22,588 matches
-
gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-un joc al imaginației. Soarele Îi Încălzește plăcut trupul, Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
figură de pește mort, Îi Întinde cinci bancnote a câte o sută de lei fiecare, dar profesorul de geografie, după ce-și șterge cu dosul palmei fruntea de sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata m-a Îndurerat; el ar fi vrut cu adevărat să-și schimbe viața, i se citea În ochi lucrul ăsta, dar a fost prea târziu. Nu ți se pare hilar să fi apărut Într-un cotidian, acest titlu de senzație? ,,Un fost cerșetor de 74 de ani, s-a transformat peste noapte Într-un stâlp al societății civile,, Nu, acolo i-a fost locul, acolo a trebuit să moară, pe mormanul de cârpe din magherniță, plâns de mine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sociale mondene, mult mai mondene decât cele pe care le frecventam eu și devenise, prin faptul că refuzase atâta timp să se căsătorească, un subiect de scandal în această lume. Căsătoria ei cu mine, atunci când a avut loc, a produs senzație. La momentul acela n-am știut precis, și nici acum nu știu, dacă eu chiar am fost ceea ce își dorea Antonia sau dacă nu cumva s-a căsătorit cu mine pur și simplu pentru că a simțit că e momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îl presupunea și pe acela de a fi femeie, lucru hotărât în chip minunat de natura însăși. Nu o preocupa ideea de rol sau de statut iar uneori o percepeam, cu o adevărată încântare, ca pe o ființă în afara societății. Senzația de a fi tot timpul „pe fugă” în relația mea cu Georgie se diminuase oarecum după sarcina ei. În timp ce înainte de asta legătura noastră nelegitimă păruse fericită și chiar nevinovată, după acel moment ea părea marcată de o durere ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și irevocabilă a tot ceea ce însemnase siguranță și căldură; și tot ciudat era și faptul că, deși cu câteva zile în urmă mi se părea că-mi divizasem viața și-i dădusem Antoniei doar o parte din ea, acum aveam senzația că, prin plecarea ei, ea îmi lua totul. Era ca și cum aș fi fost jecmănit. Sau, mai exact, ca și cum globul luminos al existenței mele, care fusese o replică perfect modelată după sufletul meu, era acum sfărâmat, lăsându-mă cu obrazul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a cuprins o puternică dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-a lungul ei, urcând spre mâner și încercând tăișul: era înfiorător de ascuțit. Mâna mea s-a oprit. Aveam senzația că lama e străbătută de un curent electric și a trebuit să iau mâna. Fără să-mi mai dea nici o atenție, Honor Klein luă sabia și o puse pe genunchi cu mișcările unui călău răbdător. Atunci mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cafea unui musafir. Oaspetele era un bărbat. Era Alexander, fratele meu. Când am intrat, am tresărit amândoi și ne-am privit lung. Georgie și-a dus mâna la inimă. Aproape că nu-mi puteam crede ochilor și m-a cuprins senzația, pe care o ai de obicei când visezi, că sunt prins în ceva cu totul improbabil și teribil de inevitabil. Acest lucru trebuia să se întâmple. Și totuși, cum de se întâmplase? Pentru o clipă m-am întrebat disperat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată că mă aflu în afara propriei mele ființe și că mă privesc: trupul lung, puțin adus de spate, gulerul ridicat al hainei, părul în dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi adun gândurile. Era prea frig ca să mă așez, dar din când în când mă opream și mă sprijineam de parapet și, pe măsură ce lăsam în urmă stâlpii de iluminat împodobiți cu delfini îngemănați, simțeam că mă limpezesc. Totuși nu aveam senzația că problemele mele se apropie de o rezolvare. Simțeam numai o silă generală legată de ultimele evenimente. Era inevitabil să ajung să „deschid” o discuție cu Georgie; totuși îmi displăcea profund atât momentul cât și maniera în care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Poate de aceea, privind în urmă, faptul în sine mi se părea neverosimil, și, deși îi revedeam părul negru și lucios tăvălindu-se în praf, deși îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care o sesizasem anterior cu un soi de repulsie, o învăluise, în acest moment profanator, într-un fel de mantie. Era ca și cum, de fapt, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niciodată o aversiune reală față de ideea