KorAP: Find »[drukola/base=scuipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...139 >

3,463 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Din moment ce nu m-ai omorât... (Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV (Aruncă găleata și se agață și cu cealaltă mână; MACABEUS prinde găleata din zbor.) MACABEUS: Așa! Acum ai tot ce-ți trebuie. PARASCHIV (Scuipă în direcția lui MACABEUS.): Lepră! MACABEUS: Vorbești urât... (Își aprinde o țigară; aruncă fumul spre tavan.) Vorbești foarte urât și din cauza ta trebuie să vorbesc și eu urât... De fapt, noi doi vorbim foarte urât. E păcat că vorbim așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
oprește, își pune trompeta jos, se uită la ea un timp.): Umblă ăia pe sus. MACABEUS: Care ăia? PARASCHIV: Ăia care au făcut focu’. (Pauză; MACABEUS își freacă gleznele.) MACABEUS: Ți se pare. PARASCHIV: Au umblat toată noaptea. MACABEUS ( Își scuipă un păr din gură.): Ai auzit tu? PARASCHIV: I-am auzit. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Or să ne găsească. MACABEUS: Așa crezi tu? PARASCHIV: Au borteluit pe sus. MACABEUS (Se ridică.): Unde? PARASCHIV: Acolo. (Îi arată.) MACABEUS: Unde, mă? PARASCHIV: Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
respiră din greu.) Ce-i aici? (Încearcă să pipăie în jur cu mâinile.) PARASCHIV: Stai liniștit... Stai... (Mirat.) Te doare? MACABEUS: Unde suntem? (Speriat.) Cine-i? PARASCHIV: Eu sunt... (Îi mai dă să bea.) Bea... Taci și bea... MACABEUS (Grohăie, scuipă, icnește): De ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV (Inocent.): Cum... (Încearcă să se ridice.) MACABEUS (Strigăt de panică.): Nu pleca! PARASCHIV: Nu plec... MACABEUS: De ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV (Începe să-și dea seama de situație.): E... E... târziu... MACABEUS: E noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trăgându-l pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia trompeta din cui și începe ritualul cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și abia acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai mult. PARASCHIV: Cum adică? MACABEUS: Te cureți. Te duci pe copcă. PARASCHIV: Ia te uită! MACABEUS: Da, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spun, tare aș vrea să te văd că-mi dai una peste bot. Hai, dă-mi una peste bot! Crezi c-o să mă doară? Tare aș vrea să mă doară. (Pauză; așteptare.) îmi dai sau nu-mi dai? PARASCHIV (Cântă, scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că-mi dai una peste bot. Hai, dă-mi una peste bot! Crezi c-o să mă doară? Tare aș vrea să mă doară. (Pauză; așteptare.) îmi dai sau nu-mi dai? PARASCHIV (Cântă, scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Hai, dă-mi una peste bot! Crezi c-o să mă doară? Tare aș vrea să mă doară. (Pauză; așteptare.) îmi dai sau nu-mi dai? PARASCHIV (Cântă, scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o să mă doară? Tare aș vrea să mă doară. (Pauză; așteptare.) îmi dai sau nu-mi dai? PARASCHIV (Cântă, scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe un cartof.) Așa? MACABEUS (Molfăind lacom.): Sunt buni. PARASCHIV: Nu te grăbi. MACABEUS: Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare și-l aruncă în gura deschisă a lui MACABEUS.) MACABEUS (Scuipând.): E prea sărat. PARASCHIV: Scuză-mă! MACABEUS: Îți bați joc de mine? (Își agită brațele bandajate.) PARASCHIV: Mi-a scăpat. Ia-l pe ăsta! MACABEUS (Molfăie.): E bun. PARASCHIV (Începe să-i bage în gură într-un ritm tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Lasă-mă! PARASCHIV: Cum să te las? Unde să te las? De ce să te las? MACABEUS: Nu mai vreau! Nu mai vreau! Pleacă! PARASCHIV: Unde să plec? De ce să plec? Eu rămân cu tine... (Rânjind.) Rămânem împreună... MACABEUS (Urlând, răcnind, scuipând.): Pleacă, pleacă... Vreau singur... PARASCHIV: Singur, zău, singur, na... (Îl ridică, șncearcă să-l repună în poziție verticală.) Stai așa! Stai că n-am terminat... Încă nu m-ai prins... (MACABEUS se lasă în jos, moale ca o (cârpă.) Stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea de masă; se șterg din când în când pe gură, din când în când mai scuipă câte o bucată mai dificilă; masa dispare încet în mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos, în mijlocul lor; după ce termină fiecare de mâncat, se întind pe rogojini; INAMICUL suflă în lumânare; semiântuneric; lumina se cerne prin tavan și prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a minciunii! IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toți sunt nebuni. ȘEFUL GĂRII: Duceți fata de aici! IOANA. Nu plec nicăieri! Vreau să văd totul. HAMALUL (Scuipând scârbit.): Ce porcărie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnilor! Domnilor! E păcat... CASIERUL: Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia lor, sunt niște ratați, fiecare a vrut să fie cândva călător prin ploaie, de aici a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
uitați-vă la degetele lui! I s-au înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fântâna cu apă, ca să rămână singur în sala de așteptare... Când a băut din apă i s-a înnegrit apa în gură. Da! A scuipat-o și era deja neagră... CASIERUL (Vehement.): Nu-i adevărat, nu! Și-a pierdut mințile, s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am spus! Cel puțin bine că s-a dus naibii și ne-a lăsat în pace. Se duce din nou la ușă, o deschide în noapte și scuipă. ─ Ptiu! Ptiu! Musca! Să nu te mai prinz pe-aici! Așa să ne-ajute Dumnezeu. Și își face cruce. Și după ce închide ușa la loc, Mureș vine și se așează din nou pe preș. Tudorel: Hai că m-am încurcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în față cojile de semințe pe care saliva s-a congelat deja. În autobuz la această oră nu se prea taxează bilete, fie pentru că mulți călători au abonamente, fie pentru că se merge pe blat. Oricum, în asemenea aglomerație, cum ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

