7,856 matches
-
furată de un jar Stârnind în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațe Dar simt covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd mâna pură ce se-ntinde Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele Lumini ce doar în mine strălucesc. Că prinsă ești în visurile
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
acolo, din păcate prea puțini, văd lumina taborică! Așadar, fiecare om, indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în ce constelație stelară poartă cu el o lacrimă a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității și o speranță a fericirii! Ca ființă muritoare, iubesc absolutul, încerc să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale zborului pentru a-mi hrăni sufletul și filozofia pentru a crea
ÎNDEMN LA SINCERITATE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378415_a_379744]
-
libelulă translucidă Schițî un menuet sub meri Apoi , se-ndepărtă timidă. Ce aparență elegantă!`` Zâmbi un flutur bicolor, Și-o-nvaluiră toți.deodată, În valsul lor amețitor. Roi de perechi strălucitoare Fac curcubeu în jurul ei. Printre parfumuri și nectare Vibrează ca niște scântei. Fără un gest protocolar, Se aruncă în valsul lor Un analfabet țânțar Insipid,afon și incolor. Plutind ușor ca o umbrelă Subreta cu pas voalant Mai desena o tarantelă Apoi se-ndepărtă...Păcat! Referință Bibliografică: Balerina / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe
BALERINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378439_a_379768]
-
Acasa > Poezie > Delectare > AMINTIRI STATORNICE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te-aș alunga din amintirea mea, Cum toamna grea alungă, fără milă, O ultimă scânteie infantilă, Restantă pe un cer de alagea. Tivită e distanța dintre noi Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte. Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte, Răsună sec minutele din ploi. Privesc în gol prin zidul de tăceri Și simt acut blestemul
AMINTIRI STATORNICE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378463_a_379792]
-
ce afaceri învârți de-acum în colo, mare grijă să ai. La următoarea mutare greșită, te bag la mititica, să ții minte asta. Și ca să nu spui că-s băiat rău, pe Livia am să ți-o trimit cadou la Scânteia ta, să nu-i duci lipsa. Aaa! Să ai grijă să-ți meargă afacerile, că iubește banii foarte mult. De! Comisar n-ai cum să fii, ca să aibă și funcție de iubit, dar nu le poți avea pe toate în viață
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
Da domn comisar, să trăiți! Bogdan îl cunoștea pe comisar foarte bine. Știa că este un om bun și integru, dar când era nervos, era aprig la mânie, așa că nu mai spuse nimic. Întoarse mașina și-o porni spre barul Scânteia, barul lui Suciu. Apoi ieși de pe acea stradă și înaintă spre casa comisarului. În spate, domnul Tică o ținea pe doamna Mariana în brațe și ea își ținea capul pe pieptul lui. Comisarul se gândi: ,, Doamne, ce mult țin unul
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
vers, cuvânt sublim Cu parfumu-i de tempesta Maturând prin țintirim Au pierit spre zori ciclopii Cerul meu a obosit Doar cupola Sfintei Sofii Lumină când a trăznit La privirea-ți princiara ‘N visul meu te-am regăsit Când erupția solară Scânteia spre infinit Am cătat prin universuri Să iți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Știind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător Muzei beatificate Cupidon plecat la cer I-
MUZEI PIERDUTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378489_a_379818]
-
14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pentru tine măi femeie bat din nou Calea lactee Zi și noapte ce să fac iar îmi pun pielea de drac Și așa din colț în colț dau cu steaua mea de bolți Sar scânteile din tine numai dacă țipi că-i bine Când o fac pe-a răsculatul și ridic în slăvi tot satul Alelei mândruța mea te împing din stea în stea Te ridic cu buzduganul unde n-a zburat zăganul Și sar
ODĂ EREZIEI DE-A IUBI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378498_a_379827]
-
dacă țipi că-i bine Când o fac pe-a răsculatul și ridic în slăvi tot satul Alelei mândruța mea te împing din stea în stea Te ridic cu buzduganul unde n-a zburat zăganul Și sar fulgi și sar scântei dacă-n brațe iar mă iei Arde pielea mea de drac doamnă fără niciun leac Colind cerul zău de-a latul cât zburăm din nou cu patul Să colind doamnă pe lung carul mare nu-l ajung Și mai am
