KorAP: Find »[drukola/base=senior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...198 >

4,941 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

de precaut și de inteligent fusese cândva Mitsuhide. În fața calului apăruseră, între timp, și alți generali. Doi dintre ei fuseseră deja în linia întâi dar, preocupați de siguranța seniorului lor, reveniseră în tabără. Unul spuse: Cu toții suntem de acord cu Seniorul Hida. Shoryuji e aproape și, cu siguranță, nu este prea târziu ca să ajungeți acolo și să gândiți o strategie pentru pasul următor. Atâta vreme cât stăm aici, forțele inamice se vor apropia tot mai mult și totul se va sfârși chiar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
generali și soldați îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal că, în clanul Akechi - clanul care-și ucisese propriul stăpân - mai existau oameni care nici acum nu rupeau legătura dintre senior și vasal. Negreșit, Mitsuhide era un om virtuos, iar acei oameni arătau legea de fier a samuraiului. Din acest motiv, numărul morților și al răniților era neobișnuit de mare, chiar dacă lupta nu durase mai mult de trei ore. Mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu depășeau treisprezece oameni. — Un mare număr dintre noi ar ține piept inamicului și toți cei care nu s-au hotărât să-l însoțească pe stăpânul nostru fie în viață, fie în moarte, n-ar face decât să ne stânjenească. Seniorul Mitsuharu este în Sakamoto, cu trei mii de soldați. Nu vreau decât să ajungem acolo în siguranță. Mă rog zeilor să-l ajute pe bietul nostru stăpân. Astfel se încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să fiți! Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca pentru a căuta brațele care-l sprijineau. Din piept îi țâșnea sânge, vederea îi slăbea și abia putea vorbi. — Am să vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că, aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și în acel loc și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide își scutură mâna, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
constatat că nici chiar el nu putea scăpa de acuzațiile și de lauda lumii. După ce a rostit aceste cuvinte, s-a sinucis. — Înțeleg. Murakoshi suspina convulsiv, ștergându-și, cu încheietura mâinii, lacrimile de pe față. — Nici n-a ascultat de admonestările Seniorului Toshimitsu, nici nu a refuzat să poate o luptă decisivă la Yamazaki, pe teren dezavantajos, cu o armată mică, fiindcă se baza pe acea Mare Cale. În lumina acestui lucru, retragerea de la Yamazaki devenea totuna cu abandonarea orașului Kyoto. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fără cap. Îl îngropi tu, ca să nu-l găsească nimeni? — Și ceilalți? — S-au adunat cu toții în jurul trupului său și au murit vitejește. — După ce vă îndeplinesc ordinele, îmi voi găsi și eu un loc unde să mor. Îi duc capul Seniorului Mitsutada, la Templul Chionin. După aceea, mă voi gândi cum să îmi găsesc sfârșitul. Ei bine, atunci, rămas bun. — Cu bine. Cei doi porniră pe căi separate, urmând cărarea îngustă din crângul de bambuși. Petele de lumină împrăștiate de lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ofensat de comportamentul lui Hideyoshi. Își drese glasul destul de tare, încât să se facă auzit. Hideyoshi aruncă o privire din palanchin și trecu mai departe, cu o remarcă fugară: — Bună treabă, Sebei. Sebei bătu din picior cu furie. — Până și Seniorul Nobutaka a fost destul amabil ca să coboare în fața noastră, dar omul ăsta e atât de arogant încât trece cu palanchinul mai departe. Poate Maimuțoiul și-o fi închipuind că deja conduce țara, spuse el, destul de tare pentru ca toți cei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
verii. Din tabăra principală de la Templul Mii, se vedea fum galben și gros ridicându-se de pe malul răsăritean al lacului, înspre Azuchi. — Arde Azuchi! Primind raportul gărzilor, generalii ieșiră pe verandă. Hideyoshi și ceilalți își puseră mâinile streașină la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo și-au unit forțele și, începând de dimineață, atacă Azuchi. Au dat foc și orașului, și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ridicându-se de pe malul răsăritean al lacului, înspre Azuchi. — Arde Azuchi! Primind raportul gărzilor, generalii ieșiră pe verandă. Hideyoshi și ceilalți își puseră mâinile streașină la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo și-au unit forțele și, începând de dimineață, atacă Azuchi. Au dat foc și orașului, și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele unei vieți de om trebuia să fie jelită în toate felurile, dar Hideyoshi avea credința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o cultură și mai mari. Chiar în acel moment, dinspre poarta templului principal, sosi o altă patrulă. Soldații mergeau adunați în jurul unui singur om, pe care-l aduceau la Hideyoshi. — Un țăran din Ogurusu, Chobei spune că a găsit capul Seniorului Mitsuhide. Datina cerea ca inspectarea capului unui general inamic să se desfășoare cu gravitate și etichetă, iar Hideyoshi ordonă să i se instaleze scaunul de campanie în fața templului principal. Nu peste mult, se așeză împreună cu ceilalți generali și privi, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dar scânteile se răspândiseră prin toate provinciile. Nobunaga era mort, Mitsuhide era mort și exista posibilitatea ca țara să se împartă din nou în trei sfere de influență, așa