3,422 matches
-
legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fericită persoană din lume. Cândva a fost o zgâtie înaltă, mlădie, căreia băieții din liceu îi spuneau „Roșcata“. Când aveam nouă-zece ani, făcusem o pasiune totală pentru albumul liceului din anul promoției ei. Un timp l-am păstrat în același sertar în care îmi țineam cealaltă mare raritate, clasorul meu cu timbre. Sophie Ginsky, numită de băieți „Roșcata“ Va ajunge departe, căci are ochi mari, căprui și sclipitoare-i e judecata. Când te gândești că era vorba de mama! Fusese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă să urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Smolka, cutezanța lui? El are o mamă care muncește. A mea, nu uita, patrulează prin cele șase camere ale apartamentului nostru la fel ca o armată de gherilă care străbate ținuturile zonei sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Pe aici sunt în trecere, îmi trag nițel sufletul și mă duc, fără să intru-n vorbă cu toți cretinii. Oricum, n-ar fi o mișcare bună să răspund, să-i dau cretinului satisfacție. Era în bucătărie telefonul, într-un sertar cu furculițe. Se jucase probabil ăla mic cu el și-i deschisese sonorul. Până una-alta, până ar găsi un client să-l vândă, era bun să sperie turmele de carcalaci care se plimbau pe aragazul acoperit cu cruste imemoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca el pierduse noțiunea timpului, absorbit de analiza care-i fusese pusă pe birou la prima oră a dimineții. Oftează scurt. Cu mintea cuplată din nou la treburile urgente și presante ale prezentului, introduce cu grija documentația intr-unul din sertarele biroului. Scoate din fichet un dosar subțire, după care se așează din nou la masa de lucru. Privește la aghiotantul din fața lui. Invită-l înăuntru, te rog. Ușa se deschide fără zgomot, închizându-se la fel de silențios în spatele ofițerului încremenit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răsturnat pe spate. Cercul rotund al fascicolului luminos îi arată că acesta nu suferise stricăciuni importante. Potrivește cifrul și deschide ușa. Zărește un teanc respectabil de dolari pe care îl bagă repede în buzunar. Continuă să caute și dintr-un sertar metalic scoate un dosar subțire, ale cărui coperte negre sunt legate cu sfoară groasă. Nu scrie nimic pe el, dar știe că este ceea ce caută. Zâmbește mulțumit și ușurat totodată. Acum poate să plece. Cu toate temerile lui, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
roșu, încadră într-un chenar vizibil comentariul incriminator. În acel moment, ușa biroului se deschise și patronul își făcu radios apariția. Se întorcea de la cununia civilă a unor amici de familie. Văzându-l, Bart dădu să bage hârtiile într-un sertar, dar șeful îl opri, curios. Ei, ce-avem noi aici? Iar un accident în lanț pe Autostrada Soarelui? se interesă el, apucând grăbit hârtiile. Bart schiță un zâmbet de complezență și răspunse pe un ton sec: Un yankeu la curtea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Arial de 14, fără titlu, fără bold, fără italic. M-am ridicat de la birou și mi-am luat geanta de pe scaun. Am scos dinăuntru mapa neagră și am așezat în ea cu grijă textul la care lucrasem. Am deschis un sertar și am luat de acolo câteva caricaturi, un desen în tuș după un schelet de urs, notele de la cursul de antropologie, și le-am așezat și pe ele în mapă, dar le-am prins cu clama în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
decât mă așteptam. Într-o oră le-am terminat și deja mă gândeam unde să depozitez cele aproape 50 de sticle goale de bere, cola și apă minerală, împrăștiate sub pat, în rafturile goale din bibliotecă, sub calorifer și în sertarele biroului. Am optat până la urmă tot pentru balcon, fiindcă toboganul de gunoi de pe palier și tomberonul erau umplute încă de alaltăieri. Orele se scurgeau încet-încet și, pe măsură ce minutarul ceasului de pe perete înainta, mișcările mele deveneau plăcute, încărcate cu sens. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să deschid ușa, cu gândul la unul dulce și roșu, dar am constatat că nu găsesc cheia. Yala se deschidea cu cheia de ambele părți. Am căutat-o pe jos, prin buzunare, prin pantofi. Pe birou nu era. Nici în sertare. Am răsuflat adânc și, prinzându-mi fruntea în palme, am încercat să-mi amintesc ce făcusem ieri. Era foarte dificil, pentru că nu făcusem nimic. Amintirea cheii se pierdea în jurul unei zile incerte - atunci când știu sigur că o aveam, pentru că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai conta, pierdusem orice speranță, nu voi avea parte de nici o fată, îmi spuneam. Am început să mă plimb nervos prin casă, înjurând, și situația a continuat așa până la 