2,236 matches
-
este activitatea pe care o desfășoară Maftei printre intelectualii tehnicieni de pe șantier: Savin, șeful șantierului, inginer vechi, capabil și cinstit (...). Maftei dă o luptă neobosită, sistematică, plină de tact și de pătrundere psihologică pentru a alunga din conștiința inginerului Savin scepticismul mic-burghez și neîncrederea în reușita construcției (...). Cu o mare forță surprinde Petru Dumitriu scenele în care comuniștii sunt puși în față cu dușmanul. Înlăturând în bună măsura lipsurile existente în această privință la prima ediție, care făceau ca Mateica, dușman
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
condamnate. Neizbutind să treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
scriitori invitați de universități, ale căror gafe sunt savuroase. Literatura și universitatea par incompatibile. Romancierul mărturisește: Ca orice romancier comic, iau romanul foarte în serios. E cea mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul, ironia lui și ideea de joc. Toate romanele mele sunt explorări ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism's Hidden Hero (1987). Este o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce am devenit interfața e un proces intelectual. Fiindcă sunt așa de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din această substanță. Sunt sceptic în ce mă privește. Intuiesc că e esențial pentru mine să-mi pătrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte cel de teapa lui Porter, Auden, Pope supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1904, Johann Georg Mokenberg (1877-1925) descrie inflamația și scleroza ca etiologii ale stenozei aortice (SAo) calcifiante. Din punct de vedere al tratamentului chirurgical al stenozei aortic, ca de altfel al oricărei afecțiuni cardiace, sfârșitul secolului al XIXlea este dominat de scepticism, deși în 1894, de Vecchio publică primele suturi reușite ale plăgilor cardiace realizate experimental la câini, ceea ce îl face pe Billroth să noteze că La doi ani după recunoașterea studiilor lui de Vecchio, Paget spunea: Cu toate acestea la începutul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
exercită o acțiune extrem de importantă asupra dezvoltării medicinei în această epocă. Credința care se răspândește din ce în ce mai mult la aceste popoare la care sensibilitatea mistică era pregătită de evenimentele politice și sociale, ia locul speculației filosofice care era deja minată de scepticism. Dorința de penitență și salvare care traversează umanitatea îndurerată își găsește expresia în fuziunea gândirii medicale cu gândirea religioasă. Adorarea lui Christos, considerat ca Salvatorul tuturor relelor fizice și morale reduce adorarea lui Esculap al cărui cult era larg răspândit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
datelor experienței, vrea secolul mai unitar decât oricare altul. Dar acesta nu poate fi. Fiecare crede că are dreptate. Curentele se încrucișează stimulativ. Unele își dau mâna, altele se resping. Dubito ul cartezian este încă operant. Entuziasmul e pândit de scepticism. Absolutizarea, alimentată de cultul rațiunii speculative, creează riscuri, uneori deziluzii. Invocarea eticului, omului, poporului, de către advocații secolului, în alertă istorică, are ecou mai mult în marginea societății. Adevărata morală nu se lasă la cheremul speculațiilor. Ea are valoare de lege
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sale, paginile de jurnal, reflecțiile. Meditație tinzând către adevărurile general umane (de unde și turnura gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
găsit o scrisoare de la ea în care îl anunța că a plecat cu un domn, cu siguranță bogat, Dupré. Thaïs Anatole France, Thaïs Scriitorul și criticul Anatole France (1844- 1924) s-a remarcat în opera lăsată posterității prin ironie fină, scepticism rafinat, erudiție, admirație față de valorile antichității. Principalele lucrări care i-au adus faima sunt: Crima lui Sylvestre Bonard, Ospătăria "La regina Pédauque", Insula pinguinilor, Crainquebille, Zeilor le este sete, Revolta îngerilor, tetralogia Istoria contemporană ș.a. Aprecierea calității activității literare a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
această virtute pe care o admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului. El se îndoiește că acționează precum spune Aristotel, adică numai în cazul în care mila și teama sunt stârnite la spectator. "Dacă purificarea pasiunilor se face în tragedie, înțeleg că ea trebuie să se facă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiindcă refuza tirania lui Polycrates, iar la Crotona răscoala lui Kylon și a lui Onatas a nimicit orice Încercare de constituire a unui stat bazat pe canonul pitagoreic. În concluzie, cu excepția pitagoreicilor, cultura greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor doctrine care pretind să Îi ofere omului un destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau ușor de identificat. Ei Îi amenințau cu pestilența Hadesului pe cei care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia practicată, mai ales când la aceste axiome se adaugă critica diferitelor sanctuare oraculare sau a divinației În ansamblul ei (de exemplu Cicero, De divinatione). Ceea ce s-a numit mai târziu „problema teodiceei” este profund examinată În stoicismul și În scepticismul Akkademiei, dar ea rămâne nerezolvată (cf. Cancik, 1983). 2. Filozofii elaborează o Weltanschauung globală care are pretenția ei de adevăr În măsura În care derivă din experiența lor personală, din natură și din rațiune (Seneca, Epistulae morales ad Lucilium, 95, 12): „Afirmațiile filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată politic și Înțeleaptă, sceptică și, din acest motiv, conservatoare, el Întrupează mai cu seamă tipul filozofului religiei. În ultimul rând vom vorbi puțin mai pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le practice, dar și, tratând despre spectacolele de teatru, theologia fabularis și Întreg ciclul vital al individului, Începând de la conceperea lui și de la natura sufletului și a spiritului (fr. 88 și 227). Tradiția criticii religiei, de la Xenofan (fr. 228) la scepticismul Akkademiei, căreia Îi aparținea, Îl leagă de „dogma lui Platon” (I fr. 30), de teologia academicului Xenocrate (I fr. 23), a stoicului Dionysosxe "Dionysos" (I fr. 23) și de ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
