3,003 matches
-
Jung sugerând ponderea considerabilă pe care o are impactul grupului social asupra forului optativ individual, adică adâncimea pe care o atinge amprenta comunității asupra portretului sufletesc). De această opinie trebuie ținut seama de fiecare dată că o conștiință de sine solitară tinde să monopolizeze analiza sistemului noetic, în ideea că înțelepciunea este de cele mai multe ori o contribuție cumulativă colectivă, că ea adună sintetic considerații care provin de la viziuni diferite aplicate aceluiași obiect. Aici reflexivitatea individuală poate fi oricând susținută de o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în posesie care nu mai poartă amprenta însoțirii, ci marca unei singurătăți esențiale. Dacă, în general, conștiința intervine pentru a întâmpina provocarea inedită a situației existențiale și pentru a dirija în virtutea acestei analize punctuale actul, tot ea trebuie să asume solitar aceste sarcini, în ideea că nimeni nu te poate permanent acompania (nici măcar de la înălțimea sfatului sistematic) în conducerea propriilor activități. De aceea, mecanismele reflexive sunt implicate, până în cel mai intim miez aptitudinal, în sistemul de ghidare subiectivă a actului. Conștiința
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
decât o sugerează firava imagine a individualității singulare. Cunoașterea în comuniune a fost definită ca inter- cunoaștere și are un reflex formator în interioritatea individuală. Pornind de la celălalt se construiește educația, iar fenomenul înaintării pe cale nu este întotdeauna o experiență solitară, marcată de confruntări pe cont propriu, ale cărei secrete trebuie pătrunse cu curajul ultimativ al singurătății esențiale. Depășirea obstacolului este adeseori realizată cu ajutor exterior, teoria parcursului asistat fiind de multe ori confirmată în detrimentul unei prea eroice asumări individuale. Și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
existențială a întregului grup și prin asta să-l elibereze pe acesta de povara multiplelor dependențe colocviale pe care le aduce cu sine un egalitarism excesiv. Sarcina evoluției unei comunități nu poate fi asumată, în ultimă instanță, decât de figura solitară a liderului, cel care îi cunoaște pe ceilalți și se cunoaște pe sine cel mai bine. În măsura în care mai multe câmpuri de conștiință interferează, delegarea morală și general-strategică este un fapt firesc de extensie aplicativă și pragmatică a unei discriminări ierarhice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
1995. *** Stanford Encyclopedia of Philosophy. http://plato. stanford. edu/ *** Reflecții și maxime, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sau de un grup, propunând corpusuri de idei cu putere de răsfrângere. În diferite intervale și etape ale educației mele intelectuale, bucăți din Mircea Eliade, Cioran sau Eugen Ionescu au constituit mozaicuri paradigmatice, la fel Cercul literar de la Sibiu ori solitarul Adrian Marino. Școala de la Păltiniș a avut un impact pedagogic asupra mea (întrucât în acest spirit m-a crescut tatăl meu) pentru relația vie dintre maestru și ucenicii săi, deoarece multă vreme mi-am căutat eu însămi un maestru (pe
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
etice și nu cele culturale. Cultura nu îmi mai folosește astăzi ca formare, o respir deja de prea multă vreme, m-am obișnuit cu ea și nu mai am nici o surpriză, este o piele uzată; apoi mă consider un intelectual solitar, nu rareori incompatibil cu „ismele” la modă lansate pe piață. România argotică și coruptă de azi nu cred că poate fi salvată neapărat prin cultură, ci prin sensuri morale; în ce mă privește, nu caut să mai găsesc o estetică
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
solida legătură ce credem c-o putem afla între observațiile care ne stau la îndemînă în posibilitatea unei coerențe de ansamblu, în care se pot ordona trăirile individuale. Criteriul respectiv nu se păstrează niciodată în ceva cu totul individual și solitar; chiar și cînd un eveniment individual sau o observație izolată ar face o asemenea impresie, și ar trezi un sentiment în așa fel încît tot restul să-și piardă importanța în raport cu ele, va exista totuși neîntrerupt tendința de a găsi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită. Există aici o structură contrapunctică, însă pulverizată, fragmentară, vocea și chitara își au, la urma urmei, fugile lor solitare. Spiralarea cântecului este însă cea care m-a hipnotizat: nu de la început, efectul se face simțit doar după ce asculți Stairway to Heaven de vreo cinci ori, iar a zecea oară poți chiar percepe vibrațiile secționate, clandestine, suite pe vocea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Anca Baraboi Au ieșit din underground, dar nu își doresc să fie o „trupă de stadion“. Nu sunt nici idoli, nici semizei. Nu cântă pentru popor, ci pentru cei care vor să-i înțeleagă. „Luna Amară e o călătorie. Deloc solitară, doar solidară cu tine... , cu tot ce ți-a rămas neînvins, viu și liber.“ Luna Amară sunt artiștii asociați ai „Suplimentului de cultură“ în luna aprilie. „Luna Amară e despre tot ceea ce ne doare“. Ce vă mai doare acum? Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
