34,178 matches
-
așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
luasem valiza și pornisem spre gara de sud. În drum, cumpărasem câte ceva pentru copilași și în scurt timp ajunsesem. Autobuzul era sosit și aștepta să se adune pasagerii. Îmi cumpărasem bilet și intrasem. Îmi găsisem și loc, pusei valiza sub scaunul din față și mă așezasem. Alături de mine, stătea o doamnă care privea prin geam. Tot timpul cât mă învârtisem pe acolo pentru a mă acomoda, ea nu mă privise niciodată. Autobuzul nu se reținu mult și pornirăm. Ca să nu pierd
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sau a copiilor noștri. Dumnezeu să ne miluiască pe toți! O lecție de neuitat Era recreație. Copii gălăgioși alergau pe coridoare. Unii intrau grăbiți pentru a-și lăsa ghiozdanele la locul lor, ieșind din nou, alții, liniștiți, se așezau pe scaune, pregătindu-și cele necesare pentru lecția care urma să înceapă în curând. Doamna profesoară avea totul deja pregătit pentru a începe activitatea, doar aștepta să se facă auzit sunetul clopoțelului și copiii să se adune toți. Iubea mult copiii. Îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt și exclamă: "E formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile doctorului alunecă peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a țuică și a usturoi, toți îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre scaune, unii chiar încearcă să o pipăie, se ferește răstindu-se la ei, unul urlă în gura mare: "Lăsați-o mă, pe amărâta aia", întoarce capul, este fostul ei coleg de școală, ăla care nu-și putea scrie numele nici în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi spun femeii din dreapta mea. "Din această otravă trăiesc bine politicienii. Așa câștigă alegerile", spune Kati cu un fel de nostalgie în voce. O îmbrățișez. Îmi zâmbește. Șofează cu dezinvoltură. Ajungem pe plajă. Parchează mașina. Scoate un pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te grăbești". Înot în bazinul imens, și aici sunt valuri înalte. Apa oceanului spală bazinul ca pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
OK, wonderful, it is OK, wonderful", spun cu voce joasă, pentru mine sună perfect. La mii de kilometri de casă mă simt liberă și fericită, cum nu m-am simțit decât în brațele bunicii. Mă întorc. Kati stă liniștită pe scaunul pliant. Poartă aceleași haine pe care le purta azi dimineață. Nu înțeleg. Când ne îndreptăm spre mașină, văd că are o mică cocoașă. Am o tresărire. Se întoarce, de parcă ar fi simțit reacția mea, și râde cu un râs molipsitor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Atunci unul din ei îndrăznește să-l întrebe: "Dvs. ce faceți aici?" "Lucrez", răspunde prompt Dorin. "Fără un creion în mână, fără o hârtie, fără o carte tehnică pe masă?" "Acum gândesc", și Dorin le întoarce spatele, rotindu-se în scaunul ergonomic, de această dată cu fața la planșetă. Activiștii ies valvârtej din atelier și convoacă urgent o ședință de partid. Concluzia activiștilor după vizita de lucru este că doar Dorin lucrează în tot institutul. A doua zi, însă, mâna lungă a șefului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui absolvent de la horticultură nu-i poți pretinde să-și pună întrebări metafizice, dar filosoful pot datora foarte mult fizicianului și mai ales matematicianului, matematicianul sau fizicianul poate datora foarte mult filosofului, eu spun că și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină că are alergie, că e bolnavă, că e palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se afla la raportul de dimineață și imediat vor fi primiți. Așa se și întâmplă. Nu dură mult timp și un lucrător îi invită să-l urmeze pentru a-i conduce la comandant. Colonelul îi primi cu gentilețe, oferindu-le scaune și întrebându-i fel de fel de lucruri care nu aveau nici o tangență cu prezența lor în sediul Miliției: dacă nu au impresia că în vara aceasta zilele sunt deosebit de toride? Nu li se par lipsite de bun gust unele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Bănuim că suntem pe calea cea bună, o să vedem împreună. Între timp, își făcură apariția în birou componenții familiei Carabăț, însoțiți de bulibașa Iorgu Stănescu. Colonelul îi numără din ochi, apoi ordonă lucrătorului ce-i însoțise să aducă mai multe scaune. Biroul se umplu de scaune și de musafirii convocați pentru lămurirea unor lucruri ce cu siguranță nu puteau fi clarificate în întregime, dar a căror demarare era absolut necesară. Începură o serie de discuții premergătoare de tatonare care aveau toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cea bună, o să vedem împreună. Între timp, își făcură apariția în birou componenții familiei Carabăț, însoțiți de bulibașa Iorgu Stănescu. Colonelul îi numără din ochi, apoi ordonă lucrătorului ce-i însoțise să aducă mai multe scaune. Biroul se umplu de scaune și de musafirii convocați pentru lămurirea unor lucruri ce cu siguranță nu puteau fi clarificate în întregime, dar a căror demarare era absolut necesară. Începură o serie de discuții premergătoare de tatonare care aveau toate șansele să se prelungească mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
