2,840 matches
-
nu cînd renunță la scepticism și acceptă că trebuie făcut ceva". În același mod, este posibil ca eventuala decizie de a aproba sau de a impune încetarea unei politici publice prea costisitoare pentru oameni politici și pentru birocrați, să fie sfidată și respinsă fie de triunghiurile de fier, fie de policy communities (datorită structurii lor mai heterogene și mai diversificate). Astfel încît sînt puține politicile publice care încetează definitiv, în timp ce multe dintre ele sînt redefinite și altele continuă să reziste în virtutea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sub aspectul obiectivelor, ba uneori chiar și sub aspectul formelor implementării practice a acestei politici. Astfel, în convorbirile cu regele Hussein (15 noiembrie 1982) la Paris, Mitterrand va reafirma poziții cunoscute, reformulând însă unele dintre ele într-un fel care sfidează categoric sensibilitatea israeliană. El a spus că, în răstimpul ce s-a scurs de la "recunoașterea Statului Israel de către Franța, aceasta și-a stabilit autoritatea prin războaie în teritorii ce nu i-au fost atribuite de ONU". Apoi că Franța "a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lung și neacoperit, ceea ce îi învinețea pielea. Dar nimeni n-a văzut la Ion un gest că l-ar deranja frigul. Eram copil înfofolit și peste ochi, dar frigul își găsea drumul către trupul meu. Ion rîdea, se juca și sfida legile cărora ne supunem cu toții. Cînd era înconjurat de copii, mari admiratori ai pușcociului, Saldaru nu brava deloc cu povești vînătorești. Hai, moș Ioane, spune-ne și nouă ceva despre cum împuști! N-am voie să împușc decît cu voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în curte, îmi pun în față 3 sticle cu bere rece și trec la postul de observație. Craiul vechi, șeful, tocmai cucurigea din toți bojocii. Cocoșoiul adus de mine s-a orientat repede și pornește glonte spre cel care îl sfidează. Acesta o rupe la fugă dar din doi pași este ajuns și bătut rău de tot, ca pe hoții de cai. Penele ieșeau în valuri și cînd dădea monstrul cu ciocul sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au încetat. Eu îmi imaginez că am un pistol. Trag întreg încărcătorul. Nu sînt mulțumit. Am o sabie, o învîrt și ciopîr țesc trupul lui Sorin. Ciopîrțesc și o parte din însoțitorii săi. Dar toți îmi rîd în nas, mă sfidează. Sfidează și mulțimea aceea revoltată. Nu, o sabie este prea puțin. Poate un aruncător de flăcări, o bombă cu fragmentație, niște gloanțe dum-dum. Salvarea vine să facă puțină curățenie. Poliția este calmă, foarte calmă. Mai apuc să aud: Haideți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încetat. Eu îmi imaginez că am un pistol. Trag întreg încărcătorul. Nu sînt mulțumit. Am o sabie, o învîrt și ciopîr țesc trupul lui Sorin. Ciopîrțesc și o parte din însoțitorii săi. Dar toți îmi rîd în nas, mă sfidează. Sfidează și mulțimea aceea revoltată. Nu, o sabie este prea puțin. Poate un aruncător de flăcări, o bombă cu fragmentație, niște gloanțe dum-dum. Salvarea vine să facă puțină curățenie. Poliția este calmă, foarte calmă. Mai apuc să aud: Haideți în mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura ca un ombilic în burta enormă a codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
carențe privind curățenia. Cîinii mă salută mai mult sau mai puțin amical, oamenii mă privesc cu interes și pisicile îmi taie calea frecvent. Una cu alta și cu altele creează imaginea idilică a unei mahalale clasice, chiar dacă unele antene parabolice sfidează locul și timpul. În ciuda chestiilor de tot felul, criticabile în totalitate, simțeam un farmec aparte, aproape fascinant, venindu-mi mereu în minte Topîrceanu, Creangă, Eminescu și mulți alții, care au strălucit printre muritorii de rînd ai acestor locuri. Dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te exasperează că nu poți dormi, iar mîine este, de regulă, luni. Nocivul îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ritm de ceasornic și cum mă împac cu toată lumea. Și cu cea bună și cu cea rea. O fi un miracol