exclamat el. Mi-e rușine că sunt american! De ce nu are guvernul curajul să declare: „Oameni buni! Omul ăsta pe care îl scuipați e un erou!“. Era indignat - și după părerea mea indignarea lui era sinceră. — Pe mine nu mă scuipă nimeni, am zis eu. Nimeni nu mai știe nici măcar că trăiesc. Kraft era dornic să-mi vadă piesele. Când i-am spus că nu am textul nici uneia dintre ele, m-a pus să i le povestesc, scenă de scenă - m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

fost la noi, care a văzut-o toată lumea, că d’aia s-a dat în direct. Trebuia și morți, că altfel... Trase aer adânc în piept, tuși de câteva ori, ca și cum s-ar fi poticnit ceva în gâtul lui, apoi scuipă o flegmă spre broscuță. - Altfel nu merge la revoluție, oftă Țongu. Dacă vrei să iasă ca la carte, adică trebuie musai să se pătrundă poporul de entuziasm și puțină târșă. S-a arătat morții la popor și s-a convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
revoluție? Greșeala e că n-au arătat și niște teroriști. D-ăia pe bune. Așa, vezi și matale. Poporul face mai pe urmă folclor. Că are nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
locurile acelea fuseseră de curând pilite, date cu hârtie de șmirghel și apoi văcsuite cu un lac transparent. Se foi neliniștit. Dădu să-și facă cruce cu limba în cerul gurii, dar în aceeași clipă acela se răsuci și-l scuipă drept în ochi: - Ptiu, popă nesimțit! În zi de joi te-ndopi cu mâncare de frupt. Îl mai stuchi odată și până popa să se dezmeticească, acela se și aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea ultimul rând de cruci, aproape că-i veni să râdă. Nu-l mai scuipase nimeni de aproape douăzeci de ani. Poate chiar mai mulți. Venise Cenaclul „Flacăra“ la ei în Șoptireanca și primarul i-a spus că ar fi bine să fie de față și reprezentantul cultelor, să nu creadă cumva tovarășul Păunescu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
a chemat și pe activistul de partid, unul venit de câteva luni în sat. Om nervos acela. Era și băut la ceasul amiezii. I-a explicat și lui de ce nu poate să vină la cenaclu. Și atunci ăla l-a scuipat, că asta merită el și religia lui care nu înțelege că la cenaclu trebuie să fie unanimitate, că numai așa se dovedește celor de la Europa Liberă că poporul e strâns unit în jurul secretarului general. Ține bine minte rușinea de atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mine, să mă bage în pământ și alta nu. Până una, alta, taximetru, cu șoferu’ și cu ăla s-a dus. A dispărut. A intrat în pământ. Îți dai seama? Tăcu iar. Mai trase câteva înghițituri. Se-auzi cum și scuipă. - Parcă io de ce mai iau câte o gură... De singură în casă și de să nu vină ăia și peste mine. Nu zici c-a luat-o pă vecina de la patru, madam Pancratz? A luat-o de la poștă sau pă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]