cum fusese înainte de domnia lui Nobunaga. Mai rău, feudele de familie și seniorii războiului rivali, care-și apărau propriile interese locale, puteau afunda țara în același haos din ultimii ani ai shogunatului. De la Templul Mii, Hideyoshi își deplasă toată armata pe o flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să putem ajunge acolo până mâine seară, spuse Hideyoshi, ridicându-se. Abia se mai putea abține, atât de mare îi era nerăbdarea. — Ai tu grijă de toate, în lipsa mea, îi ordonă el lui Kyutaro. Hikoemon e postat la Otsu, iar Seniorul Nobutaka încă mai este la Azuchi. Când ieși pe poarta castelului, Hideyoshi văzu șase sau șapte sute de oameni aliniați, așteptându-l. Luptaseră în bătălii succesive, la Yamazaki și Sakamoto, și nu avuseseră timp să se odihnească nici chiar la Azuchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bărbaților care așteptau, ochii lui Nene deveniră opaci, în mod straniu. Nu peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar, în fața porții, templului descălecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
atâtea necazuri, Mamă. Te rog, iartă-mă, fură singurele lui cuvinte. Bătrâna se retrase câțiva pași, în genunchi, apoi își repetă salutul, prosternându-se, la rându-i, în fața fiului ei. Eticheta acelei ocazii cerea ca salutul să fie adresat către seniorul clanului, la întoarcerea sa triumfală; era tradiția clasei războinice, nu o simplă întâlnire între părinte și copil. Dar, de îndată ce Hideyoshi își văzu mama sănătoasă și în putere, nu mai putu simți nimic altceva decât afecțiune pentru ființa aceea din carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ființa aceea din carnea și sângele lui. Tăcut, se apropie de bătrâna sa mamă. Onaka, însă, cu modestie, se împotrivi: — Te-ai întors cu bine. Dar, înainte de a întreba despre greutățile sau mulțumirile mele, de ce nu-mi povestești de moartea Seniorului Nobunaga? Și spune-mi dacă l-ai nimicit pe infamul nostru dușman, Mitsuhide? Involuntar, Hideyoshi își aranjă gulerul. Mama lui continuă: — Mă întreb dacă știi că lucrul care a îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Mă întreb dacă știi că lucrul care a îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a fost gândul dacă erai viu sau mort. Mă frământam întrebându-mă dacă te purtai ca marele General Hideyoshi, un vasal al Seniorului Nobunaga. Chiar în timp ce mă întrebam cum aveai să te descurci după moartea stăpânului nostru, am aflat despre marșul tău spre Amagasaki și Yamazaki. Dar, după aceea, n-am mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
realizeze. Vorbi despre toate acestea simplu, pentru ca bătrâna lui mamă să înțeleagă cât mai bine. Acum, Onaka vărsă, pentru prima oară, lacrimi, după care, își lăudă fiul: — Ai făcut bine că ai distrus clanul Akechi în doar câteva zile. Sufletul Seniorului Nobunaga este, cu siguranță, mulțumit și nu are de ce să regrete pentru că te-a învrednicit cu afecțiunea lui. Ca s-o spun pe-a dreaptă, eram hotărâtă să nu te las să petreci nici măcar o noapte aici, dacă veneai înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă funerară purtând numele Seniorului Nobunaga. După ce terminară, Onaka arăta ca și cum i s-ar fi luat o mare piatră de pe inimă. — Nene, spuse ea încet. Băiatul ăsta tare ar mai vrea să facă o baie. A fost pregătită? Da. M-am gândit că l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
întâlniră cu unul dintre ofițerii de stat major din Nagahama, care venise să le raporteze situația războiului. — Scrisoarea dumneavoastră cu privire la pedepsirea clanului Akechi a fost trimisă și la celelalte clanuri și, poate datorită repeziciunii cu care a fost anunțată, armata Seniorului Ieyasu a revenit de la Narumi la Hamamatsu. Pe de altă parte, armata Seniorului Katsuie, care ajunsese până la granița cu Omi, și-a oprit înaintarea. Hideyoshi zâmbi tăcut, apoi murmură, aproape neauzit: Văd că de data asta și Seniorul Ieyasu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
le raporteze situația războiului. — Scrisoarea dumneavoastră cu privire la pedepsirea clanului Akechi a fost trimisă și la celelalte clanuri și, poate datorită repeziciunii cu care a fost anunțată, armata Seniorului Ieyasu a revenit de la Narumi la Hamamatsu. Pe de altă parte, armata Seniorului Katsuie, care ajunsese până la granița cu Omi, și-a oprit înaintarea. Hideyoshi zâmbi tăcut, apoi murmură, aproape neauzit: Văd că de data asta și Seniorul Ieyasu a fost cam nedumerit. Desigur, nu e decât o consecință indirectă, dar reiese că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
anunțată, armata Seniorului Ieyasu a revenit de la Narumi la Hamamatsu. Pe de altă parte, armata Seniorului Katsuie, care ajunsese până la granița cu Omi, și-a oprit înaintarea. Hideyoshi zâmbi tăcut, apoi murmură, aproape neauzit: Văd că de data asta și Seniorul Ieyasu a fost cam nedumerit. Desigur, nu e decât o consecință indirectă, dar reiese că nevoia de a-l opri pe Ieyasu a dispersat puterea militară a lui Mitsuhide. Cât de întristați trebuie să fie războinicii clanului Tokugawa pentru că au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră personal epistolele. Ambele erau datate în ziua a paisprezecea din lună. În mesajul lui Hideyoshi scria: Azi am inspectat capul generalului rebel Akechi Mitsuhide. În acest mod, recviemul pentru regretatul nostru senior s-a încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]