3,889 matches
-
sinistră a scrisului meu; serile, prin tăcerea neagră a holului imens, pe ferestrele căruia a nins tot timpul, ușor, ca-ntr-un glob de celuloid. De două nopți nu mai auzisem de sub podea nici un zgomot, deși uneori mă lungeam pe scândurile reci și lipeam urechea de lemnul murdar. Amintirea corpului femeii mângâiate, strânse în brațe, fecundate și lovite 177 în noaptea aceea incertă mă înnebunea de excitație. Ieri seară n-am mai putut suporta și am ieșit din cameră, doar în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rochia albă a Anei, și-a dat jos pălăria, eu văd, cu margareta în mâna stângă, dacă l-aș face pe brațul stâng al Maicii sale atunci ar trebui s-o pictez pe Maria ținându-l duios la pieptul ei, scândura trosnește neauzit de către ei, doar în urechile mele, am optsprezece ani și pentru a vedea mai bine nu trebuie decât să mă dau de cealaltă parte a străzii, Theo gol o întinde pe Ana pe scândura tare, deasupra lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duios la pieptul ei, scândura trosnește neauzit de către ei, doar în urechile mele, am optsprezece ani și pentru a vedea mai bine nu trebuie decât să mă dau de cealaltă parte a străzii, Theo gol o întinde pe Ana pe scândura tare, deasupra lor în conca absidei Maica Domnului purtând pe Iisus, iar dacă l-aș zugrăvi ținut de Mama Sa în picioare sau pe genunchi, scena ar simboliza închinarea magilor și a supușilor credincioși, amintind de scenele de închinăciune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ana, așteptându-l ca pe o ploaie, după secetă îndelungă, brațele noastre unite, împerecheate le întindem neputincioși deasupra unicului nostru trup, și-n clipa aceea ți-am vărsat, mi-ai vărsat fără de voie urciorul de vopsea, galben se revarsă pe scândurile acoperite de margarete, galben de nimb, Theo s-a ridicat de lângă Ana, chipul lui transfigurat de, nu mai pot gândi acum când o văd pe Ana, goală, râzând, de păr i s-a prins o margaretă, Theo își înmoaie degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zdrobesc zemoase între dinți, cum îmi voi regăsi oare odaia la mănăstire?! plină de lume, mănăstirea neîncăpătoare, neputând oferi adăpost la atâția oameni, cum dormeau în biserică pe jos, sau în vechea casă de primire pe un pat imens de scânduri și acoperit cu paie, pe atunci eu locuiam în casă cu părintele Ioan, abia după ce a venit Theo la mănăstire m-am mutat lângă odaia lui în casa cu prispă, se vede deja Crucea, ridicată la ieșirea din sat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părăsesc pentru o clipă drumul pe potecuța spre cariera părăsită, piatra de var înmuiată în apă, scoasă apoi și pusă la loc uscat, o fărâmițam bine până se făcea praf, gropile de stins sunt făcute deja și căptușite bine cu scânduri, asta a învățat-o Theo de la meșterul Toma, așezăm pe fundul gropii varul, Theo toarnă dintr-o găleată apă, apă curată de râu și-acoperim apoi varul cu scândura bătută în cuie, punem pământ deasupra scândurilor și facem semn, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
praf, gropile de stins sunt făcute deja și căptușite bine cu scânduri, asta a învățat-o Theo de la meșterul Toma, așezăm pe fundul gropii varul, Theo toarnă dintr-o găleată apă, apă curată de râu și-acoperim apoi varul cu scândura bătută în cuie, punem pământ deasupra scândurilor și facem semn, îl lăsăm să se liniștească acum, cel puțin trei ani, în trei ani își pierde focul, reîntorși după cei trei ani la varul stins, se făcuse ca o pastă, excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și căptușite bine cu scânduri, asta a învățat-o Theo de la meșterul Toma, așezăm pe fundul gropii varul, Theo toarnă dintr-o găleată apă, apă curată de râu și-acoperim apoi varul cu scândura bătută în cuie, punem pământ deasupra scândurilor și facem semn, îl lăsăm să se liniștească acum, cel puțin trei ani, în trei ani își pierde