puse în scenă, asta se întâmpla în particular. În plus, ne putem îndoi că actorii chiar îndeplineau efectiv ceea ce indicau didascaliile. În realitate, logica pornografiei face ca peep-show-ul, în mai mare măsură decât teatrul, să-i fie de ajutor: spectatorul solitar este un voyeur care se află în proximitatea imediată a "performerilor" (în general "performatoare") fără a fi văzut. În anumite privințe, dispozitivul peep-show-ului seamănă așadar cu dispozitivul lecturii. Scriitura pornografică este, totodată, rareori compatibilă cu formele textuale care sunt puternic
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Se regăsesc aici cele trei roluri ale povestirii deocheate pe care le evidențiază analiza freudiană (povestitorul, alocutorul complice, femeia agresată), dar povestitorul are în spatele lui un scriitor invizibil, care nu mai întreține nici un raport imediat cu alocutorul, transformat în cititor solitar. În plus, acolo unde enunțarea deocheată se mulțumește, în general, să reia, cu unele variațiuni eventuale, enunțuri deja cunoscute de comunitate (un stoc de glume, de istorisiri, de cântece sau calambururi...), povestirea pornografică pune autorul în postura de creator suveran
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pe care se pot desfășura scene care sunt, și ele, tot atâtea moduri de organizare a spațiului. Tiparul permite fixarea unei versiuni unice, pe care o putem regăsi ori de câte ori dorim, identică sieși și care oferă posibilitatea unei aproprieri totale și solitare. Ca să spunem lucrurile succint, pornografia înflorește în timpul a ceea ce R. Debray numește "grafosferă", era dominanței tiparului 36. Autonomia cărții merge, într-adevăr, mână în mână cu constituirea unei autonomii a reprezentării activității sexuale, ea însăși legată de evoluțiile sociale și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
aceasta abia putând să rivalizeze cu ele, dezvoltarea Internetului face mult mai mult: conduce la o adevărată explozie a acesteia. Noile suporturi conduc la un recul al cărții pornografice, cu atât mai mult cu cât permit, de asemenea, o apropriere solitară, în multe privințe comparabilă cu cea pe care cartea o permite. În regimul de tranziție, cinematografia X reprezenta, oarecum, un complement al cărții. Într-adevăr, cartea este întotdeauna disponibilă, în vreme ce mersul la cinema este mai dificil, în funcție de momentele sau locurile
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
oricând vrei în interstițiile activităților "deschise". O dată cu "nomadizarea" generalizată care oferă acces la Internet prin telefoane mobile și conexiuni wi-fi, posibilitățile de acces la producțiile pornografice nu pot decât să se înmulțească. Această nouă formă de atopie întărește, totodată, caracterul solitar al consumului. În regimul tradițional și chiar în cel de tranziție, al sex-shop-ului, era necesar un minim contact uman: trebuia stabilită o relație cu un furnizor. Pe Internet însă, consumatorul face să apară ce dorește el, relația comercială se reduce
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a valorilor tari, a criteriilor după care Octavian Paler s-a autoconstruit. N-am ignorat figura sa publică, dar i-am dat valoarea pe care scriitorul însuși i-a conferit-o: aceea de reflexie a unei vieți interioare profunde și solitare. Operele lui Octavian Paler au apărut în diverse formule editoriale până acum. O serie de autor presupune, desigur, o sistematizare a scrierilor sale. Cum a fost construit acest proiect de la Polirom? Majoritatea cărților lui Octavian Paler au fost editate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