relației dintre frate și soră. Și totuși s-ar putea ca tocmai această idee, lucrând în taină în sufletul meu, în virtutea unor principii pe care nu le puteam identifica, să-mi fi provocat această senzație de beznă aproape tangibilă. Ciudat era și faptul că această panică, indiferent de sursa din care provenea, era acum indestructibil legată de pasiunea mea pentru Honor, dându-mi senzația că ținta dorințelor mele era, de fapt, sora mea. În timpul discuției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care nu le puteam identifica, să-mi fi provocat această senzație de beznă aproape tangibilă. Ciudat era și faptul că această panică, indiferent de sursa din care provenea, era acum indestructibil legată de pasiunea mea pentru Honor, dându-mi senzația că ținta dorințelor mele era, de fapt, sora mea. În timpul discuției cu Palmer percepusem în mod difuz prezența lui Honor undeva în apropiere, ca pe o vibrație a aerului care nu devenise sunet, dar care, dacă s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ridicat tot în creștet și prins cu grijă în agrafe, era fără cusur. Aspectul atât de îngrijit îi dădea o maturitate frumoasă. Alexander îi întoarse privirea cu o afecțiune prudentă și reținută. M-am simțit pentru moment categoric exclus, iar senzația era aceeași cu cea pe care o avusesem mai demult în legătură cu Palmer și Antonia. Cei doi își doreau să mă înlăture din calea lor. Eu eram o problemă care trebuia abordată cu grijă, cu blândețe, cu dragoste dar fără echivoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
drama să se încheie, trebuie să mai avem un schimb de replici. Aceasta poate părea o modalitate cam rece de a te saluta dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi din nou, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și m-am reîntors în salon unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pare rău, băiete. Va trebui să tragi frâna cu Greta. “ Am Început să mă ating mai mult Întâmplător, nu din cauza Îndemânării. Nu În jos sau Într-o parte, ca până atunci, ci Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama că senzația nu era deloc neplăcută, deși eram mai degrabă uimit decât excitat. Oare acea senzație pe care o simțeam chiar În vârf, În jurul capului, putea fi acel gâdilat? Era imposibil de spus. În orice caz, mi-am dat seama destul de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ating mai mult Întâmplător, nu din cauza Îndemânării. Nu În jos sau Într-o parte, ca până atunci, ci Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama că senzația nu era deloc neplăcută, deși eram mai degrabă uimit decât excitat. Oare acea senzație pe care o simțeam chiar În vârf, În jurul capului, putea fi acel gâdilat? Era imposibil de spus. În orice caz, mi-am dat seama destul de repede că eram pe calea cea bună, din moment ce scrotul mi se transforma Într-o bilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce i-a trecut tremurul de la Început, a continuat să-și ridice fusta din ce În ce mai des. Senzația asta de frumusețe și de libertate era atât de intensă, Încât nu se putea controla. Dar Într-o după-masă cineva a bătut la ușă. Și deoarece corespondența fusese deja predată, mama Dorei a deschis ușa. Era unchiul Fritz. Tocmai Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezbrac. Ridicând desenele unul câte unul, a explicat clasei care era problema cu fiecare În parte. Pe o schiță, forma brațelor nu se potrivea cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și răsfoindu-le până când am Început să ne Întrabăm oare ce avea de gând - moment În care, perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de modestia lor reținută, mai mult decât oricând. Oricum, nu Într-o manieră care te face să te mănânce pielea și să te doară ceva, și care nu te lasă să dormi. Și tocmai asta m-a surprins, Înainte ca senzația aceasta să se transforme În ceva diferit, ceva mai șters, ceva mai degrabă... Ei, poate era o premoniție. Ceea ce descoperisem era mai călduț și mai dulce. Brusc, mi-am dat seama că s-ar putea să n-o iubesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
muzică la gramofon, În timp ce eu mă pregăteam În șifonier. Ar fi procedat la fel dacă m-ar fi așteptat doar pe mine? De Îndată ce am Întors gândul acesta pe toate părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva plutește prin apropiere, ca umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]