2,409 matches
-
alcoolice tari în viața de zi cu zi a acestora. Alcoolul făcea parte, chiar dacă anecdotic, din ecuația escato- logică a unor rabini hasizi. Se povestește, de exemplu, că, la începutul secolului al XIX-lea, rabinul Iacob Isaac a promis în sinagoga din Lublin că oricine îi va procura un pahar de rachiu își va asigura un loc în Lumea de Apoi. Cum nimeni nu a făcut-o, rabinul și-a vândut centura, cumpărându-și rachiul dorit. „Acum mi-am asigurat mie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înțelegere. Teologizarea temei trădării merge mână în mână cu această campanie de efectivă diabolizare. Pentru Ioan, Isus știa din capul locului că unul dintre apostoli Îl va trimite la moarte (6,64-71). El face mărturisirea după o predică ținută în sinagoga din Cafarnaum despre împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său întru dobândirea vieții veșnice. Predica scandalizează, stârnește împotriviri și apostazii: Dar unii dintre voi nu cred (căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade în groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l ucidem?” Apoi, „privindu-i roată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Thérèse și pe bebelușul ei ostatici În subsolul filialei YMCA1 din Ierusalim, sub amenințarea unei puști cu două țevi, doar că spre sfârșitul visului devenise el Însuși copilul captiv. În dimineața următoare se trezi și se apucă să caute o sinagogă În Salonic; nu fusese niciodată un evreu practicant și era convins că Dumnezeu Însuși nu era religios și nici nu prea vedea la ce i-ar putea folosi religia. Dar nu avea altă adresă, așa că se hotărî să Încerce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fusese niciodată un evreu practicant și era convins că Dumnezeu Însuși nu era religios și nici nu prea vedea la ce i-ar putea folosi religia. Dar nu avea altă adresă, așa că se hotărî să Încerce și să vadă. În fața sinagogii Întâlni trei fete din Israel, pornite În excursie prin Grecia cu rucsacurile În spate, care se pregăteau să se Îndrepte spre nord, spre munți, căci venise deja primăvara. Fima li se alătură, iar pe drum, se zice, se Îndrăgosti lulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adâncul membranelor feminine, să se ghemuiască acolo, să se răsfețe și să doarmă. Fima se simți cuprins pe neașteptate de un amestec de groază și gelozie ciudată față de propria lui sămânță. Și râse de gelozia sa. Lângă felinarul galben În fața sinagogii Yeșurun se opri și Își privi ceasul: mai avea timp suficient să ajungă la filmul de la cinema Orion. Era sigur că Jean Gabin nu-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe Nina? Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toți locuitorii săi plecaseră din nou În exil. 26 Karla În vis Gad Eitan sosi Într-un jeep militar cu o mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o Întâlnire cu președintele țării. Biroul președintelui se afla Într-o sinagogă mică, la subsol, la marginea cartierului rusesc, În spatele poliției. Lângă masa de scris stătea un ofițer britanic arogant, cu o curea de piele peste uniforma neagră. Îi oferi lui Fima posibilitatea de-a semna de bunăvoie declarația prin care recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și cizmărie, ca să inspire mirosul Înecăcios de cauciuc și de clei. Între timp prinse o frântură dintr-o discuție Între un om religios, nu prea tânăr, care părea să fie casier la o asociație de binefacere sau poate administrator la sinagogă, și un soldat rezervist gras, neîngrijit și nebărbierit, Îmbrăcat În haine de lucru neglijente. Soldatul spunea: La ei copilul o păzește tot timpul bunică-sa. Nu se mișcă de lângă ea toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ani și a semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta Întru sfințenia ei“. Fima avu impresia că descoperise o greșeală gramaticală În text, dar se alarmă pentru că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a obloanelor din fier va coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea brodată pentru filactere, se vor Îndrepta liniștiți către nenumăratele sinagogi din labirintul acesta de străduțe Înguste, pentru rugăciunea de vineri seara. Gospodinele vor aprinde lumânări, iar tații vor rosti binecuvântări cu intonație orientală, plăcută. Familiile se vor așeza În jurul mesei pentru cina de vineri seara. Oameni săraci, care muncesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam vedea un coridor îngust ce ducea spre centrul sinagogii. Trecea printre rânduri de bănci, separate cam după o treime de culoar de o perdea purpurie prăfuită. În fiecare vineri seara, sâmbăta și de sărbători era trasă pentru a despărți bărbații de femei. Am pășit pe culoar, am trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eram lângă ușă și se aplecă să îmi spună ceva. Am simțit o aromă puternică de naftalină. Prăjituri de naftalină, le zicea Anne în timp ce mama le scotea din tigaie, pentru că fuseseră păstrate într-un dulap cu naftalină. Stând în acea sinagogă străină, puteam să simt gustul dulce și lipicios al prăjiturilor care mi se topeau în gură. —Sunteți evreu? mă întrebă el. Am continuat să mă uit la tânărul cu înfățișare ciudată. Părul îi stătea ridicat de parcă un curent electric trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de genul ăsta. — Ceva de genul ăsta? Sună de parcă ar fi ceva la ordinea zilei. Nu răspunse. Nici măcar nu se mai întoarse, dar știam după mișcarea regulată a umerilor ei, asemănătoare cu cea făcută de bărbații care se rugau în sinagoga în care intrasem după ce îmi recăpătasem vocea, că plângea din nou. Nu era corect. Lucrul acela nu era la ordinea zilei. Noi nu ne certam niciodată. În seara următoare, când mă întorceam de la birou, m-am oprit în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ce făceam acolo, căutându-mi un loc de parcare pe o stradă cu băltoace, într-un cartier cam vechi, care, după atâția ani de la război, mirosea a paranoia. Soarele zorilor alunga orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de neplăcut, dar mai puțin concret. Dacă aș fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
