41,020 matches
-
un copil. Pentru că un tată d-aia și-a făcut un copil, ca să aibă grijă de el. Așa că, oricum ar fi făcut nenea, nu era bine. Dacă își servea Patria, însemna că e un tată prost, iar dacă nu o servea, degeaba se mai dădea mare cu chipiul. Din două, una. Nu? Florin a venit de trei ori pe la noi. Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l și nimerești. Și să-ți pară și bine. Cu ocazia asta, în principiu reprobabilă, am aflat însă un lucru bun: că poți să ai un tată care să servească Patria și tot nu-i mare scofală de capul tău. Florin, tot în grupa mare, n-avea nici o forță și se prăbușea ca o brânză la cea mai mică piedică. Nici când mă pâra lui ta-su nu se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
De aici și titlul cărții. CÎnd acești copii deveneau adulți și stăpîneau la perfecție limba și obiceiurile pămîntești, și aveau prieteni și asociați - și chiar și frați și părinți - În rîndul speciei dominante, aveau să fie perfect plasați pentru a servi drept mediatori Între pămînteni și axioni. Părea un plan bun, Însă, din păcate, În ciuda deceniilor de iscodiri și analize orbitale, sondele robotice ale axionilor făcuseră o greșeală prostească, ajungînd În mod eronat la concluzia că specia dominantă de pe pămînt este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În relief și-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi o duhoare amăruie de tutun ieftin. Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de ceai, urmă el. CÎnd o să vină pacea, o firmă ca asta, cu vechea ei reputație și cu relațiile pe care le are, va fi o adevărată mină de aur. Cel puțin așa cred, adăugă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte din această lume, Își croise drum spre ea cu oarecare dibăcie. Era tolerat, dar În același timp și admirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam necioplite. Folosește niște cuvinte pe care nimeni n-a Îndrăznit să le folosească În poezie, pînă la el! Între Collier și domnul Newey părea să existe o anume rivalitate. Toate acestea, Rowe putu să le observe În timp ce austera slujnică servea ceaiul - un ceai chinezesc foarte slab. — Cu ce vă ocupați, domnule Rowe? Îl Întrebă doamna Bellairs, după ce vorbise În șoaptă cu Collier (nu-i spunea „domnule Collier“, tocmai pentru că nu făcea parte din lumea ei). — A, nu prea mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea chiar telefona la restaurant, să ne trimită ceva de mîncare - un meniu bogat, cu un vin bun. Travers are de unde plăti. La Început o să bem un sherry extrasec... — Da, dacă am putea fi siguri de omul care ne va servi... — La toate te gîndești, zîmbi el. Experiența de pe continent te-a Învățat multe. Atunci, ce propui? — Telefonează-i recepționerului - Îl cunosc și eu din vedere. Fă o reclamație, indiferent pentru ce, și insistă să vină personal Încoace. Iar cînd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inexplicabilă catastrofă. „Italia?!“ exclamase el. Două dintre mătușile lui - amîndouă fete bătrîne - se duceau În fiecare an În Italia să picteze. Digby Își amintea și de pînzele primitivilor de la National Gallery, precum și de Caporetto și Garibaldi (numele acestuia din urmă servea drept marcă pentru un sortiment de biscuiți). De asemenea, de reclamele agenției de voiaj Thomas Cook... Dar Johns Îl lămurise, povestindu-i cu răbdare isprăvile lui Mussolini. 2 Așezat În spatele unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic de tablă serveau drept greutăți deasupra unui maldăr de cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
regală“. Digby nu putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-mi dea mie dispoziții? Rowe nu mai avea timp să discute, așa că plecă. Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am nevoie de dumneata ca să-i identific, i se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră pe doamna Bellairs plîngînd În salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acest lucru. Și repetă În silă, ca o formulă: „Maximum de teroare Într-o perioadă minimă de timp și Împotriva unui număr cît mai mic de persoane“. Rowe era năucit; nu știa pur și simplu ce să facă. I se servea o lecție pe care cei mai mulți o Învață Încă din adolescență - și anume că nimic nu se Întîmplă așa cum te aștepți. Nu mai trăia, deci, o aventură tulburătoare, nici măcar o tragedie și nici nu era un erou. Deodată, Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al autostrăzii. Contraforturile de ciment de-a lungul bazei podului rutier de pe Western Avenue, umeri osoși dispuși la intervale de cincizeci de metri, recompuneau secțiuni ale fizicului plin de cicatrice al lui Vaughan. În cursul multelor săptămâni când i-am servit drept șofer, dându-i bani ca să plătească prostituatele și târfele cu jumătate de normă care-și făceau veacul în jurul aeroportului și-a hotelurilor lui, l-am privit pe Vaughan cum explorează fiecare stradă și fiecare cotitură a raportului sex-automobil. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jafuri, omoruri etc) inducând românului în cazul de față că trăim într-o societate bolnavă, alienată (și uneori chiar incită la săvârșirea lor). În mare măsură, societatea e chiar așa dar cine o va vindeca? Mă întreb oarecum retoric cui servește în fapt manipularea mijloacelor de informare (mass-media) într-o proporție atât de mare încât e firesc să ne îngrijorăm cu toții. Să fie oare influența politică atât de mare? Desigur, cei care vor acest lucru au motivele lor. Dar nu sunt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
teama de a greși, că iubirea «aproapelui» (sădită și înnobilată de cultură) este antidotul tuturor maladiilor sufletești ale acestei epoci în care trăim. La o privire mai atentă din partea noastră, «hrana spirituală» este adeseori toxică, remarcând informațiile care ne sunt «servite». Există o legătură mai mult decât suspectă între curentul larg materialist din lume și mass-media (care prin presă, TV, radio îl promovează efectiv și eficient). Nu pot afirma cu certitudine că toate mijloacele de propagare a informației sunt vinovate (de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale istoriei României”. 2. Revoluția pe cale morală sau revoluția spiritului În concepția sociologului român Petre Andrei „a cerceta revoluția din punct de vedere etic înseamnă a analiza care e scopul ei, ce valoare are acest scop și de ce mijloace se servește pentru realizarea scopului ei“. Domnia sa a apreciat și a dezbătut problematica revoluției sub toate aspectele: În genere revoluția a fost concepută în mod ideologic moral. Cei mai mulți făuritori de teorii revolutive au avut în vedere libertatea de dezvoltare a personalității umane
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
chiar a pus în practică ceea ce Vadim doar amenință constant că le va face oponenților săi. C.V. Tudor nu a avut nevoie „să deschidă calea unui discurs nou și radical naționalist, deoarece regimul de dinainte de 1989, pe care l-a servit, făcuse exact acest lucru. Comunismul românesc s-a prezentat pe sine ca o mișcare de eliberare națională, ale cărei eforturi îndrăznețe de creare a unui stat industrializat autodeterminat ar fi încununat luptele seculare pentru libertate.” Vadim, pornind de la naționalism a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
deloc dispuși să renunțe la vechea lor ocupație pentru a fi martorii apariției unei democrații puternice, în care ar risca divulgarea publică a faptelor lor. Vadim chiar i-a invitat pe toți foștii colaboratori ai Securității «care doresc să-și servească țara» să se înscrie în PRM. Cu o bancă de date despre oponenții săi actualizată permanent, Vadim nu duce niciodată lipsă la capitolul ironie grosieră. În 1999 un cotidian bucureștean a republicat o parte dintre cele mai vehemente atacuri ale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mod obiectiv comportamentul celor aflați la putere și felul în care acest comportament le afectează viețile. În diversele țări unde există un grad mare de inegalitate și nedreptate, dominația unor astfel de forme de televiziune conduce la pasivitate politică și servește ca instrument util pentru o elită conducătoare egoistă. Chiar și negociatorii europeni și-au putut da seama de realitățile autohtone și au apreciat că „România întâmpină dificultăți în absorbirea de fonduri de la UE din cauza slabei sale capacități administrative.” În opinia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la nazism. Iată de ce nu este surprinzător că mulți antifasciști convinși s-au simțit trădați datorită colaborării cu Stalin cu Hitler și și-au revizuit vechile convingeri. Nu ar fi îngust să afirmăm că ascensiunea lui Hitler la putere a servit perfect intereselor lui Stalin. În acea stare de urgență, era evident că orice opoziție față de Stalin echivala cu un sprijin obiectiv pentru Germania nazistă. Oamenii erau constrânși să păstreze tăcerea absolută, până la venirea unor vremuri mai bune. Mergând mai departe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]