către Ina, cerându-i prin gesturi fără cuvinte ocrotire. Rafira ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu și-o puteau explica, se prăbuși pe un scaun ca un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar fi întâmplat mie! Socotind că depoziția martorei sale fusese suficient de lămuritoare, avocatul Jan Mocanu interveni: - Vă mulțumesc, doamnă Clara, ne-ați fost de mare folos! și o conduse pe martoră până în primele rânduri ale sălii, îi oferi un scaun, apoi urmă: - Domnule președinte, mai există un martor care, fiind țintuit la pat, se află în imposibilitatea de a fi prezent în instanță. E vorba de soțul Olgăi, Victor Stamate. Olga Dragomir, care a dobândit prin căsătorie numele de Stamate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a avea oferte de muncă, fiind și sâmbătă după amiază, se înscrise pe lista de audiențe la Consiliul popular. Când văzu că se află pe locul 31, privirile i se întunecară. Nu avea altă ieșire. Se așeză răbdător pe un scaun al așteptării. Dacă ar fi fost destul de înțelept, s-ar fi înscris cu patru sau cinci zile înainte, cum o făcuseră alții, și acum... Orele treceau, dar numărul de ordine al celor înscriși pe listă scădea în pas de melc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se afla pe locul 15. Oricum, era altceva! Când intră în biroul președintelui, noaptea trăsese deja draperiile ei de catifea la ferestre. Acesta tocmai sorbea dintr-un pahar cu apă, încălzit și el de problematica acelei zile. îi oferi un scaun și-l întrebă direct: - Ei, tinere!? Vișinel ținu să rezume în câteva cuvinte situația, din care acesta înțelese dorința tânărului. După ce se gândi câteva minute, îi propuse un post de referent la registratură, post ce tocmai se eliberase cu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
privire și ce credit ar putea să-i acorde. Atitudinea lui însă dobândi o altă valență, când văzu pe fața soției sale șiroind lacrimi. Intui că ceva neobișnuit se întâmplase. Părea extrem de obosită. Faptul dobândi confirmare când aceasta căută un scaun din preajmă și, cu capul între mâini, începu să plângă de-a binelea. Alex nu găsea circumstanțele stării în care o găsise. Se apropie de ea, îi puse mâinile alintător pe umeri, așteptând nerăbdător, explicații: - Ce s-a întâmplat, draga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
inteligența câinelui distribuit în rolul principal. Prin anii șaizeci, s-a dat în folosință in centrul satului, vis-à-vis de Casa Parohială, o sală modernă de cinematograf, cu podeaua înclinată să se vadă bine și din spate, cu ecran lat și scaune rabatabile, numerotate. La început, rulau două filme pe săptămână, iar duminica dimineața de la ora zece aveam matineu, la care nu lipseam niciodată. Client fidel eram și la filmele de după-amiază, mai ales la cele interzise vârstei sub 14 ani, când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
niciodată. Client fidel eram și la filmele de după-amiază, mai ales la cele interzise vârstei sub 14 ani, când, profitând de aglomerație, mă strecuram printre picioarele adulților care se-mbulzeau în fața ușii de la intrare pentru a prinde un loc pe scaune. Așa am vizionat multe filme de război, de capă și spadă, de dragoste, de muzică ușoară, cum ar fi: Cavalerii teutoni, Cei trei mușchetari, Cartouche, Laleaua neagră, Dacii, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul, Winetou, Fantomas, Misterele Parisului, Vagabondul, Mama India, O floare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
facultate de ea. Peste drum de librărie, trona impozanta clădire a noului Cămin cultural, din balconul căruia se auzeau în centrul satului emisiunile transmise de un difuzor gigant, duminica sau în zilele de sărbătoare. Sala mare, dotată cu patru sute de scaune, a avut pe scenă vedetele la modă pe atunci: Sofia Vicoveanca, Angela Moldovan, Ionel Miron și Alexandru Jula, Mihai Constantinescu, Dan Spătaru îbeat turtă), Margareta Pîslaru, Corina Chiriac. O atracție de senzație a stârnit sosirea, într-un vagon de cale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gimnastica artistică este necesară modernizarea normelor și a criteriilor de apreciere a pregătirii motrice [134, modificat de noi]. Gimnasta execută sfoară înainte pe piciorul stâng, sfoară înainte pe piciorul drept, sfoară laterală; sforile se realizează cu piciorul sprijinit pe un scaun cu înălțimea de 50 cm. (cu 10 cm. mai înalt decât banca de gimnastică). Se măsoară în centimetri, distanța dintre sol și regiunea inghinală. Cu cât distanța este mai mică cu atât nivelul de mobilitate este mai bun. Testările privind
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unui bărbat corpolent, lipsit de păr pe cap, care vorbea la telefon, Îl sperie pentru câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor experimentați, aprinse o țigară și Își continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]