4,201 matches
-
rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă vodă celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul focului, deschise ușița sobei și ceru să se mai stingă din lumânări. — „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor”. Așa începe psaltirea. Oare ce să însemne asta? Eu Io Șerban Voievod n-am ținut oare sfat cu necredincioșii? Vizirul, marele vizir Köprülü
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Iașiul la poloni, pe Sobieski nu l-au putut scoate decât după ce moldovenii au pustiit totul în țara lor, ca altă dată când dădeau turcii. Șerban se opri, își drese glasul și oftă. Sfinția sa se ridică și închise ușița sobei. Voiam să știi că-mi pare rău că mi-am dat fata Bălenilor. Smărăndița tatii... Nici cincisprezece ani nu împlinise. Crezi că o fi murit de inimă rea? Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-n horă; dar îmi pare bine că m-a ajutat Dumnezeu să ridic mânăstirea de la Cotroceni și că am avut unde să o îngrop la rangul ei de domniță. Am terminat și casele domnești și am pus să le facă sobe ca să pot merge acolo și sta aproape de câte ori am un răgaz. Frumoasă mânăstire, Smărăndițo, l-am adus pe Pârvu Mutu ca s-o zugrăvească. S-a întrecut Mihai pe sine când le arăta pietrarilor ce vrea. L-am adus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme, spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte trei ori în flacăra albăstruie ce se ridica. — Doamne ferește, oprește-te, Zamfiro! Am terminat, sărut mâna. Plătește-mă să se împlinească. Marica aprecie că nu are încotro și scoase un galben turcesc. Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Zamfira îl apropie de lumina focului din sobă, îl privi admirativ. — Sărut mâna! — Mando, aprinde de la candelă lumânarea și lasă-mă cu Zamfira. Să stai la ușă, să auzi când te chem. Marica încercă să-și tragă un jilț spre sobă, dar Zamfira, ca arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slugi își făcură apariția imediat cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare și vodă ceru să se pună focul în sobă. Începu să tremure. Slugile întețiseră focul, dar Pylarino știa că domnul nu tremura de frig. — Măria ta, în jumătate de ceas v-aș fierbe un leac pe care, dac-o să-l beți fierbinte, o să vă liniștiți. — Ce mai aștepți? Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se culcase, lucra în bibliotecă, așa că nu a durat prea mult până să fie deșteptate slugile ca să-l primească pe fratele suferind, pe care drumul prin ger îl înviorase și-l făcuse surprinzător de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la Constantinopol și să ne văităm. Dumneata, neică Dinule, iei legătura cu oamenii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbi grinzile de stejar. Caută acum meșterii și tocmește-i după Paști să înceapă lucrul. În timp ce doamna încerca să-l facă pe Constantin să organizeze locul de refugiu din Transilvania, Ștefan dus pe gânduri, își trecea mâna pe luciul cahlelor sobei care mai păstrau căldura focului din seara trecută. I se părea că aveau o culoare minunată, verde închis în ape de nuanțe diferite, având un model geometric cu galben și albastru închis, aproape negru, dar galbenul se topea în smalțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
I se părea că aveau o culoare minunată, verde închis în ape de nuanțe diferite, având un model geometric cu galben și albastru închis, aproape negru, dar galbenul se topea în smalțul verde transparent și lui Ștefan i se părea soba atât de frumoasă încât își lăsa degetele să alunece mereu pe relieful desenului. Fără să vrea, doamna prinse a-l urmări, minunându-se în sinea ei și dânsa de frumusețea cahlelor. — Să năimești și pietrari să sape scările frumoase, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frumoasă încât își lăsa degetele să alunece mereu pe relieful desenului. Fără să vrea, doamna prinse a-l urmări, minunându-se în sinea ei și dânsa de frumusețea cahlelor. — Să năimești și pietrari să sape scările frumoase, doar că pentru sobe să pui să le facă așa ca la noi, chiar ar fi bine să poruncești cahlele la meșterii care le-au făcut la Hurezi, ca pe astea, și doamna arătă soba. Ștefan în acel moment pufni într-un hohot scurt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pietrari să sape scările frumoase, doar că pentru sobe să pui să le facă așa ca la noi, chiar ar fi bine să poruncești cahlele la meșterii care le-au făcut la Hurezi, ca pe astea, și doamna arătă soba. Ștefan în acel moment pufni într-un hohot scurt de râs, pe care și-l stăpâni mușcându-și nemilos buza de jos. — Ce ai de râzi? întrebă jignită doamna. — Nimic, mă gândeam așa... și imaginea ochilor jupâniței care se înțepase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tare bine, mă dor oasele... Cineva ieși grăbit pe ușă și nu peste mult timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând făcură la fel și ceilalți. Radu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