ODĂ EREZIEI DE-A IUBI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378498_a_379827]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > IDEE, IDEAL, IDEALISM Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dumnezeu a făcut lumina./ Lumina se naște din foc/ focul naște scânteia/ scânteia este ideea/ și ideea este Dumnezeu./ Cercul se închide. (din vol. „Piticul din ceașca de cafea”) Dicționarele ne spun că Idee este un „termen generic pentru diferite forme ale cunoașterii logice: noțiune, gând, concept, noemă”. Etimologia cuvântului Idee trimite
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > IDEE, IDEAL, IDEALISM Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dumnezeu a făcut lumina./ Lumina se naște din foc/ focul naște scânteia/ scânteia este ideea/ și ideea este Dumnezeu./ Cercul se închide. (din vol. „Piticul din ceașca de cafea”) Dicționarele ne spun că Idee este un „termen generic pentru diferite forme ale cunoașterii logice: noțiune, gând, concept, noemă”. Etimologia cuvântului Idee trimite la
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
ideile lor au supraviețuit; materia a putut fi distrusă, dar ideile, spiritul a dăinuit, fiindcă ideile nu pot fi arse sau, cum frumos spunea cineva, „în idei nu se poate trage cu pușca”. Ideea că fiecare dintre noi este o scânteie a divinului, a penetrat sfera socială și politică, insistând asupra meritului oamenilor de a avea drepturi egale, liberate și democrație. Cea mai cunoscută manifestare a acestui crez se găsește în Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii: „Noi considerăm aceste adevăruri evidente
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
Toate Articolele Autorului De-atâta plâns, ochiul îmi căzuse, atârna pe gene, era îngrozitor, nu mai vedeam steaua cu lumini apuse, eram pământ reavăn și răscolitor, ce nu-și găsea locul și nu avea tihnă, vulcanul din mine cu greu scânteia, palma aspră a morții, fără de odihnă, o simțeam cu ochiul, când mă pipăia. Nu vedeam nimica, doar aveam un gând, mă rugam fierbinte, alături de toți sfinții - “ Când voi fi la Tine, fără de cuvânt, Doamne, nu-mi lua ochii, să-mi
CÂND VOI FI LA TINE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378523_a_379852]
-
S-or duce iute, ca un fum, Pentru că altă treabă n-are Crăciunul. Și îi stă în drum. Ce să mai zică de-anu’ acesta, Zorit nevoie să se-ncheie. Taman acum să-i joace festa, Când el așteaptă o scânteie? Vorbind de una și de alta, În minte-i vine o idee: Poate acuma tocmai soarta M-a scos în față-i, pe alee. Poate că eu, amic de bază, Voi fi de mare ajutor. În cine altul să se-ncrează
AMICUL MEU CORPORATIST de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378563_a_379892]
-
furată de un jar Stârnind în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațe Dar simt covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd mâna pură ce se-ntinde Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele ... Citește mai mult O umbră văd plimbând sub felinarSau este vântul
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Articolele Autorului 16 Ianuarie 2016 Nimeni n-a iubit ca tine Mai statornic și mai sfânt, Mistuindu-te în viață Pân' la ultimul cuvânt! Pe pământul plin de ură Ai divinizat femeia, Amfora de dor în care Dumnezeu a pus scânteia Și bărbatului să-i fie Pururea de adăpost, Fără ea lumina piere, Și nici noaptea n-are rost, Fără ea zadarnic vântul Geme între patru zări, Nu există-apropiere, Nu există depărtări... Și acum robit de farmec Stau alături și ascult-
NIMENI N-A IUBIT CA TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378584_a_379913]
-
scris, Harnici, ochii tăi citesc. Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc. ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți, Limpezi ca strălucirea stelelor. Buzele tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu. Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc, Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc! Referință Bibliografică: Doi ochi albaștri / Elisabeta Silvia Gângu
DOI OCHI ALBAȘTRI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378601_a_379930]