te ții că nu ești evreu. — Cum de ai știut? — Ultima dată când ai venit, m-am uitat la tine când ai plecat. Ai număr de Jersey la mașină. Nu treci dintr-un stat în altul ca să te duci la sinagogă, doar dacă nu ai ceva de ascuns. Din câte îmi dau seama, nu mai poți suporta să te tot ascunzi și vii aici. Nu mă ascund. Am făcut o alegere. Mi-am construit o viață nouă. —Mazel tov. Deci, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau de a mă da drept cineva legat de povestea Annei Frank va fi pedepsită conform legilor. M-am așezat pe banca tocită de lemn din centrul încăperii și am mai citit scrisoarea o dată. Nu mă așteptasem ca roșcatul din sinagogă să mă creadă. Știam că străinii vor fi sceptici. Dar Otto mă cunoștea. 2 ani și 23 de zile am trăit împreună în același spațiu sufocant și urât mirositor. În lagăr, îi dusesem mâncare și, cum spusese și el, încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care procesul trebuie să îl scoată la iveală. Dar, deși mărturiile se tot lungeau, nimeni nici măcar nu a menționat numele tatălui meu sau al soțului lui Charlotte, nici măcar numele inventate. Un rabin american, care își petrecuse războiul într-o sinagogă, nu departe de Hollywood, se plângea că piesa care Otto îngăduise să fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dan Alexe a locuit trei ani în Kabul, a învățat limba și a urmărit diferite subiecte. Astfel i-a descoperit pe ultimii doi evrei din Kabul, care aveau să devină personaje în filmul său. Cei doi se dușmănesc și împart sinagoga în două: Isaac Levy face descântece, iar Zabulon Simantov fabrică alcool la negru. Dan Alexe a lucrat la film începând din 2002. După ce deja filmase mult, i s-au furat casetele, la Praga. După o perioadă de depresie, s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
multe ocazii separate. Vedea multe elemente deschise În fiica sa. Lucruri ce ar fi trebuit să se conecteze, dar nu o făceau. Perucile, spre exemplu, sugerau ortodoxie; Shula chiar avea conexiuni evreiești. Părea să cunoască mulți rabini de la temple și sinagogi faimoase din Central Park West și din Cartierul de Est. Mergea oriunde la predici și la prelegeri gratuite. Unde găsea răbdarea pentru asta, Sammler nu știa a spune. El unul nu suporta nici o prelegere mai mult de zece minute. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
indivizi În parte - nu existau favoriți? Gaucho negase totul. Scuturase din capul arătos. Spusese că nutriile sunt foarte proaste. — Son muy tontos. — Arrivederci, spusese Sammler. — Adios. Shalom. Mașina Închiriată de domnul Sammler Îl dusese la Capernaum, unde Iisus predicase În sinagogă. De departe, văzuse Muntele Fericirilor. Doi ochi ar fi fost inadecvați pentru greutatea și netezimea culorii, despărțită cu dificultate de bărci de pescuit - apa albastră, neobișnuit de densă, grea, părea scufundată sub Înălțimile siriene goale. Inima lui Sammler era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca a mea. — Hessid. Un bătrân arătos, cu o barbă albă lată. Purta un melon și o vestă foarte de soi, cu ceasornic și lanț. Chemat des să citească din Tora, deși n-avea cum să fi contribuit mult la sinagogă. — Aa, sinagoga! Vezi tu, Elya, nu prea am avut de-a face cu sinagoga. Eram aproape gânditori liberi. Mai ales mama mea. Avea educație poloneză. Mi-a dat un nume emancipat: Artur. Sammler regretă că nu era atât de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mea. — Hessid. Un bătrân arătos, cu o barbă albă lată. Purta un melon și o vestă foarte de soi, cu ceasornic și lanț. Chemat des să citească din Tora, deși n-avea cum să fi contribuit mult la sinagogă. — Aa, sinagoga! Vezi tu, Elya, nu prea am avut de-a face cu sinagoga. Eram aproape gânditori liberi. Mai ales mama mea. Avea educație poloneză. Mi-a dat un nume emancipat: Artur. Sammler regretă că nu era atât de bun la amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
melon și o vestă foarte de soi, cu ceasornic și lanț. Chemat des să citească din Tora, deși n-avea cum să fi contribuit mult la sinagogă. — Aa, sinagoga! Vezi tu, Elya, nu prea am avut de-a face cu sinagoga. Eram aproape gânditori liberi. Mai ales mama mea. Avea educație poloneză. Mi-a dat un nume emancipat: Artur. Sammler regretă că nu era atât de bun la amintiri de familie. Contactele contemporane fiind oarecum nesatisfăcătoare, l-ar fi ajutat bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i arestează acum pe toți nemții, ba chiar și pe unul ca Walter, un artist cu totul inofensiv? Acum trei săptămâni s-a petrecut ceva teribil În Germania. Trebuie c-ai auzit și tu. Într-o singură noapte, mii de sinagogi și de magazine de-ale evreilor au fost distruse, evreii au fost bătuți, uciși. Mulți au dispărut În noapte. Pe toate străzile era sticlă spartă. Oameni ca toți oamenii s-au ridicat Împotriva vecinilor cu care fuseseră prieteni de-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]