și prerogativelor templului din Ierusalim împotriva altor sanctuare rivale, precum cele din nordul Israelului. Aceasta nu înseamnă că totul a fost „creat” pentru a atinge acest scop. Descrierea ca atare, însă, este foarte influențată de intenția autorilor săi care nu era înainte de toate de a cerceta cu precizie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
arheologul Clermont-Ganneau. Reconstituită, se găsește acum la muzeul Louvre din Paris. Ea cuprinde treizeci și patru de rânduri și vorbește de evenimente care au avut loc între 852 și 842 î.C. Textul inscripției sugerează că stela a fost ridicată într-un sanctuar pentru a mulțumi lui Chemoș, zeul Moabului, după victoriile decisive repurtate împotriva dușmanilor Moabului. Fragmentul cel mai important și mai interesant pentru noi afirmă: Eu sunt Meșa, fiul lui Chemoșiat, regele Moabului, dibonitul. Tatăl meu a domnit peste Moab treizeci
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Moabului. Fragmentul cel mai important și mai interesant pentru noi afirmă: Eu sunt Meșa, fiul lui Chemoșiat, regele Moabului, dibonitul. Tatăl meu a domnit peste Moab treizeci de ani și eu am domnit după tatăl meu. Am ridicat acest loc [sanctuar] pentru Chemoș, la Qeriho, locul [sanctuarul] de mântuire [cuvânt dificil de interpretat] pentru că m-a salvat de toate asalturile și mi-a dat biruință împotriva tuturor dușmanilor mei. Omri era regele lui Israel și a asuprit Moabul pentru mult timp
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]