ies un pic mai mare, prin comparație. Amélie Nothomb » Jurnalul rîndunicii Ucigașul experimental Bogdan Romaniuc Jurnalul rândunicii este „o poveste de dragoste ale cărei episoade au fost amestecate de un nebun“. „Nebunul“, protagonistul din romanul lui Amelie Nothomb, este un solitar, un mizantrop distanțat de realitatea înconjurătoare, care trăiește într-o lume concepută după propriile sale reguli, acționând într-un spațiu nietzscheian, cel de dincolo de bine și de rău, descoperind iubirea acolo unde se aștepta mai puțin. Urbain se vrea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și nu numai) a inventat într-o zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de cireș și expuse în veranda locuitorilor din Tomato. Dar chitara cu pricina, prima - vreau să spun -, nu a rămas solitară. De câte ori cineva se plictisea, sculpta o chitară pitică de atârnat în verandă, precum prinzătorii de vis (cu pene), acele obiecte dreamcatcher care astăzi se vând peste tot în lume, oriunde te-ai duce, de parcă vrăjitorii de bâlci ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
aceeași specie sau din afară, va fi aspru pedepsit conform unor reguli sau ritualuri ce rămân a fi relativ constante. Existența acestor ritualuri și recunoașterea lor de către membri din aceeași specie sau din altele asigură animalelor o viață colectivă sau solitară echilibrată, echilibru ce nu poate fi periclitat decât de animale puțin experimentate sau bolnave. Chiar și în astfel de cazuri animalul dispune de strategii de persuadare prin intermediul cărora încearcă să restabilească ierarhia sau să stabilească o nouă ordine bazată pe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și Russell, 1996 citați de Russell et al., 1998). Există chiar și cercetări asupra factorilor implicați în declanșarea revoltelor, doar că studiile empirice sunt rare. Revoltele pe stadioane sunt adesea declanșate de grupuri de indivizi și foarte rar de indivizi solitari. Studiile experimentale și cele realizate în teren consemnează că probabilitatea violenței sau a comportamentului antisocial este direct proporțională cu mărimea grupului. Russell și Arms (1998) au constatat că persoanele cu o anumită tendință de revoltă își imaginează că mulți alți
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1997). Această tendință agresivă este și mai mult accentuată de reputația de "perturbator", reputație care îl urmărește pe copil în clasă și în afara școlii. Cu cât atitudinea părinților este mai negativă, cu atât copilul devine mai puțin popular, respins și solitar, cu rezultate foarte mici la învățătură. Reputația proastă și slaba performanță școlară explică lipsa de relații stabile cu alți copii. Atunci când băieții cu probleme de relaționare se confruntă cu copii având aceleași probleme, ei devin fie agresori, fie victime, în funcție de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care tonul de polemică vie devine uneori aprig până la satiră, autorul a expus în chip sistematic argumentele care, după părerea sa, silesc România să ia poziție împotriva Rusiei în actualul război”. În timp ce C. Stere afirma, în articolul Din carnetul unui solitar. I: Pentru ce sunt un trădător (datat 15 mai 1915), că nu renunță la Ardeal, dar „de Ardeal, în realitate, nu ne despart Carpații, ci Prutul”, în același volum al revistei (nr. 4-6, 1915), Radu Rosetti își exprima indignarea față de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
încă sau poate da, altundeva, nu peste lanul de grâu auriu ce-l primise cu căldură în brațele sale ocrotitoare. De atunci, ori de câte ori vroia să uite o neplăcere, un gând chinuitor, își imagina un lan imens de grâu pârguit; înota solitar în marea aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
rănit cum sunt, revăd în minte tabloul de pe peretele din casa mătușei mele, fata aceea încântătoare cu zâmbetul fericit, pe care am imortalizat-o așa cum n-ar fi făcut-o nimeni altul, un zâmbet așteptat de mult de mine, căutător solitar, colindător cu pași tăcuți prin orașele de pretutindeni, risipite pe câmpiile nesfârșite din sud. Înainte de a pleca spre timpul nenăscut încă, obosit de atâta mers și venit, voi aștepta pe bănci arcuite singurătatea nopții să împrăștie preamultul clipelor chinuitoare căzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Argumentați încadrarea poeziei în Grădina Ghetsimani în tradiționalism”) și la o temă de reflecție cu deschideri interdisciplinare („Pornind de la rugăciunea lui Iisus către Tatăl Ceresc, rostită în Grădina Ghetsimani de pe Muntele Măslinilor, concepeți un eseu nestructurat cu titlul generic: Omul solitar în fața divinității tutelare; exprimați-vă și propria voastră judecată despre relația spirituală dintre om și divinitate, așa cum o percepeți în acest început de mileniu”). 3. în loc de concluzii Generațiile se succed, datoria școlii este de a forma personalități, iar dascălii sunt
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]