-
ridicare. Desigur, că e vorba de căderile și urcările duhovnicești. Trăim în era căderilor. Paradoxal, avem de-a face și cu o explozie cerească de har dumnezeiesc, înmulțindu-se vindecările miraculoase prin credință. Acolo unde există întuneric, e și o scânteie de lumină, acolo unde păcatul se înmulțește, harul sporește. În mâlul acela stricăcios și în balta urât mirositoare, de acolo vezi că răsare un nufăr alb-gălbui strălucitor. Așa se întâmplă și în viața duhovnicească, de acolo, de unde te aștepți mai
„CAD ŞI MĂ RIDIC, CAD ŞI MĂ RIDIC!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378862_a_380191]
-
doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându-i fără milă și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără noimă se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ață Și-aș vrea să urc la tine, dar ora e
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
plecare,Am gândurile duse, doi cai despiedicațiCe-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare.Un strop de ploaie rece îmi curge peste dorStingându-i fără milă și ultima zvâcnire,Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitorși să reînvii scânteia din trista mea simțire.O clipă fără noimă se-așează pe-a mea fațăParcă devin o mască de tragi-comedie,Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ațăși-aș vrea să urc la tine, dar ora e pustie.Te chem
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
femeie Geme pământul, plânge cerul Pe sub privirile-mi de orhidee Când dragostea își varsă serul În vers, făcându-l epopee! Cu gândul rătăcesc, un fulger Ne-a unit, cândva, pe amândoi... Tu foc...iar eu femeie -înger, Să-ți fiu scânteie-n ochi-ți goi. În suflet îmi sporește chinul, Cănd scânteierile se sting. Îmi răsucești-n piept pumnalul, Trupu-ti arzând vreau să-l ating. Iubirea, ca un vuiet vine. În jurul meu pământul geme, În desfătările Celine, Din foc născându-se
SUFLET-ÎNGER DE FEMEIE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378933_a_380262]
-
scânteierile se sting. Îmi răsucești-n piept pumnalul, Trupu-ti arzând vreau să-l ating. Iubirea, ca un vuiet vine. În jurul meu pământul geme, În desfătările Celine, Din foc născându-se poeme. Un foc ce tremura văzduhul Cu inima într-o scânteie, Rămân cutreierând adâncul Cu suflet-înger de femeie. Referință Bibliografica: Suflet-înger de femeie / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SUFLET-ÎNGER DE FEMEIE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378933_a_380262]
-
cu poezie, Și vânturi line, calde ploi, Și lacrimi multe, multe... Și totuși există iubire! Veniți! Privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. ............................... Cine sunt și de ce cânt? Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate, Și în ochi am o scânteie... Pocnind din bici, pe lângă boi, Pe verdea margine de șanț, Pășeam atent să nu mă sfarm. Eu cred că veșnicia s-a născut la sat. -Țăran român, Măria Ta, Să nu lași câmpul tău să moară! -Ogorul meu și mândra
PARTEA I de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378948_a_380277]
-
desfrânate și răului încarnat se încrâncenează confruntarea hidra își revendică dreptul la domnie rupe sigiliile blestemului ancestral ce-o înlănțuiau în adâncuri și dă șah luminii la regină se acutizează lupta între viață și moarte - greu de ghicit finalul. Destinele scânteilor ce strălucesc pe cer o clipită se scriu prin fapte: unele alegând strălucirea curată, dăruiesc lumină mângâiere și pace și scapă de la pieire sufletele damnate altele cu inimi mușcate de voluptatea ispitelor șerpilor tentatori, se transformă-n lupi îmbrăcați în
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
PLINĂ Lumina s-a născut, în templul liniștii, din pântecul Mamei Divine... Viața înseamnă destin în acea bulă de aer numită clipă, - mereu mai cerem un timp - iar cei din jur peisajele, decorul, fragmente, amintiri, reverii, crochiuri de nostalgii, uitări, scântei de lavă vulcanică ce ies din matrița peliculei derulate pe un fundal alb, în labirintul vieții. Un contrast de lumini și umbre prin care-și vor căuta sensurile, întâmplări stârnite de adierea sorții, în realitatea unui "nimic nu este întâmplător
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]