focul, reîntorși după cei trei ani la varul stins, se făcuse ca o pastă, excelent pentru frescă! Theo e încântat cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ieșind la porți și prin curțile lor aceeași sărăcie statornicită în timp, singurele meserii practicate prin zonă sunt legate de lemn și piatră și căruțe cu coviltir coboară ritmic la câmpie într-o transhumanță fără glorie, cea a ciubarelor, a scândurilor și a merelor, n-aș putea spune că nu văd semne ale schimbărilor, reclame comerciale, coca-cola, hollywood vraja americii, câte o antenă parabolică pe-o casă terminată pe jumătate, aproape toate casele din sat sunt neterminate și stau așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
casele din sat sunt neterminate și stau așa de mulți ani, oamenii au mai făcut câte ceva pe măsură ce mai câștigau bani, unii probabil abandonând ideea definitivării caselor și prin ferestre oarbe văd depozitate în camerele neterminate fel de fel de materiale, scânduri chiar și rufe întinse pe sârmă, din sat până la mănăstire mai am de mers cale de-o oră, pe drumul de piatră încep să urce mașini, oameni și eu mă întreb iarăși ce mă aduce la mănăstire, știu doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd ieșind din biserică pe părintele Ioan însoțit de Daniel, Te ispitesc cu geniu! Și părintele ne face semn discret să ne apropiem, 2 septembrie, cu meșterul Luca în biserică, îmi explică întreg programul iconografic pe care-l urmează, printre scânduri, găleți cu var și scări de lemn se văd pe bolta în leagăn fragmente de culoare dintr-un Iisus Pantocrator, Dacă biserica ar fi avut cupolă, meșterul Luca se scarpină meditativ în barba aspră și căruntă, dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duci la bun sfârșit, dacă o începi așa, de oriunde, nu mai înțelegi nimic, n-are sens, tot așa și cu pictura noastră, de mâine ne mutăm în altar, încep lucrul la absidă, îl urmez printre găleți cu var și scânduri spre altar, aici ne întâmpină pereții goi, dați grosolan cu maltăr, deschide brațele a răstignire meșterul și-mi arată, în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconoconul și semicalotele, destul de mult spațiu de pictat și chiar incomod, dar fiecare imagine va fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum stau așa pe spate pe mandala dezordonată a nervurilor din scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și ochii mei caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din mijlocul navei, umbrele neclare din jurul meu dau naștere aceleiași usturătoare întrebări, de ce? Și-o albină, bâzâindu-mi foarte aproape de ceafă, destramă brutal amintirea încărcată de neliniști tenebroase a acelei nopți de, știu că nu trebuie să dau cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de acolo? întrebă el, arătând cu mândrie către o barcă. E a mea. Aceea? Foarte încântată, Lisa arătă către un palat strălucitor, vopsit în alb. Nu, aceea. — Aha. Abia atunci a văzut Lisa ambarcațiunea fragilă de lângă. Credea că e o scândură care plutește. —Fabulos, a reușit ea să spună. Ei bine, dacă lui îi plăcea, de ce să nu se prefacă? Drace, se gândi ea, chiar îl plac. Înainte să ajungă la jumătatea docului, ploaia a început să cadă în picuri delicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi fost clovnul cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te pe pat, i-am spus. Fata se supuse. Își ținea picioarele încremenite și strâns lipite unul de celălalt, iar mâinile și le pusese sub ea, ca o scândură cuprinsă de ticuri nervoase și spasme. În poziția aia, peruca era jumătate pe capul ei, jumătate pe pernă. Știind că fotografiile de pe pereți îmi vor aduce perfecțiunea dorită, am tras cearșafurile care le acopereau. Am rămas cu privirea fixată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mobilă. Ici și acolo, tencuiala se dusese de pe pereți, descoperind lemnele de