88,469 matches
-
E aici efectiv (mă bucură că mă întîlnesc în opinie cu dl Alexandru Săndulescu), o bucată din "momente". De aceea, tocmai, dl Ion Vartic a inclus-o în ediția sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
sub titlul Enten-Eller, publicat de Editură Mașină de scris de sine stătător, ca Legitimitatea estetică a căsătoriei. Cred că am avut prilejul să mă refer la structura manuscriselor lui Kierkegaard, cînd consemnam cu un an în urmă apariția altui caiet, Scrisoare către un tînăr prieten. Retorica lor este cea a dialogului între doi prieteni, A și B, în multe privințe opuși, fiecare construit ca reprezentant al unei paradigme de gîndire, ca purtător al unor valori. Unul este maturul, echilibratul, moralistul, celălalt
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
în multe privințe opuși, fiecare construit ca reprezentant al unei paradigme de gîndire, ca purtător al unor valori. Unul este maturul, echilibratul, moralistul, celălalt e seducătorul, tînărul înfierbîntat, estetul. Narziss și Goldmund, într-un fel. Legitimitatea estetică a căsătoriei este scrisoarea maturului, happily married, catre sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de presupus, din cunoașterea oricît de generica a filozofiei lui Kierkegaard), pledoaria pentru iubirea căsătorită din această carte stă
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
Cronicar Din adîncul hăului În cel mai recent număr al revistei STEAUA, Rodica Baconski traduce o parte din corespondență purtată de soția lui B. Fundoianu, Geneviève, cu prietenul lor Jacques Maritain, si anume scrisorile schimbate între aprilie și noiembrie 1945, cînd cei doi, în lipsa unor informații certe, încă mai sperau că Benjamin Fondane ar putea fi în viață. Document uman cutremurător despre iubire, suferință și credința, aceasta corespondență, poate mai mult decît vastă literatura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Grețe Tartler CÂND locuiești în Nord, unde iernile sunt lungi și se întuneca devreme, cât de plăcută se dovedește a fi lectură unei scrisori! Cu atat mai mult, a unui maldăr de scrisori - a unui epistolar, cum am primit de curând de la timișoreanul Dan Negrescu. Pe care-l știam latinist erudit, traducător al creștinilor din primele secole, profesor universitar - dar, iată, s-a lăsat
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Grețe Tartler CÂND locuiești în Nord, unde iernile sunt lungi și se întuneca devreme, cât de plăcută se dovedește a fi lectură unei scrisori! Cu atat mai mult, a unui maldăr de scrisori - a unui epistolar, cum am primit de curând de la timișoreanul Dan Negrescu. Pe care-l știam latinist erudit, traducător al creștinilor din primele secole, profesor universitar - dar, iată, s-a lăsat contaminat de nevoia comunicării literare (poate de la vecinii săi
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea despre scriitorimea română, supusă "exact cât trebuie" antecesorului
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
clasicii latini; intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să-l lase în
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
e definitiv: să rămână în continuare necunoscut "căci nu se cade să risipim mărgăritarele în fața porcilor". Căutând în subtext un plan epic vom continua, poate, de asemenea, subiectul din Rinocerii - cu situația în care și Băranger cedează. În acest caz, scrisorile ar fi pline de răspunsuri. Dar țelul Epistolelor Imperiale este mai ales de a dezbate în chip polemic, în plan ironic, alteori liric, atât mutațiile majore ce pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