niciuna dintre operele vechii orfevrării. Tapetele și tapiseriile lipsesc aproape peste tot; pereții sunt dați cu vopsea amestecată cu apă și clei sau a fresco; există plafoane la fel de remarcabile ca cele din Torino și Milano. Încălzirea apartamentelor se face prin sobe monumentale cu țevi conductoare ca acelea din Viena și Lombardia; peste tot, ferestre duble cu storuri, excelente măsuri de precauție împotriva frigului și a umidității. Nu știm de ce disprețuiesc arhitecții francezi aceste importante îmbunătățiri. Vreo câteva case foarte bogate au
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu, nu mai avem. -Veniți noaptea la mărturisire în chilia mea, că dacă nu vin eu în chiliile voastre. Fiecare dintre cele douăsprezece maici, aveau chilii separate de câte opt metri pătrați, mobilate cu pat, masă, scaun, chiuvetă cu baterie, sobă de teracotă. Duhovnicul le vizita periodic, în chilii supunându-le la lucruri necurate. Când ajunse în chilia maicii Anastasia aceasta s-a opus lovindu-l cu o bâtă adusă din grădină în acest scop. Machedon urlând ca o fiară ieși
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
La mijlocul acelui veac, tehnologiile folosite în aceste locuri erau avansate. Apa pompată în case prin conducte, încălzirea pe timp de iarnă asigurată deuzina electrică, prin centralele termice, care ardeau antracitul, cărbunele care se găsea din belșug pe acele locuri, încălzind sobele și radiatoarele din case. Prinții Mihail și Gabriel se ocupau de cercetările geologice și arheologice, căutând noi resurse ale subsolului, dornici totodată să cunoască mai bine istoria și vechimea locurilor. În acea zi Mihail și Gabriel s-au deplasat la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dar parcă îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, ești de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: "Lăsați-l în pace! Na, mă, și pe-asta!" Și cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sobă o pâine mare și rotundă și mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama că țineam strâns ceva în brațe, tot o pâine, și că asta era cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe masă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
clipe după ce mi-am desfăcut geamantanul, m-am simțit liber, deși încătușat nu mă simțisem decât în armată și gândul a apărut parcă lângă mine cu întrebarea: ai venit să scrii; ei, ce-o să scrii? Mi-am făcut foc în sobă, m-am așezat la masă să văd dacă stăteam bine pe scaun și mi-am aranjat pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe scaun și mi-am aranjat pe ea cărțile cu care venisem, hârtia, sticla cu cerneală și stiloul. Aveam ceva bani în buzunar de care însă n-aveam nevoie, fiindcă atât odaia cât și masa erau gratuite, focul ardea în sobă trosnind și mă simțeam cu desăvârșire singur și fericit de tinerețea mea. Venisem acolo la recomandarea ministerului de unde plecasem, a lui Minai Novicov, care mă simpatiza. El citea presa literară și în general toată presa și fără să-l cunosc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o franzelă, pe urmă intrarăm într-o curte. În odaia ei intrai direct de pe pământ. Proprietarul stătea în față într-o casă adevărată, iar de-a lungul curții întinse, făcuse aceste cămăruțe de închiriat. Singurul geam era cel al ușii. Sobă n-avea, dar avea o plită, sub care aprinse focul cu lemne și aerul se mai dezmorți. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse câteva ouă într-o tigaie și ne așezarăm la mica măsuță de lângă plită și mâncarăm. Avea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un perete la celălalt al încăperii. Era un om puțin înalt, subțire de talie, cu sprâncene accentuate, slab fără să fie tras, puțin bătrânicios pentru mine, reflexiv cum arăta și se plimba domol cu mâinile la spate. Focul ardea în sobă, era liniște mare și el continua plimbarea sa monotonă, gânditor. - Te-am invitat, zice, că ne cunoaștem... Scuză-mă că mă plimb... E un obicei din închisoare, când stăteam singur în celulă. Vorbea aproape în șoaptă și avea un puternic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]