2,631 matches
-
și creșterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor. Economia se redresează începând cu 1995, datorită creșterii încrederii consumatorilor și a consumului privat, deși această creștere a fost mai mică în ultimii ani. Șomajul încă reprezintă o problemă pentru spanioli - în 2005, rata șomajului era de 8,5% - cu toate astea, cifra respectivă demonstrează o situație mai bună față de nivelele anterioare. Devalorizarea pesetei de-a lungul anilor 1990 a făcut mai competitive exporturile, dar forță de care a dat dovadă
Economia Spaniei () [Corola-website/Science/306298_a_307627]
-
pe teritoriul țării este inegală. Cu excepția regiunii ce înconjoară capitala, Madrid, cele mai populate areale se găsesc de-a lungul coastei mediteraneene. Populația Spaniei s-a dublat în timpul secolului XX, îndeosebi datorită spectaculosului "boom demografic" dintre anii 1960 si 1970. Spaniolii nativi reprezintă 88% din populația totală a Spaniei. După ce rata natalității si rata de creștere a populației a scăzut în anii 1980, populația a crescut din nou, inițial datorită spaniolilor emigranți în alte țări europene care s-au reîntors, și
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
îndeosebi datorită spectaculosului "boom demografic" dintre anii 1960 si 1970. Spaniolii nativi reprezintă 88% din populația totală a Spaniei. După ce rata natalității si rata de creștere a populației a scăzut în anii 1980, populația a crescut din nou, inițial datorită spaniolilor emigranți în alte țări europene care s-au reîntors, și, mai recent, datorită numărului mare de imigranți care reprezintă 12% din totalul populației. Între aceștia se numără: latino-americani (39%), nord-africani (16%), est-europeni (15%), imigranți veniți din Africa Subsahariană (4%). În
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
finele secolului XV, un număr mare de coloniști iberici s-au așezat pe teritoriul Americii Latine, iar în prezent cei mai mulți latino-americani albi (aproximativ 1/3 din totalul populației) au origine spaniolă sau portugheză. În secolul XVI, aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat, îndeosebi spre Peru și Mexico. Aceștia au fost însoțiți de încă 450.000 în următorul secol. Între anii 1846 si 1932 aproape 5 milioane de spanioli au plecat spre America, în special spre Argentina si Brazilia. Din 1960
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
au origine spaniolă sau portugheză. În secolul XVI, aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat, îndeosebi spre Peru și Mexico. Aceștia au fost însoțiți de încă 450.000 în următorul secol. Între anii 1846 si 1932 aproape 5 milioane de spanioli au plecat spre America, în special spre Argentina si Brazilia. Din 1960 până în 1975, aproximativ 2 milioane de spanioli au migrat spre alte țări vest-europene. În aceeași perioadă, circa 300.000 de persoane au părăsit Spania pentru America Latină. Unele stiințe
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
Mexico. Aceștia au fost însoțiți de încă 450.000 în următorul secol. Între anii 1846 si 1932 aproape 5 milioane de spanioli au plecat spre America, în special spre Argentina si Brazilia. Din 1960 până în 1975, aproximativ 2 milioane de spanioli au migrat spre alte țări vest-europene. În aceeași perioadă, circa 300.000 de persoane au părăsit Spania pentru America Latină. Unele stiințe s-au preocupat de problemele despre populație (istoria, medicina), în special în prima parte a secolului XX, dând naștere
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
Biserica Catolică, 20% se declară atei, 1,6% se declară ca aparținând altor religii (musulmani, Creștinism ortodox, Protestantism, evrei, etc.) și 1,7% din populație se abține, conform unui chestionar realizat în anul 2008. Este important de menționat că mulți spanioli se declară catolici, deși nu sunt practicanți: 55,3% din spanioli declară că nu frecventează bisericile sau se folosesc de servicii religioase foarte rar, în timp ce 17% spun că merg la biserică în fiecare duminică sau chiar de mai multe ori
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
aparținând altor religii (musulmani, Creștinism ortodox, Protestantism, evrei, etc.) și 1,7% din populație se abține, conform unui chestionar realizat în anul 2008. Este important de menționat că mulți spanioli se declară catolici, deși nu sunt practicanți: 55,3% din spanioli declară că nu frecventează bisericile sau se folosesc de servicii religioase foarte rar, în timp ce 17% spun că merg la biserică în fiecare duminică sau chiar de mai multe ori pe săptămână.