cu toate elementele sale: "infinitul, soarele, cerul, luna, stelele, luceferii, muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneză, extincția". Nimic nu scapă gestiunii exigente a autorului nici în rubrică intitulată Natură. Aici avem "natura-cadru fizic, fundal pentru reveria romantică (Împărat și proletar, Scrisoarea I, Melancolie)"; după aceea, "natura-cadru fizic, paradis terestru în idile (Dorința, Sară pe deal)"; în al treilea rînd "natura-personaj mitic (Revedere)"; și în sfîrșit, "natura-realitate metafizica (Mai am un singur dor)" (cu precizarea expresă că metafizic=mioritic!!). Să mai adăugăm
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
anii ce-mi rămân vreau să-i consacru scrierii unei cărți, balzaciene dacă vrei, despre "cum a fost cu putință". S-ar putea ca o asemenea carte să nu intereseze pe nimeni. Și asta face parte din destin." (Dintr-o scrisoare către Sergiu Nicolaescu, ianuarie, 1990) ...Era vorba nu atât de "scrierea" propriu-zisă a unei cărți, cât de ordonarea miilor de pagini redactate de-a lungul a trei decenii de tăcere (pe care mulți au reprosat-o autorului Străinului, Setei sau
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
aranjat, dacă nu îmbelșugat, al unui bătrîn preot bucovinean de țară, cu preocupările sale preoțești, dar și cu cele ale intelectualității românești din provincie la care lua parte, mereu respectat și, de aceea, invitat. Aș adăuga imediat că aceste calde scrisori sînt și o pildă despre stilul epistolar al unui bătrîn cărturar, care pot fi studiate ca atare. Pentru că am pomenit despre participarea sa la viața politică românească din Bucovina subjugată, să relatez despre anul 1871, cînd îndemnat de Alecu Hurmuzaki
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
un stil vădit pumnist, deși expresia de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie memoriile, încercînd să-l evoce, cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot amînînd proiectul, a rămas de izbeliște cu totul. Modelul său epistolar sînt scrisorile către fiica sa Marioara. Să citez dintr-o primă epsitolă, nedatată, fiind însemnată de editoare ca fiind a cincea din acest ciclu: "Advorbirile " Dragă Tătuță" și "Dragi copii" să rămînă de acum - dă Doamne totdeauna între noi!... Că vă merge
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
s-apoi după ea și grindină". Cum se vede comunicări de fapte domestice ale vieții de fiecare zi. Dar relatate cu farmec și expresivitate. Tot același farmec, laolaltă cu simțul detaliului caracteristic, mi se pare a fi și a doua scrisoare despre aniversarea preotului Seleski din Treblecea. De aceea, tocmai, o citez într-un larg fragment: "Să vă mai scriu ceva despre festivitatea din Treblecea. Preuțimea și domnii din Siret, după cină, așișderea opulentă și luxoasă, care s-a început la
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu 12 noaptea. Eu adormisem și mă trezii prin vis. Venii la ma D-na Nina Cionca a descoperit acest fond epistolar și l-a publicat
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
a publicat cu bună știință a transcrierii. A adăugat ediției o prefață și o densă, utilă biografie, care trebuie să-i fi luat destulă vreme și cheltuire de energie. E, în totul, o ediție bună și mult folositoare. Nina Cionca, Scrisorile lui Iraclie Porumbescu, Editura Ars Docendi, 1999.
