56,932 matches
-
care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
na! cum îi zice?... sâgilu și să-l ajuți să vâre inelușul pe arătătorul mâinii drepte a fetei, și să vezi, atuncea, coană Marioaro, minunăția, minunățiilor! Toate se petrecură întocmai precum zise ghicitoarea... Era a doua zi la amiază. Un soare strălucitor scălda câmpia. Râulețul scânteia prin mijlocul pădurii. Tânărul împărățel sosi la fața locului ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică eclipsă. Aceasta,de altfel, și prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e un basm. Dar așa s-a întâmplat... Nașa fu Rița pe care o purtară la Palat pe
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
să fugă după 17 ani de detenție neîntreruptă. Ciudată, stranie, e și Fugito, ca și nuvela care dă titlul volumului Omul și umbra, povestea celui învățat de o bătrînă vrăjitoare cum să se ascundă în umbra sa. Numai cînd apunea soarele, trupul său vertical își recăpăta consistența materială dar, în lumină, el se furișa în mantaua umbrei, în timp ce glasul, care ținea de viața lui adevărată, dispărea atunci cînd dispărea și umbra". În despărțămîntul literaturii fantastice românești, Oscar Lemnaru și-a găsit
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
E drept, fixează categoria, printr-o paranteză: "în legătură cu noțiuni temporale sau cantitative" și o glosează prin sinonime: "mare, întreg, însemnat". Explicația la singurul citat din categoria care ne interesează (unde substantivul e de altfel la singular) este totuși discutabilă: în "soarele un ceas bun nu s-au văzut" (N. Costin) partea subliniată este interpretată ca "mai bine de un ceas". De fapt, nu e vorba de depășirea obiectivă a limitelor unității temporale, ci de trăirea subiectivă a acesteia ca fiind prea
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
stârpirea șoarecilor, în care nu mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre care unele tinere îmbrăcate în frunze, foi de porumb, de floarea soarelui și dansează țipând și dansând, fiicele Indiei; toți aruncă în ele căldări de apă, orice sursă de apă, să se termine cu seceta; ...în timp ce eroul privește scena, ca și când ar fi împrejurările unui destin ce ar fi putut să fie al
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
amic al culturei și al libertăței sufletești trebuie să se intereseze cu simpatie de problema evreiască și de mărețul ideal care împinge astăzi spre Sion toate inimele evreiești. Și cu toate acestea punțile între evidența intelectuală și realitatea existentă sub soare sînt totdeauna rupte! Printre oamenii noștri de carte și de condei găsești mai mulți răuvoitori și antisemiți, decît prieteni dispuși să priceapă și să ajute". Și pleda pentru izbăvirea prin sionism a evreilor care să-și creeze, după îndemnul cutezător
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă mulțumiți doar cu povestea, mea pentru că recitalul actriței inspirat din poezia populară românească, autentică și netocită, s-a jucat o singură dată, la Sala Radio, în cadrul proiectului "Arta poetică". Cearcănul de lîngă soare este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio. Ambiția actriței a fost chiar de a schița un spectacol bazat pe polifonia vocilor umane, a vocilor care își strigă bucuria dragostei sau își
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
amintiri dumnezeiești la amintirea ta? Tu nu-mi răspunzi, dar inima îmi șoptește tainic: PENTRU CĂ EȘTI CAPITALA ROMÂNIEI! Capitala românilor? DA, VEI FI!" Visătorul face și o premoniție tulburătoare: exact peste cincizeci de ani (1868-1918) așa se va și întîmpla: - Soarele la București răsare pentru toți românii!... Fără rost răsună, încă și astăzi, fel de fel de ,,vorbe de clacă": ba că-i mai frumos așezat Brașovul, ba că-s ,,mai culturali" Iașii, ori că-i ,,mai faimoasă" Tîrgoviștea, Bucureștilor găsindu
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
clacă": ba că-i mai frumos așezat Brașovul, ba că-s ,,mai culturali" Iașii, ori că-i ,,mai faimoasă" Tîrgoviștea, Bucureștilor găsindu-li-se păcate peste păcate și urîțenii care mînjesc pînă și oamenii de-acolo, zidurile străbune, răsăritul de soare incert, fanariot. Pare-se că de pomană a exprimat un cetățean al urbei lui Bucur-ciobanul simțămintele-i alese: ,,Dîmbovița, apă dulce, cin-te bea nu se mai duce". Oare? Iată-i pe mulți c-au dat de dușcă paharul plin
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
comedia Roata istoriei cu filosofii și metafizici personale, indicațiile, observațiile îl au de cele mai multe ori ca martor pe Hangiul locului. Sărac cu duhul, rupt de lume ca și ceilalți locuitori ai cătunului său, Hangiul se întoarce după Bruscon ca după soare și-l urmărește cu gura căscată. La propriu. Dacă n-ar fi porcii și sîngeretele, nici că s-ar mai desprinde de lîngă această ființă ciudată. Să faci tot atît de mult zgomot ca și porcii? Să fii bruiat de
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
ai zice în românește e negustori care... Deși îl est are o formă neutră veche, expresie imposibilă în limba română. În fine. Mă uit pe geam și văd că ploaia s-a oprit și c-a ieșit un fel de soare de toamnă obosit. Un batran de alături, care stă cu bărbia sprijinită în toiag, mă întreabă dacă am făcut multe socoate în foaia ceia... Dau din cap în semn afirmativ și întorc în mână pe o parte și pe alta