publică germană libertatea și democrația. Armata americană din Germania era Însoțită de un roi de psihologi și de alți specialiști Însărcinați să descopere cauzele „rătăcirii” poporului german. Britanicii au inițiat proiecte similare, dar cu resurse mai mici și cu un scepticism pronunțat. Pe francezi subiectul nu părea să-i intereseze. Sovieticii Însă au fost perfect de acord la Început, măsurile agresive de denazificare fiind unul dintre puținele subiecte asupra cărora autoritățile de ocupație aliate s-au Înțeles, cel puțin pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorici când Înfățișează dificila perioadă de după război În lumina avantajoasă a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau o nouă criză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe propuneri privind uniunea vamală, acordurile comerciale și alte proiecte destul de convenționale de coordonare transnațională - toate ambalate cu grijă, În așa fel Încât să nu lezeze sensibilitatea Marii Britanii și a Franței. Francezii au manifestat un entuziasm temperat, iar britanicii un scepticism profund. După Messina, negocierile au continuat În cadrul unui comitet de planificare internațională prezidat de Însuși Spaak, care avea misiunea de a elabora recomandări ferme pentru o economie europeană mai bine integrată - o „piață comună”. Dar În noiembrie 1955 britanicii se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care mai Întâi Dubček, apoi partidul și, În cele din urmă, Întreaga societate s-au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului Politic, Mlynáø
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a instituțiilor reprezentative nu fost niciodată pusă serios În discuție, degringolada din sistemul monetar internațional, Împotmolirea vizibilă a economiei postbelice și dezinteresul electoratului tradițional au reușit să zdruncine Încrederea oarbă a generației de după război. Dincolo de accesele nebuloase de neîncredere și scepticism exista o amenințare foarte reală și, credeau contemporanii, foarte prezentă. După al doilea război mondial, conflictele civile și violența deschisă au ocolit Europa de Vest. Forțe armate au fost desfășurate cu urmări crâncene În toată Europa de Est, În coloniile europene, de-a latul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ura față de Republica Federală avea surse mai adânci și mai ascunse decât giumbușlucurile retorice prost adaptate ale radicalismului de secol al XIX-lea. Dorința de a prăvăli edificiul securității și stabilității În capul generației părinților era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar, că „teroarea revoluționară” a luat forma ei cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discurs” e mai adevărat decât altul: o dilemă tranșată prin decizia de a considera Însuși adevărul drept o categorie determinată social - atitudine care În scurt timp a ajuns la modă În multe locuri. Rezultatul acestor tendințe a fost, firește, un scepticism crescând față de orice argument social rațional. Filosoful francez Jean-François Lyotard, care rezuma perfect l’air du temps În eseul său La Condition postmoderne (Condiția postmodernă, 1979), a surprins exact situația: „Postmodernitatea este neîncrederea În metanarațiuni”. Ca de atâtea ori În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
remarca a fost făcută, ca și 20 de ani mai târziu. Dacă generația precedentă, cu sensibilitatea ei umanistă, fusese atrasă de Marx și Hegel, posomorâtul deceniu al șaptelea a fost sedus de un filon mult mai sumbru din gândirea germană: scepticismul radical al lui Michel Foucault era În mare măsură o variantă a lui Nietzsche, iar Jacques Derrida și alți autori francezi influenți s-au inspirat din Martin Heidegger pentru a elabora o critică a subiectului și a „de-construi”, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acesta era adevărul. Ieșirea Ungariei din comunism a fost, În mod curios, opera comuniștilor: abia În iunie, imitând cu bună știință precedentul polonez, ei au convocat convorbiri la masa rotundă cu partidele de opoziție. Gest care a stârnit un oarecare scepticism În rândurile maghiarilor anticomuniști: pentru ei, reînvierea lui Nagy, ca și execuția sa, reprezenta o afacere internă de partid care nu avea mare relevanță pentru victimele fără număr ale comunismului. Dar ar fi greșit să subestimăm forța simbolică a reînhumării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-a ajutat să dea grai sentimentelor unei națiuni reduse la tăcere: Se un popolo non ha mai parlato, la prima parola che dice è poesia 27. Tocmai din aceste motive a fost Havel - care, de altfel, se remarca prin scepticismul său față de tentațiile capitalismului (spre deosebire de ministrul său de Finanțe, Václav Klaus) - singurul care putea Întinde o punte Între egalitarismul mincinos, dar seducător al unui comunism defunct și realitățile incomode ale pieței libere. Iar În Cehoslovacia o astfel de punte era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale poliției și crize provocate, de parcă societatea cehoslovacă era atât de timorată Încât până și inițiativa anticomunistă trebuie să fi venit tot de la comuniști. Un astfel de scepticism e absolut nefondat: toate dovezile care au ieșit la lumină de atunci sugerează că pe 17 noiembrie securitatea cehă a mers pur și simplu prea departe. Nu a fost nici un „complot” cu scopul de a forța mâna clicii conducătoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]