2,513 matches
-
facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul- să le examinez expresia fețelor. Socrul meu avea fața roșie - fiind mai spân la fațăiar soacrei mele Îi ieșiseră ochii din orbite. La un moment dat o aud pe mama care mi s-a părut cea mai calmă și lucidă la ora aceea: - Nu mai stați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la vie- așa, că, toate Îmi stăteau bine, părea că venisem de la mare! - Bravo, Nae, Îmi pare bine pentru voi! Mă bucur că ați avut noroc! - Suntem fericiți cu toții! Fetițele au crescut mari și acum merg la gradiniță În Elveția. Socrii fetei mele o iubesc atât pe ea cât și pe fetițe foarte mult și se vizitează când pot, fiind În orașe diferite. Ginerele meu este singurul lor copil și ei, la rândul lor au afaceri și sunt foarte bogați. - Nae
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
soțului. Era doar o bucătărie mare, în care dormea tata-socru, o cameră mare, unde dormeam noi, tinerii căsătoriți, mai târziu dormea și cumnatul în aceași cameră, iar mama-soacră dormea în bucătăria altei cumnate, care avea casa în continuarea celei a socrilor. În aceste condiții am născut primul copil, o fată. În vacanța de vară a acelui an ne-am mutat la părinții mei. Soțul a amenajat un grajd și un șopron, așa că toamna ne-am mutat în locuința noastră. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tuturor mamelor sfatul să-și asculte inima în problema educației copiilor, ceea ce nu exclude faptul că, în conviețuirea cu alții, trebuie respectate reguli general valabile. Când anume ați început să vă gândiți la emigrare și de ce? Am amintit că fratele socrului a plecat în străinătate, mai plecase și o soră a tatălui-socru, dar pentru noi nu s-a pus problema plecării. În primăvara ’69 am depus cererea pentru un pașaport să plecăm în vizită la aceste neamuri. Aprobarea am primit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din România. Din umbra viitorului luminos La începutul lui decembrie 1989 am născut, într-una dintre maternitățile din Cluj, o fetiță. După câteva zile, la externare, m-am dus cu copilul nu în apartamentul în care trăiam cu soțul și socrii, ci la țară, la mama. Sigur, aici era mama, o prezență atât de importantă pentru acel început (neliniștitor, totuși) al vieții mele, dar existau și acele (minime) condiții pentru a crește un prunc venit pe lume iarna: sobe și cazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni de câteva generații) exista un sistem de aprovizionare bine pus la punct. Socrul meu (pensionar) ieșea pe la 5 dimineața după pâine și lapte și afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu, posesoarea unui scaun pliant anume confecționat, se plasa de cu seară la cozile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a sunat pe la prânz de la slujbă să-mi spună că a aflat (mai totul era tainic, așa încât orice informație aflată era un mic privilegiu) că, pe cartela de pâine, s-ar putea să se dea fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuia să văd dacă nu cumva cartela fusese aruncată, Doamne ferește, iar dacă nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
oficial la mâna ei. Am serbat logodna noastră în cercul restrâns al familiei și rudelor. După o lună s-a celebrat și căsătoria într-un cadru extrem de fastuos. Printre invitați erau mai mulți membri ai guvernului și însuși primul ministru. (Socrul meu avea relații foarte înalte.) Bineînțeles veniră și părinții mei, tata într-o dispoziție excelentă ― mama puțin cam tristă, nu știu ce avea. Cecilia, în rochia albă de mireasă, cu trenă fără sfârșit, ea însăși înaltă și suplă, părea neverosimil de frumoasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Fujigane. Omul ăsta e un rival demn de stimă, spuse el. Revanșa pentru ce s-a întâmplat la Haguro, pe care mi-o voi lua azi, nu e numai pentru mine. Le voi arăta c-am să șterg și rușinea socrului meu. Intenționa ca, în ziua aceea, să-și recapete cinstea obrazului. Nagayoshi era un bărbat chipeș, iar veșmântul morții pe care-l purta cu acel prilej părea mult prea trist pentru el. — Ați transmis vestea celor din avangardă? Mesagerul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i stă în fire să fie atât de nerăbdător. În ziua aceea, tânărul era mult mai calm decât socrul său, în toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase hotărârea în adâncul inimii, ca aceea să fie ziua morții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i stă în fire să fie atât de nerăbdător. În ziua aceea, tânărul era mult mai calm decât socrul său, în toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase hotărârea în adâncul inimii, ca aceea să fie ziua morții lui. Fără alte gânduri care să-i distragă atenția, privea drept înainte, spre scaunul de comandant instalat sub evantaiul auriu, pe colinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fin de siècle! La belle epoque! Nu degeaba i se spune astfel, au fost vremuri cu adevărat frumoase! N-ai fi avut de ce să te rușinezi de ele. Nu că eu le-aș fi cunoscut direct, dar mi-a povestit socru-meu, adică bunicu-tău. Toată lumea trăia în prosperitate, nu ca-n ziua de azi. Asta spunea el și n-am niciun motiv să nu-l cred. Nimic nu se schimba de la o zi la alta atunci, la sfârșitul secolului trecut. Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trage o palmă, cred că niciodată n-am văzut-o atât de furioasă, dar nu s-a îndreptat către ofițer, ci spre ușa de la intrare, deschizând-o larg și spunând, destul, afară din casa mea, imediat, altfel îl sun pe socrul meu care, după cum bine știți, a fost secretar de partid și, chiar dacă acum e pensionar, încă mai are atâtea relații ca să aranjeze să fiți transferați la circulație pentru ce-ați făcut acum, deci dacă vreți să vă fie bine, plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o spre patul somptuos pregătit de doică, avea în minte un singur gând, teribil: că el avea să trăiască sau să moară, în funcție de ce avea să se întâmple în nopțile următoare. Supraviețuirea lui depindea de visele dinastice ale ambițiosului său socru. Întreaga Romă aștepta, de la el și de la trupul acela căruia îi descoperea farmecele banale, moștenitorul imperiului. Îl aștepta cât mai curând, înainte ca bătrânul împărat să moară. Și fiindcă între el și mireasa adoelscentă nu fusese vorba nici o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grupul conspiratorilor era cuprins de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui Calpurnius Piso, „care poartă numele odios al ucigașului tatălui tău și a moștenit locul acestuia în Senat, precum și bogățiile sale“, ceruseră zilnic informații despre boala lui, „fără să dorească însă ca tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noaptea aceea, spunea, n-ar fi putut adormi fără ea. Și voia s-o ia de soție. Calpurnius Piso se ridică deodată, își aranjă încet tunica, apoi se întinse la loc, fără să privească pe nimeni. Senatorul Junius Silanus, fostul socru care pierduse puterea, stătea alături de el și, fără a-și întoarce capul, îi puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primejdioasă capacitate de a se preface și de a țese planuri. Înțeleseră că viața le era amenințată. După puțină vreme, Callistus îl anunță pe Împărat: — Iată vestea cea mai neliniștitoare dintre toate, Augustus: Calpurnius Piso și Junius Silanus, fostul tău socru cu neputință de consolat, l-au găsit împreună cu Sertorius Macro pe băiatul acela prost, Geminus, pe care Tiberius, după ce și-a pierdut uzul rațiunii, l-a introdus în testamentul său. — Băiatul acela e prost. Ce poate să vorbească el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmează traducerile germane, făcute de prietenul nostru și poetul vienez Leopold Kosch, versuri și proză de Geo Bogza, Al. Dimitriu-Păușești, Benjamin Fondane, Raul Iulian, Moldov, Sașa Pană, Stephan Roll, Urmuz, Ilarie Voronca și A. Zaremba”. Leopold Kosch era, pe atunci, socrul pictorului Victor Brauner. Schimbul de servicii nu s-a realizat însă și reciproc, iar explicația dată peste ani de Sașa Pană ne scutește de comentarii: „Herwarth Walden ne-a trimis și un teanc de manuscrise ale colaboratorilor de la revista pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradus pentru prima dată într-o limbă de circulație internațională în numărul pe august-septembrie 1931 al revistei expresioniste berlineze Der Sturm (XX, 8), consacrat mișcării de avangardă de la unu. Tălmăcirea în limba germană era semnată de Leopold Koskh, pe atunci socrul lui Victor Brauner. Ilarie Voronca îl va „populariza” pe autorul „Fuchsiadei” într-o conferință la Sorbona iar Mihail Cosma/Claude Sernet îi va traduce în limba franceză „fabula” „Cronicari”. În timpul unei călătorii la București (iunie 1933) a suprarealistului francez Léon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pălise la față. Era sprijinul lor la bătrânețe. Mama lui se înroși la față de furie: - Bine, maică, de- aia te-am crescut noi, să te măriți în loc să te însori? Este de datoria soției să vină să stea cu bărbatul și socrii. Ea trebuie să fie supusă bărbatului, să îl urmeze. Ai grijă să nu te conducă așa cum vrea ea! - Nu poate să îl lase pe tatăl ei singur. N-o să stăm mult acolo, vreau să ne construim o casă pe terenul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
chiar am să te sprijin pentru a-ți continua studiile, în a divorța, voi fi alături de tine în toate întreprinderile tale și dacă este cazul, vom sta la tatăl tău. Îți dai seama că nici nu aș mai locui la socrii mei dacă m-aș însura, i-aș îndurera să vin cu altă femeie, acolo. O să rămân în relații bune cu ei iar nepoata lor i-ar vizita destul de des pentru că au crescut-o și o iubesc mult. - Mulțumesc, acum eu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dimineață trebuie să mă trezesc devreme, să îl ajut pe tata la treburi prin curte și apoi să merg la serviciu. - Eu nu mă trezesc așa, devreme, am un program lejer la serviciu iar pentru treburile din curte se ocupă socrii mei, sunt la pensie, nu au altceva de făcut. Pe fetița mea o trezesc pe la ora șapte, intră la ora opt la școală și noi stăm la o distanță de cinci minute de mers pe jos față de școală. Haide, să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
garduri sau mai știu eu ce, când mai bine-ar fi să vedem cui putem să-i vindem casa asta, ca să te muți odată cu noi, la oraș?... Sever examină mai întâi atent și curios atelierul din chioșc, apoi îi dădu socrului său de știre că aveau de gând să-i amenajeze o cameră de locuit în casa lor și că trebuia, în consecință, să urgenteze cu vânzarea casei de la țară. Hm, zise Stelian cu o anumită reticență, nu știu dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la țară. Hm, zise Stelian cu o anumită reticență, nu știu dacă o să mă pot muta așa curând. Până acum n-am reușit să găsesc încă nici un cumpărător serios pentru casă... Nu-i nimic, o să găsești dumneata pe cineva, tată socrule! replică Sever foarte decis. În săptămâna următoare Stelian se duse să discute cu directorul școlii, Lascăr Anton, despre care auzise că ar fi fost interesat să cumpere o casă. Lascăr Anton locuia împreună cu tânăra lui soție, Margareta, învățătoare și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]