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă ei, le dă tîrcoale, îi cheamă. Emoția crește. Nimeni nu se grăbește. Nici regizorul care n-a comprimat timpul și firescul zbaterii celor două cupluri. Dansul morții își precizează cadența. Ultima călătorie. Soarele, doar el, se grăbește să răsară, ca în fiecare zi, deasupra pădurii. Prostituate și negustori, bărbați și femei lasă în noaptea vieții de pînă atunci, condiția socială, intrigile, violențele, trădările, presiunile, împovărările. Cuplul se întregește în îmbrățișarea morții. M-am
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
a rugat să rămân să-i țin de urât. - E încă lumină - i-am spus. Am dat la o parte perdelele. Eram în toiul lui august și prin fereastră se vedea încinsa câmpie lunară până la capătul celălalt al insulei, și soarele neclintit pe cer. - Nu de-asta - zise fratele meu. Mi-e frică să nu-mi fie frică. Totuși, când ajunserăm la masă părea liniștit, și-și dăduse silința să se dichisească cu atâta grijă încât merită o felicitare specială din partea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor în derivă. Când ne-am trezit, încă istoviți de tensiunea din ajun, săgețile soarelui răzbăteau prin jaluzele, dar casa părea cufundată într-un bazin. Ne-am dat seama că era aproape zece și nu fuseserăm deșteptați de rutina matinală a doamnei Forbes. Nu auzisem apa trasă la toaletă la ora opt, nici robinetul chiuvetei
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
urîtă, ea devine, în ochii tăi, un monstru. Cîteva capitole, înspre final, sînt dedicate incidentului, aparent banal, al unei chei pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
călăuzindu-se și după niște întâmplări care, la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă verde în cioc, stând pe ramura unui copăcel în plin soare... Ducea firul pentru a-și face cuib, probabil, dar firul fiind verde s-ar fi uscat și s-ar fi rupt, neavând uscăciunea aceea veche în stare să-l facă rezistent. Se vede că era prima generație de vrăbii care
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Constantin Țoiu Așa că... reluă criminologul - aprinzîndu-și un al doilea Kent în plin răsărit - soarele răsărind de vreo cîteva minute, aruncînd o pajiște nemărginită, un culoar de foc infinit pe întinsul mării calme încă, adormită parcă, stăpînită încă de fiorul ori duhurile nopții... Și nu mai spuse nimic. Ceilalți doi, de pe rogojina fină de pai
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai avu jocul acela al lui de artificii sau de semnalment de gară pustie... Profesorul cel tînăr, care pînă atunci nu se arătase prea vorbăreț, ținu să afle ce se mai petrecuse cu Veniamin, băiatul
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
frații călugări îi pîndeau, îi spionau prin găurile practicate în scîndurile de stejar ale masivei porți, restul fiind numai ziduri înalte de piatră. "Pe păduchioșii ăștia - îi amenința înalta doamnă, furioasă - o să-i trimit pe toți în lagăr! Să muncească!"... Soarele intră prima dată într-un norișor. De probă, că imediat reapăru.
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
umbra lui Stalin; ei bine, aceste personaje reușeau să ne scoată din marasmul scrîșnit al momentului și să ne însenineze un pic frunțile. Tandemul acesta, prin diferențele lui comportamentale, gestuale, era teribil de refrișant. Trecerea celor doi pe trotuar, în soare, mîncînd cireșe dintr-un toc pe care-l ținea, galant, Dima și din care celălalt se servea cu distincție galică, era spectacol vivant. Unul anulînd cumva morga catedratică. Acuma văd pictorul din studentul filolog. De altfel, cu "magistrul" mă vedeam
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
își petrec viața în subteranele istoriei: "Bucureștiul este alcătuit pe jumătate din indivizi cu nările calibrate pe aerul închis din subteran, obișnuiți matinal cu drumul la slujbă prin galerii. Dați-le o grevă de metrou, scoateți-i cu ochii în soare să aștepte autobuzul și veți vedea cât de multă sărmană cârtiță se ascunde în umilul om." O atenție specială este acordată practicilor specifice stilului de viață comunist, ca și formelor pe care ele le-au luat după 1989. Preferințe și
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
și bani, a plecat spre Turcia și, de aici, în Egipt, Siria, Liban, trecînd prin cele mai extraordinare aventuri. Adică momente trăite, toate ieșind din cercul obișnuitului. Pentru că amîndouă scrierile în proză din ediția pe care o comentez (Răsărit de soare și Apus de soare) sînt reunite sub titlul care le este comun, Mediterana. Eroul, Adrian Zografi, un alter-ego vizibil al autorului, are norocul să se întîlnească pe vapor cu un bătrîn zugrav evreu Moriț Feldman, cu numele amical Musa, cu
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
spre Turcia și, de aici, în Egipt, Siria, Liban, trecînd prin cele mai extraordinare aventuri. Adică momente trăite, toate ieșind din cercul obișnuitului. Pentru că amîndouă scrierile în proză din ediția pe care o comentez (Răsărit de soare și Apus de soare) sînt reunite sub titlul care le este comun, Mediterana. Eroul, Adrian Zografi, un alter-ego vizibil al autorului, are norocul să se întîlnească pe vapor cu un bătrîn zugrav evreu Moriț Feldman, cu numele amical Musa, cu care se împrietenește de
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
lui Mircea Iorgulescu, ca și densa lui prefață, sînt foarte bune. O recomand cu căldură. Pe cînd, mă întreb, revenirea d-lui Mircea Iorgulescu la uneltele sale de istoric literar? Panait Istrati, Mediterana - Cuvînt înainte și traducerea cărții Răsărit de soare de Mircea Iorgulescu. Traducerea cărții Apus de soare de Panait Istrati. Editura Compania, 2001.
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]