al sătucului Meyries, cocoțat ca un vîsc în înaltul copacului? Sau poate vanitatea inutilă cu care castelul Queyras își sfidează vecinii și îi aduce cu picioarele pe pămînt. Am nevoie de spațiu și ies în ușa bătrînei case. Pe perete e o placă de bronz pe care era imprimat un soare. Stă încastrată acolo de veacuri. Ce-i asta, Jean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fascinat într-o clipă de pierdere a realității. Numai că nu era ceea ce el văzuse, era departe de "delirul" său. Era o minunăție, un fel de "izgonirea din rai" cu detalii, cu o Evă care, "ieșind pe poarta raiului", sfida cu sînii săi opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de a fi dornic de sex. Scena șoca, fascina și înfricoșa. Calvarul omului pe pămînt începuse! Șarpele încolăcit pe măr, grădina de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin îndoiți, ca un cimpanzeu, are mîinile cam lungi, fruntea cam teșită. Cam tontălău. Sau prostălău dacă vă place mai mult. Dar Evei îi place partenerul, și l-a luat și i se... fîlfîie că părăsește raiul. Mai mult, mă sfidează și pe mine și parcă îmi spune: Prostule, nesimțitule, sînt bunică-ta... Mă rog, așa o fi, dar cu așa neamuri... Señor Diaz, mai toarnă-mi un păhărel de rom... deși pe căldura și umezeala asta... Da, cu plăcere. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Majestății Sale și i-au omorît pe toți. Pe această terasă. Îi văd în lanțuri, resemnați. Apleacă supuși capul și... trec silențioși în lumea umbrelor. A da, se văd urme de sînge! Noaptea devine stăpînă și candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altuia. Mult În sud, În Mediterana, vinul ajunge atât de tare Încât nu mai are nevoie de beci, care de altfel nici nu se obișnuiește pe acolo. Și iată cum vinul a cucerit lumea pe toată lățimea ei... Omul a sfidat Întotdeauna ecologia. Ca de exemplu, de ce să bea vinul zonei, puțin dar după ce e Îndoit cu apă ca’n Mediterana, sau mult dar slab ca’n nord la noi? Mai mult, de ce să nu fie sigur de conservare când, scos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de tot bipedul struț, dar pasăre, care nevând de ales ca ramură evolutivă Închisă, salvată doar prin diversificare/exacerbare a unor caractere specifice - altă diversificare la urma-urmei - a perfecționat ca mod de a exista fuga... și atinge 70 km/oră, sfidând codul rutier. Doar că, pe lângă slabele-i puteri În planul fizic, omul are o compensație Într’altul, ideatic, acela a rațiunii. Și, privind trecutul speciei noastre, vedem că: Vânător prin naștere zice-se, de nevoie zic eu, sătul de culesul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar Întreba cineva - a făcut-o deja atât de subtila amfitrioană - ce eveniment ar putea deveni germenele unei schimbări majore, demnă de Începutul unui nou Milenium Într’o istorie, umană, atât de lungă - doar 10 mii de ani - aș răspunde, sfidând banalul: nașterea unui prunc. Acel prunc se numea Wöhler și era anul 1800. Ce-a făcut, odată ajuns la zenit? N’a inventat genetica, prima care ar revoluționa lumea, barem prin clonare și descifrarea genomului uman, vreau să zic prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevoie spre a se descotorosi de diabet, respectiv de cancer... Cuceriri răsplătite, la timpul cuvenit, cu Premiul Nobel. Dar un om nou, apărut astfel sau devenit nou doar pentru că e mai numeros, iar asta pentru că poate - Într’o oarecare măsură - sfida controlul Naturii, are nevoie de un mediu pe potrivă. Un mediu, pentru că oricât s’ar crede zeu omul, nu poate - ca și acela de altfel - trăi suspendat Între cer și pământ. Iar primul lucru pe care entitatea Îl cere de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
om mai crede benefic pentru noi. Și o obligăm prin deturnarea Însăși esenței ei: genomul. Corect? Nu vreau să par defetist. Cu mâinile curate putem fi doar reintegrându-ne În Natură, redevenind ancestralul și simplul element dintr’o biocenoză. Dar, sfidând limitele cunoașterii umane, nu ne putem pune Întrebarea dacă nu cumva continuăm, „păcătuind“ mereu, să slujim Natura? Mă opresc, cu un argument: viața, evoluția biosului Înseamnă degradarea mediului exterior. Murdărirea mâinilor noastre poate Însemna afirmarea altcuiva; poate a spiritului... „Milenium