15:04, moment de mare inspirație, când am regăsit, într-un sertar, binoclul militar care mă făcuse celebru în tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am remarcat în piațetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zâmbind. Niciodată n-am să mai atac în forță. Am să folosesc strategia, ca un militar încercat. Și n-am să mai fac erori. Sunt un intelectual, nu o brută. Mângâindu-se astfel, coborî capul în piept și tresări. Din sertarul pe jumătate deschis al biroului se iveau un soldat de plastic și coperta vișinie a unei cărți de Sven Hassel. Închise sertarul, privind neliniștit în jur. Cine știe de câtă vreme stă deschis? Poate l-au văzut și soldații, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fac erori. Sunt un intelectual, nu o brută. Mângâindu-se astfel, coborî capul în piept și tresări. Din sertarul pe jumătate deschis al biroului se iveau un soldat de plastic și coperta vișinie a unei cărți de Sven Hassel. Închise sertarul, privind neliniștit în jur. Cine știe de câtă vreme stă deschis? Poate l-au văzut și soldații, la întrunire. Mă fac de râs. Coborî picioarele de pe birou și scoase din alt sertar un volum cartonat din Arta Războiului, altul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vișinie a unei cărți de Sven Hassel. Închise sertarul, privind neliniștit în jur. Cine știe de câtă vreme stă deschis? Poate l-au văzut și soldații, la întrunire. Mă fac de râs. Coborî picioarele de pe birou și scoase din alt sertar un volum cartonat din Arta Războiului, altul din Principele și altul din Memoriile lui Winston Churchill, pe care le depuse ostentativ pe masă. Apoi își încrucișă picioarele la loc, alături de cărți. - Cafeaua, domnule, spuse intendența intrând cu o tavă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sunt ecuații, calcule, matrici, nu-ți plac ție lucrurile astea. Dar îți spun ca să am liniște; habar n-ai când ți-or prinde bine. Cine știe, poate că te dai și tu pe brazdă odată și odată. Cheia e în sertarul din noptieră. Dacă oi muri eu, tu s-o iei, să descui dulapul și să păstrezi caietele. Să nu le aruncați. Costine, în caietele alea stă o mare minune. Dar e o minune cu scârț, fiindcă degeaba - uite, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
conectat la un rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicațiile de pe spatele mașinăriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie 1963, pentru zilele călduroase din perioada 23-29 iulie 1971, pentru sti...” și aici literele se pierdeau. Un birou prăpădit, cu sertare sparte, mi-a atras atenția. Încrustat ca o semnătură elegantă în lemnul încă bun al mesei, am citit numele lui Eugen Păvălache. Deci am dat peste biroul lui. Ca să vezi, n-a mințit. Așa cum era de așteptat, nici un document nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce-a stâns lumânarea, pe întuneric, gazda a început a se cioștoli și a vorbi de unul singur. „Apoi văd bine, zice, că voi nu-l lăsați pe omul ista să doarmă.” A aprins iar lumânarea ș-a scos din sertar un cuțit, s-a dat după ușă și l-a înfipt acolea în podea. Când s-a sculat Iordache dimineața și s-au uitat după ușă, ce credeți că vede ? în jurul cuțitului, grași și negri, foia ca o căciulă de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau în limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit în sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșnetul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor în cuvinte omenești. Mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănuisem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dus în sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „Păi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos de la bibliotecă, unde ținea într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am pus poeziile la poștă și după câteva săptămâni am primit un plic cu o scrisoare și cu un medalion de argint
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu zi. Am trăit astfel luni în șir - în resemnare și agonie. Eram mulțumită, în rarele mele momente de singurătate, când priveam pe geam la pârtiile de schi sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica în piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci începeam să scriu cu înfrigurare poezii, povestiri, neglijându-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aburul acela, dar de data aceasta era de culoare roz și forma lui era diferită de cum o văzusem în camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care îl avusesem cu câteva ore în urmă ! iar angalok-ul nu era altul decât eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată în carne și oase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]