2,799 matches
-
a zorilor intra prin ferestrele înguste ale sălii făcând să pălească flacăra felinarelor din firidele zidurilor văruite. Domnul se trezise de-a binelea și prima lui reacție când îi văzu pe cei doi fii mai mari fu o bucurie fără seamăn. Al treilea postelnic, după ce orândui hainele cu care urma să se îmbrace vodă, se miră când prințul Constantin îi făcu semn să părăsească odaia. — Să rămânem o clipă singuri netulburați, adăugă prințul deslușind nedumerirea pe fața postelnicului și, în timp ce Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tranzacție cu cineva, să avem permanent în vedere să nu-l înșelăm, altfel nu ne va merge bine. Să nu urmărim să fim avantajați față de ceilalți. În cadrul relației cu semenii, să analizăm responsabil, ce anume urmărim noi, să obținem de la semeni. Să nu urmărim să obținem avantaje nemuncite, nemeritate, în dauna altora. În relația cu semenii, să nu-i trișezi, să nu-i înșeli, să nu-i escrochezi, adică să nu cauți să obții avantaje în dauna celorlalți, convingându-i că
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
i se întâmplase lui Nicky este îngrozitor, dar atât de banal în vremurile astea ale nebuniei generale. Și ca o ironie crudă a situațiilor, locul recuperării lui ca om se dovedește a fi tocmai acolo unde trebuie să ucidă alți semeni de-ai lui. Pe scări se aud pași obosiți. Întorc amândoi capul chiar când sublocotenentul Novăceanu pune piciorul pe ultima treaptă. Domnule locotenent, pe clădire sunt doi observatori. Câte două ore de gardă. La mitraliere, am aranjat în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă simt răspunzătoare... Tu ai mereu o datorie față de cineva! Și de ce n-am avea mereu datorii, Bart? De ce n-am avea datorii față de planetă, dacă ea ne-a primit, față de viață, dacă cerem de la ea cât mai mult, față de semeni, dacă vrem să trăim într-o societate mai bună? Când ceri, de ce să nu fie normal să și dai, cu aceeași măsură? O frunză purtată de vânt se așeză în părul Armancăi. Bart întinse mâna să o ia și un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aceeași plecăciune, mult mai adâncă. Te-am văzut aplecându-te în fața lui Dehua, nu este un gest umilitor pentru o femeie, o întrebase el. Nu este umilitor pentru mine ! În qigong acesta este salutul pe care-l adresezi maestrului, celorlalți semeni ai tăi și se traduce prin TE RESPECT. A respecta pe cineva nu este un act de umilință... Cât îl privește pe profesorul Xiao Dehua, da, mi-a făcut plăcere să îl salut cu te respect. Cum să nu respecți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de karma, glăsui el fără grabă. Să nu mi-o iei în nume de rău..., dar tu chiar crezi în așa ceva?... Spune-mi sincer! Arm dădu din cap cu aerul unei persoane care are toată înțelegerea față de neștiința unora dintre semeni: asta era, nu toți oamenii învățaseră tot ce trebuia învățat! Zâmbi din nou, se ridică și ea pe jumătate și se lăsă cuprinsă de el cu brațul pe după talie, apoi vorbi cu glasul ei melodios și plin de siguranță, ducând
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se par cu toții mutre de bărbieri), când scrie - prea des! - celei mai bune prietene a ei. O singură afecțiune nu mă irită:pentru mama ei. E primordială: n-a început să i-o dea niciodată. Nu are ca principiu selecția. ...Seamăn cu prințul Andrei? Nu știu. Și pentru ce mi-a spus-o? Ca un argument ca să-mi placă prințul, ori ca motiv pentru care prințul îi place ei? Oricum, nu-mi convine să împart simpatiile ei cu nimeni, nici chiar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Era doamna profesoară frumoasă întru totul, și așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar ora se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poți să mergi prea departe dacă trăiești în teamă. Faptul