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
ale Europei postbelice, nota D.C.G.). an timp ce opoziția privește spre Rege pentru a lua inițiativa unei schimbări, guvernul continuă să se bucure și să solicite sprijinul rusesc. Iuliu Maniu, precizează alt document datat 9 august 1945, a adresat o scrisoare Regelui să ăndepărteze guvernul Groza, pe care declarația de la Potsdam e evident că nu-l consideră un "guvern democratic recunoscut". Ba chiar trimisul diplomatic american la București, primit an audiență, la 14 august 1945, de Rege, când, la o ăntrebare
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
dincolo de cateva umbre, uzează de fine gesturi ceremoniale, semn că, ăn pofida incisivității, partenerii de dialog se percep corect. Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti an cursul verii anului 1935, si am inclus-o an volumul de "Corespondență" emisă de Tudor Vianu, publicat an 1970 sub redacția mea. Epistola, reluată și an volumul 14 de Opere, se referă la
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de astă dată, este nesocotit, falsificat an cartea "unui prieten". Singurul lucru pe care și l-a permis a fost să-i ămpărtăsească, ăntr-o conversație particulară, cuiva, și fără încriminări, nemulțumirea. Pe poziție contrară, G. Călinescu - după ce ia cunoștință de scrisoarea lui Vianu (Rosetti i-o pusese la dispoziție) - menționa la 2 aprilie 1935 aceluiași Rosetti că la finele volumului V din "Opera lui Eminescu" va da o mică postfața "unde voi explica de ce nu dau bibliografie". Ca să adauge, răutăcios, confirmăndu-l
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
că, la prestigiul castigat ca scriitor matur, contează că Vianu s-o aducă la lumină rampei. Crede că citindu-l pe Sun.., Vianu va găsi calea să vadă și aspectul feeric și căderile meditate din fluidul replicilor. Am citat din Scrisori către Tudor Vianu, vol. ÎI, 1936-1949, Ed. Minerva, 1994, p. 279-281. Roată morii se-nvărteste, cum spune căntecul, așa că iată-l pe Vianu, după două suspendări de la catedră, sancționat după 1949 pentru... cosmopolitism și idealism. Revine la uneltele sale greu, stingherit
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
ăntămpla că oferta mea de lucru să fie primită favorabil, aștept un singur semn de la d-ta ca să pornesc ănsufletit la treabă". (Cf. vol. 14 Opere, p. 286-287, 1990) Bogată an elanuri stăpănite, ăntretesute cu năzuințe prețioase, frază finală din scrisoarea citată mai sus ămprumută tonul nobil al măndriei cordial lămurite: "Nutresc an perspectiva acestui proces și speranța de a te vedea mai des și de a ne regăsi pe terenul atător gănduri și aspirații comune. Cu veche prietenie afectuoasa." ăntre
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
felonie. Șunt fericit că o astfel de neăntelegere ne-a dat prilejul să ne simțim mai aproape și a produs delicatele, reconfortantele versuri, care-ți fac cinste că poet și ca om. Te ămbrătisez cu toate mainile sufletului meu". (vezi "Scrisori către Tudor Vianu", vol. III, 1950-1964, Ed. Minerva, 1997). Putem decela an prezentul excurs două niveluri: unul pătruns de atașamentul celor doi mari cărturari la spiritualitatea națională an pofida verdictelor discutabile, altul predominant personal, valabil numai an interiorul comunicării dintre
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
textul din Neue Zürcher Zeitung și nu aparține, așadar, d-lui Schlesak. El a fost introdus în comentariul de la Deutsche Welle (9 noiembrie), acela preluat de RADOR, si care a făcut obiectul notei critice din Adevărul. Ca urmare a unei scrisori adresate de dl Tudoran postului german de radio (poate fi citită și în Adevărul din 22 noiembrie), dl Emil Hurezeanu, directorul postului, a confirmat falsul, prezentîndu-ne scuzele de rigoare. în Adevărul (tot din 22 noiembrie) amestecat fără voia lui în
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
Luminița Marcu După un volum de nuvele apărut an 1998 la Polirom, Anamaria Beligan revine an atenția cititorilor români cu un roman, Scrisori către Monalisa, publicat anul acesta la aceeasi editură, cu sprijinul guvernului Australiei unde autoarea trăiește de mai mulți ani. Dacă se știe că Anamaria Beligan (fiica Danei și a lui Radu Beligan, "formidabilii părinți" cărora le este dedicat românul) a
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
moral, cum s-ar cuveni, ea fiind alcătuită din cei care au ales. "Ciripitorul" e un personaj fără formă, dar cu atat mai amenințător. Punkiștii conduși de Beno ai hartuiesc la rândul lor, arătând cealaltă față a amabililor funcționari germani. Scrisorile pe care Matei le scrie necunoscutei Monalisa sunt simbolice pentru amestecul de "dragoste și abjecție" definitoriu pentru lumea acestui român. ănvinsi și ănvingători, sinucideri și plecări, violența și visul Occidentului, toate se petrec pe fundalul refrenului obsedant și ironic: "La
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]