4,282 matches
-
habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te alături. Presupun că se poate spune că e un fel de grup terapeutic, a adăugat Fiona zâmbind liniștitor. Alison era uluită. —Ceva în genul grupurilor pentru oamenii care vor să slăbească? a întrebat ea uitându-se în jos, la silueta ei cu șolduri subțiri, de invidiat. Strâmbându-se batjocoritor către pântecele său masiv, Fiona a început să râdă. — Nu. Cu toate că probabil mie mi-ar prinde bine să mă înscriu într-un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și aranjeze părul negru, ușor albit pe la tâmple, într-o tunsoare impunătoare gen Margaret Thatcher. Imaginea de ansamblu astfel obținută era aceea de nevastă de membru în partidul conservator. Jenny avea cam cincizeci și cinci de ani și, cu toate silueta și felul în care se îmbrăca ar fi trebuit s-o facă să pară mai tânără, coafura formală și înțepenită și durerea mereu încastrată pe chip o îmbătrâneau teribil de mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai aibă loc în ziua aia. Trebuia să se monteze ca să revină într-o altă dată. Tocmai când femeia se întorcea să plece, din spate s-a auzit sunetul specific al tocurilor clincăind pe o podea de lemn și o siluetă s-a profilat în spatele geamului mat al ușii de la intrare. Alison a înghețat din cauza tensiunii. Înghițind în sec, femeia a încercat să-și compună o expresie care să pară prietenească, nu războinică. Când ușa s-a deschis, a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici măcar unul dintre respectivii bărbați nu i-a aruncat vreo privire lui Deborah. Și asta din două motive, a decis Julia. Primul era că Deborah fusese undeva la coada listei atunci când Dumnezeu împărțise darurile de natură estetică. Deși avea o siluetă destul de plăcută, Deborah avea tendința să și-o camufleze în haine demodate și fără formă, în vreme ce picioarele erau încălțate cu genul acela de pantofi solizi și confortabili, preferat de stewardese. Părul șaten și fără volum, lung până în dreptul umerilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar arată, în continuare, splendid... așa cum ai arăta și tu, a adăugat el cu înțelepciune. Julia a simțit că se înmoaie puțin la auzul acestei remarci. Asta se prea poate, dragul meu, dar eu nu-mi fac griji doar din cauza siluetei, ci mă gândesc și la ce o să se întâmple după nașterea copilului... cum o să fie afectată relația noastră. Julia era conștientă că-și dezvăluia unele dintre cele mai mari temeri ale sufletului ei, numai că și-a spus că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i ocupe locul și să apere femelele, îi spusese tatăl său. Când omori o femelă, îi omori și puii, și puii puilor lor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După o jumătate de oră, ușa se deschise și în cadrul ei se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că se ondulează din cauza reverberației, și i-ar fi plăcut să știe la ce se gândea tuaregul în momentul când descoperise că e prins în mijlocul unei capcane de sare ce nu oferea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-n piatră, alunecând și cât pe ce să se prăbușească în gol, locotenentul ajunse jos, studie cu neîncredere crusta de sare subțire și, conștient că oamenii săi îl observă, își luă inima-n dinți și porni cu pas hotărât spre silueta îndepărtată a călărețului, rugându-se Cerului să nu se spargă dintr-o dată placa de sare sub picioarele lui. Când se simți în siguranță, își continuă drumul, unduind tristul steag sub un soare ce începea să se transforme în plumb topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de speranță? vru să afle Abdul. Adormi, încercând să calculeze câte zile de speranță mai aveau și cât mai trebuia să rabde acea tortură; la amiază îl trezi un zumzăit îndepărtat. Deschise ochii și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ți-ar plăcea să-mi vorbești de ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vă anunțați superiorii? — Radioul este stricat. — Minciună... Acum am vorbit cu transmisionistul... Dumneavoastră ați ordonat să nu se folosească stația... De aceea mi-a fost imposibil să vă comunic că sosesc... Dintr-o dată se întrerupse, căci privirea îi căzu pe silueta Lailei, complet goală, care se ghemuia speriată în cel mai îndepărtat colț al încăperii, în locul unde dormise pe o pătură veche. își plimbă privirea de mai multe ori de la fată la Malik-el-Haideri și, în cele din urmă, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să spună. — Da. Eu - veni răspunsul sec. Unde e familia mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-ar fi asemănat, și siluetele longiline, doar că el era mai înalt cu un cap și îndeajuns de lat ca să-ți închipui că Elenuța ieșise din el. Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca la un soț sau ca la un concubin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca pe ghimpi, cu foamea-n gât, dar s-ar fi cuvenit să remarce că doamna Petronela își schimbase costumația și arăta mai tânără în cizmele și pantalonii și geaca aia de piele neagră ce-i puneau în valoare o siluetă de puștancă. Lucea pielea pe ea de părea unsă cu smoală, și tot cu părul ăla vopsit roșu și sculat, geluit, de-ai fi zis că-i luase capul foc. Un bici și o furcă i-ar mai fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Împotrivi. În timp ce deschideam ușile duble ale sălii, o pală de aer greu și umed venind din interior m-a lovit peste față ca un prosop ud. Șiruri de trupuri care se Învârteau, mai toate aparținând unor femei, se desfășurau dinaintea siluetei Înalte și suple a lui Rachel. Parcă ar fi fost câmpul de paradă al unui nou model de armată. I-a făcut cu mâna și m-am refugiat În cel mai Îndepărtat colț al Încăperii. Rachel m-a salutat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de clepsidră. La asta se referise Tom când pomenise de Lollobrigida În comentariul de aseară. Dar, câtă vreme purtam mărimea 38, eram fericită - există o limită a ceea ce se poate face cu materia primă din dotare. Rachel avea genul de siluetă care mie mi se pare perfectă, adică Înaltă și slabă, dar nu la modul extrem În care Înțelegea Linda noțiunea de „slab“; cu toate că ea considera că are bustul prea mic, nemulțumirea fiind o parte esențială a condiției umane, și investise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de munte. — O, și Încă ceva, Sam, spuse ea. Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi silueta? Ieși În oraș și cumpără-ți o rochiță simpatică pentru luni. Consider-o o investiție! Îmi zâmbi aproape matern. Chiar că-mi amintești de fiul meu, zise. Știu eu că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
l-ar fi izbit cu capul de pereți, enervat că nu primește nici un răspuns concret. Într-adevăr, În privința lucrurilor pe care Fliss avea să mi le comunice, Brian era tăcut precum Oracolul din Delphi În zilele când templul era Închis. Silueta lui masivă dădea o oarecare greutate acestei comparații mitice. Am reușit totuși să Înțeleg că, În ziua aceea, Fliss se afla la taraba ei din piață. — E ceva urgent? Ar trebui să merg acolo imediat? l-am Întrebat. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
simpla distanță care ne despărțea, anume lățimea mesei din plastic laminat. Am avut o viziune, ca o halucinație provocată de droguri, În care masa se Întindea brusc până la peretele cel mai Îndepărtat al Încăperii, iar vocea lui Rachel, acum o siluetă minusculă la orizont, Încă mai ajungea la mine cu o stranie claritate. — Ai venit ca să Încerci să scapi de sentimentul de vinovăție, Sam, spuse ea. Ei bine, ai reușit? Nu, pe moment nu, am răspuns. Dar nu pot să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]