că ți-e teamă dovedește că n-ai încredere în Dumnezeu și nu-ți pui viața în mâinile lui. De multe ori avem mai multă încredere în relații efemere cu semeni de-ai noștri decât în puterea lui Dumnezeu. Nu știu cum am ajuns aici... Cândva, în adolescență, visam să ajung în Shambhala, și uite unde am ajuns : pe marginea prăpastiei ! Père Joseph întinse o mână și luă de pe unul dintre rafturi un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a universului, pentru a doua oară în viața mea, am fost salvată prin miracolul grației divine. Poate că o lacrimă a lui Dumnezeu a topit ghețarul în care mă rătăcisem. Sau poate dragostea pe care am simțit-o pentru Ivan - seamănul meu, fratele meu, partea rătăcită a sufletului meu - a prefăcut pe loc ghețarul în abur. M-am trezit în camera mea de hotel cu puțin înainte ca recepționerul să mă anunțe că e timpul să cobor la micul dejun. Pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fiu șocată. ― Nu, yia yia. Nu e papou. Sunt eu, Cal. ― Cine? ― Cal. Am făcut o pauză. ― Nepotul tău. Nu era cinstit, desigur. Memoria Desdemonei slăbise. Dar, oricum, n-ar fi ajutat-o. ― Cal? ― Îmi spuneau Calliope când eram mică. ― Semeni cu Lefty al meu, spuse ea. ― Chiar așa? ― Credeam că ești soțul meu, care a venit să mă ia În rai. Izbucni În râs pentru prima oară. ― Sunt copilul lui Milt și al lui Tessie. La fel de rapid cum se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau "psihologice" - comedie, tragedie, satiră, umor, melodramă, clasificare 78 la fel de ridicolă pentru literatura de azi ca și "ratingul" filmelor hollywoodiene), în schimb, în cazul poeziei, lipsa criteriilor de diferențiere între genuri duce la rezultate catastrofale. Bună parte din orbirea unor semeni ai noștri la poezie este de fapt rezultatul nediferențierii între diverse tipuri poetice, un fel de daltonism mai curând. La întrebarea "cîte feluri de poezie există?" nu s-a răspuns niciodată credibil și cu autoritate, nu pentru că n-ar exista
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în gânduri fără șir. Nu mai știa de când stătea tăcut, epuizat de gânduri... pierduse noțiunea timpului. În tăcere e ca și cum te-ai scufunda în tine însuți. Gândul îl purtă la Vasilica... în minte îi veni ochii ei, ochii aceia fără seamăn de vii și pătrunzători, ochii cu care dintr-o singură privire punea la respect o lume, fără un cuvânt... ori, o făcea să o iubească. Deodată, simți cum i se umezește pe cap părul la rădăcină și picuri reci i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o lumănare, în acea cămăruță cu nr. 4 de la Butea... Cu martori doar lumânările tremurânde, și o rugam să mă ierte, și am plâns... Și ai venit Tu, Doamne, o clipă de miai poruncit, o clipă, doar o clipă fără seamăn, o clipă atât de plină, că încăpeau în ea și tot trecutul meu și al Vasilicăi, neasemuită cu altceva... Nu din mine ar fi putut izvorî asemenea deplinătate totală, ci din afara mea, de undeva... De atunci știu, Doamne, că ești
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a Maicii Superioare. După o vreme a deschis o liniuță de ochi, buzele i s-au mișcat, încercând să spuie ceva... Apoi, a oftat adânc și îndelung, alunecând parcă în pacla unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de când stătea, așa, tăcut, epuizat de gânduri... pierduse noțiunea timpului. În tăcere e ca și cum te-ai scufunda în tine însuti. Și gândul îl purtă din nou, la Fata lui, la Vasilica. În minte îi veniră ochii ei, ochii aceia fără seamăn de vii și pătrunzători, ochi cu care dintr-o privire, fără un cuvânt... punea la respect o lume, ori, o făcea să o iubească. Simti cum i se umezește pe cap, părul la rădăcină și picuri reci i se preling