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
va agăța acela care va căuta pe hartă noua regiune de dezvoltare... Până atunci Însă, știu mulți, băcăuani chiar, care au devenit mai ieșeni decât mine, Încât Iașii sunt o Moldovă În miniatură, ba una chiar istorică; iarăși spiritul locului... Sfidând secole de istorie, sub oblăduirea unui Radu al lui Vasile nume voievodal și deopotrivă imperial un premier la fel de efemer precum politica care l’a promovat, care, eufo... scuze! emoționat de un coktail bine stropit, desigur și-a promis Întregul sprijin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar și așa, tot Iașii vor rămâne capitala din umbră. Iașii celor 7 coline, 7 cetăți, din care 5 Încă În picioare, 5 universități și mulțime de institute de cercetare. Cu nume la plural, voievodal. De bun augur adică. Cine sfidează istoria nu poate avea viitor. Iată de ce m’am smuls 5 minute din laborator pentru ca, peste o distanță de câteva minute, nu 127 de kilometri, să mă aflu În fața microfonului radioului ieșean, alias Moldova, ca reprezentativ și el pentru Întreaga
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el urmărea ceva: supraviețuirea, Într’o lume În care prea mulți Îl râvnesc și, de s’ar fi Înveșmântat În culorile bucuriei de a trăi, ar fi sfârșit de mult În stomacul cuiva... Alții procedează oarecum invers: adică nu doar sfidând ci provocând, precum masculul majorității păsărilor care, prin coloritul său viu, același prin care a Învins În competiția pentru „mâna“ iubitei, atrage râvnitorul departe de cuibul În care „modesta“ femelă, Înveșmântată una cu pământul ori scoarța arborelui, Îngrijește viitorul speciei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevoilor pur biologice ale celui care n’o poate face singur, pare a fi contrazis de atitudinea din celălalt exemplu. Copiii fără căpătâi adică. Nu e problema lor, ci mai degrabă a noastră, căci ei trăiesc totuși pe seama societății dar sfidându-i regulile, precum celulele canceroase În raport cu organismul. Dar ignor câte ONG-uri, desigur nonprofit, se ocupă de ei asigurând unora, așa ca un exemplu ori praf În ochi - deh, chiar și non-profitul poate deveni o bună afacere - facilități excesive: nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aduse organelor de securitate a fost răsplătit cu postul de director al unui liceu dintr un orășel din Țara Făgărașului. Încadrarea juridică a fost aceeași pentru toți, condamnările au fost, deși diferite, toate mai mult decât inumane, foarte aspre, și sfidând orice normă juridică, deși în orice situație de acest soi, pedeapsa trebuie să reprezinte o sancțiune a infracțiunii și în nici-un caz o răzbunare a unei categorii sociale împotriva alteia. Au fost atunci condamnați la moarte prin împușcare : Ion Chiujdea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tribunal militar, nici tribunal civil, ci "un grup de tovarăși" aleși în primul rând pentru ostilitatea față de acuzat. Generalul Moskalenko, cel care, de fapt, a instrumentat cauza, interogându-l luni în șir pe Beria, a făcut parte... dintre judecători, ceea ce sfidează orice normă de drept. Se vede clar că a fost vorba de o răfuială acutizată de lupta pentru putere în delicatul și primejdiosul moment al preluării moștenirii lui Stalin. Oricum, Beria a avut parte de ceea ce merita, și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
40 de ani, m-aș avânta în politică și aș propune niște măsuri urgente, nu pentru obținerea cadavrelor câinilor, că le-am mânca pe cealaltă lume, ci aș contribui la emiterea decretului lui Țepeș, că este imposibil ca un om, sfidând pe cei mulți, să-și facă 4-5 vile în toată țara, hoteluri și case de vacanță și prin alte țări, bijuterii de nu știu ce să mai facă și unde să și le pună doamnele și fiicele lor, oameni de serviciu cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]