sprijin de dedesubt. Ciuperci negre se adunaseră În jurul găurilor ca muștele lângă o rană deschisă. Scările nu mai aveau covoare și una dintre trepte era ruptă, cu scândura crăpată la mijloc și ridicată la capete. Dar Încă mai erau fotografii pe pereți. Logan șterse o porțiune din sticla plină de praf a uneia dintre ele, iar o femeie cu un aer fericit Îi zâmbi din ea. Mări petecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care se derula o telenovelă americană. În spatele lor, pe pat, o femeie cu păr roșcat vopsit trăgea la aghioase, cu proteza plutindu-i Într-un pahar. — Vai, Adelaide, spuse un blond bronzat natural cu dinți perfecți și abdomen ca scândura, vrei să spui că e-al meu copilul? Muzică dramatică, un prim-plan cu o brunetă cu sâni pneumatici; se trecu la reclame. Lifturi. Cartofi prăjiți. Detergent. Și apoi figura lui Gerald Cleaver umplu ecranul. Stătea Într-un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse Germanicus, și porni imediat, deși se lăsa amurgul. Cei doi fii mai mari o porniseră pe străduțele din jurul portului. Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă și uitându-se atent în jur; rămășițele acelei tabere, pietre, scânduri, trunchiuri, zăceau încă împrăștiate în iarbă. Germanicus trebuie să fi suferit mult, în taină, din pricina acelui război vechi și blestemat, iar când fiul lui, Gajus, îndrăzni să-i spună cu voce scăzută: „Despre partea asta a familiei eu nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar trebui să-ți vorbesc mai întâi despre mormântul unde doarme întemeietorul celei dintâi dinastii, marele Aha, cel care a trecut dincolo de porțile Magiei. În jurul lui sunt îngropate paisprezece bărci sacre, lungi de mai bine de treizeci de picioare, din scânduri de cedru bine îmbinate, legate cu frânghii, cu furcheți pentru treizeci de vâslași. — Le-ai văzut? întrebă Gajus. — Nu le-a văzut nimeni, niciodată. Preotul zâmbi; nici măcar el nu-și închipuia cât de mult avea să influențeze viitorul răspunsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să așezi douăzeci și nouă de frunze tinere de palmier pe altarul pentru ofrande, mensa isiacă... Gajus își spuse că un sclav care vorbea cu fiul lui Germanicus se simțea la fel ca un naufragiat care se agăța de o scândură. Însă tânărul povestea cu nevinovăție: — Un bărbat, neliniștit în legătură cu ce avea să-i aducă viitorul, i-a rugat pe preoți să-l lase să coboare în subteran, iar lor li s-a făcut milă și i-au îngăduit... Acolo, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul“ l-a inaugurat trecând călare peste el. Oamenii se uitau cu gura căscată, iar el glumea pe seama vechii profeții a lui Thrasyllus. Va aduceți aminte? Thrasyllus i-a spus lui Tiberius că „băiatului“ aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică, plină de nostalgii provinciale, bun găsit! Iar ți-a lăsat cineva grăbit cișmeaua deschisă și apa curge, curge În noapte, cu un clinchet straniu... Un câine fără stăpân și parcă fără viață Își mișcă de-abia corpul ca o scândură... Gară mică... oare câte doruri au Început aici, pe locurile acestea singuratice? Și, mai ales, câte visuri nu s-au zdrobit odată cu fluieratul de tren? Gară... dacă n-ai fi tu, unde s-ar mai opri trenurile? 12 noiembrie 1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
raze X. Soția lui Grady o însoțise personal pe Chrissy în camera de gardă, împreună cu Luis și un alt membru al echipei de protecție. - Aveam la un moment dat un profesor la facultatea de Drept, continuă Grady, țeapăn ca o scândură. Fusese procuror și apoi judecător. Odată, la curs, ne-a povestit că niciodată în cariera sa nu avusese de-a face cu un caz clar, zugravit exclusiv în alb și negru. Toate aveau, în opinia lui, nuanțe de gri. Griul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia articula cuvintele. “Vacanța” era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]