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rugăciunea neîncetată. Pe lângă taxa lunară de Întreținere, Eugen Man, având suflet mărinimos, a contribuit la bugetul căminului cu multe donații consistente, fiind și din acest punct de vedere exemplu demn de urmat. A fost iubitor și milostiv nu numai față de semeni, ci și față de necuvântătoare. Știe fiecare dintre noi cât de mult a suferit În zilele În care zăcuse câinele nostru Bobi, pe care el l-a crescut. Conducerea căminului nostru Își va aminti mereu cu recunoștință de sfaturile Înțelepte, primite
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar unul cu orbite violete, cu obrajii supți, cu măselele căzute, cu coastele ieșite prin piele, stând acolo, lângă nori, în camera sufocant de îngustă, fără prieteni, fără femei, fără rude, fără seamăn pe lume. Așa aveam să fiu toată viața. Iar viața mea avea să fie scurtă, atâta cât să termin Cartea. Singurele vizite avearn să ți le fac ție, Victor, în camera ta identică adîncită-n oglindă, în obscuritatea identică a vieții
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spontan spre Tua și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu le spusese nimănui. - Ești atât de ciudat, îi răspunsese Tua. Semeni cu un bătrânel care vinde cărți și obiecte curioase, se târăște pe străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie numele Domnului! Prietenul nostru era foarte mirat. - Semeni cu o logodnică evreică, Matilda! - Când îmi spui numele se face și mai frumos, puțini oameni îmi spun pe nume aici. - Dar nu știai că bunicul Matildei era un evreu pios? a spus soțul meu. - Nu mi-ați povestit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție de știri germană și mi-ar plăcea să-ți pun câteva întrebări. Pilotul se ridică, se trase îndărăt la umbră, și întrebă neliniștit: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a avea și a pierde sens, a da și a retrage sens - este acum rezervat omului. Devine posibil în sfera raportării la sine (raportare numită grijă, Sorge), la cele produse de oameni spre a fi folosite (preocupare, Besorgen) și la semeni (solicitudine, grijă pentru celălalt, Fürsorge). În sfera acestor raportări intenționale, sensul se anunță sau se retrage, se arată sau se ocultează. Lipsa de sens privește însă cu totul altceva, de exemplu o piatră oarecare, o furtună în munți, însă văzute
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tureacul", cum zice provincialul, adică execută acele mișcări, pe care le găsim prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce sunt aceștia: ei se prezintă, de regulă, ca niște semeni de-ai noștri care văd într-un fel și vine un ins cu program politic, adică Guszti Molnar, și împins de ale sale viziuni subversive, adică cu program politic, și le spune că nu-i așa? Că nu văd bine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
oricum. Să nu aștepți pentru a lua-o de la capăt. (A nu uita să-ți faci buni camarazi!)“. AMAZOANE: „Prințese care-i urăsc pe prinți. Se hrănesc cu carne crudă (ca tătarii) și se antrenează în mânuirea knutului. Călărețe fără seamăn, dorm călare. Îi sperie pe fiecare și nu se tem de absolut niciunul, nici chiar de căpcăunul Isidor“. STEJAR ALBASTRU: „Extrem de rar, acest stejar albastru e-o specie protejată-n pădurile de la noi. Se recunoaște de departe după aroma lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
fiecare nume timp îndelungat. — Campbell! exclamă el în cele din urmă cu o enormă satisfacție. Howard W. Campbell, rosti el întorcându-se spre mine acuzator, îl cunoști? m-a întrebat. — Nu, am răspuns eu. Nu, repetă el, radiind de rea-voință. Semeni cu el leit. A scos din sacoșă un număr al ziarului Daily News, l-a deschis la una din paginile din mijloc și l-a întins lui Resi. Spune și dumneata, nu seamănă ăsta foarte bine cu domnul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]