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
canale folosite pentru transport acvatic, fiecare dintre drumurile de "uscat" având poduri mobile de lemn care erau "demontate" noaptea, lăsând canalele libere circulației nocturne, care asigura majoritatea aprovizionării și a necesităților de transport. Referitor la aceste canale, este cunoscut că spaniolii au pierdut cea mai parte a aurului pe care l-au prădat din Tenochtitlan încercând să treacă aceste canale multiple în noaptea care a rămas cunoscută ca La Noche Triste. Fiecare din acele "calpulli" erau specializate într-un anumit domeniu
Tenochtitlan () [Corola-website/Science/306328_a_307657]
-
Cocos nucifera) și ferigi autohtone (Pteridopsida sau Polypodiopsida). Atolul a fost descoperit în 1798 de un căpitan de vapor american, patru ani mai târziu Sawle, de asemenea un căpitan american denumește atolul "Palmyra". În anul 1816 se scufundă corabia piraților spanioli Esperanța încărcată cu comorile incașilor lovindu-se de reciful de coral, iar conoform legendei pirații ar fi îngropat comoara pe una din insule. În 1859 prin legea Guano Islands Act insula este anexată SUA, fiind proprietatea americanului Dr. G.P. Judd
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
secolului al XVI-lea, au împiedicat eforturile mai consistente de colonizare. Primele încercări franceze de înființare a unor colonii în Brazilia la Rio de Janeiro (1555) și la Săo Luís și în America de Nord, în Florida (1562) au fost zădărnicite de spanioli și portughezi. Istoria imperiului colonial francez a început cu adevărat pe 24 iulie 1605, odată cu fondarea Port Royal în colonia Acadia din America de Nord, în ceea ce este azi Nova Scotia, Canada. După câțiva ani, în 1608, Samuel de Champlain a fondat
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
XVII-lea, Saint-Domingue devenise cea mai bogată colonie producătoare de zahăr din trestie din întreg spațiul Caraibian. Jumătatea estică a insulei Hispaniola (azi Republica Dominicană) a fost și ea pentru o scurtă perioadă sub controlul francez după ce a fost cedată de spanioli în 1795. Expansiunea colonială franceză nu s-a limitat numai la Lumea Nouă. În Africa de Vest, francezii au stabilit posturi comerciale în Senegal, de-a lungul coastei în 1624. În 1664, a fost înființată Compania franceză a Indiilor de Est pentru
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
din zilele noastre. ("Vedeți și": France Antarctique și France Équinoxiale) Au existat mai multe teritorii în care Franța a avut importante interese economice și politice dar care nu au devenit colonii ale Parisului datorită opoziției puternice ale britanicilor, portughezilor sau spaniolilor. În momentul de maximă extindere a imperiului colonial (1931), acesta era organizat după cum urmează:
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
victorios la alegerile prezidențiale din luna octombrie. Neruda străbate țara întreagă ținând conferințe. Pe frontul de luptă din Barcelona se publică, în plin război civil, "Spania în inimă". În 1939 este numit consul, cu sediul la Paris, pentru problemele emigrării spaniolilor. În martie pleacă spre Franța, trecând prin Montevideo, unde ia parte la "Congresul Internațional al Mișcărilor Democrate", ca delegat din partea "Alianței Intelectualilor din Chile". În perioada aprilie-iulie se ocupă de problema refugiaților spanioli, pe care reușește să-i îmbarce pe
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii, spaniolii și portughezii în Asia și America. În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari, devinind în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării. După anii 1700, cafeaua ajunge până în cele
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
salinelor naturale, pe insulă este instalată o mică garnizoană olandeză în zona în care actualmente se află orașul Philipsburg. În același timp, în partea orientală a insulei, câteva familii din colonia franceză din insula Sfântul Kitts cultivă tabacul. În 1638 spaniolii, dorind să protejeze hegemonia lor regională, cuceresc garnizoana olandeză și, cu ajutor tehnic francez, construiesc în locul acesteia propriul lor fort ce rezistă, în 1644, unui contraatac olandez. În urma acestui atac, spaniolii părăsesc fortul și pe insulă rămân un grup de
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
franceză din insula Sfântul Kitts cultivă tabacul. În 1638 spaniolii, dorind să protejeze hegemonia lor regională, cuceresc garnizoana olandeză și, cu ajutor tehnic francez, construiesc în locul acesteia propriul lor fort ce rezistă, în 1644, unui contraatac olandez. În urma acestui atac, spaniolii părăsesc fortul și pe insulă rămân un grup de francezi și olandezi care se grăbesc să își prevină fiecare guvernul său. După câteva manevre de intimidare reciprocă, cele două părți preferă să își împartă insula în două zone de suveranitate
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
de pe urma instabilității și, dezamăgiți, să ceară singuri întoarcerea sub autoritatea britanica.Dar s-a înșelat! La început, alianța franco-americana nu a mers foarte bine deoarece francezii sperau să captureze Indiile de Vest înainte de-ai ajuta pe americani în razboi.Spaniolii aveau și ei propriile lor interese în razboi.Doreau o ocazie de-a captura Minorca și Gibraltarul de la britanici.In februarie 1782, un atac comun francez și spaniol au reușit să cucerească Minorca, pe care Spania a păstrat-o apoi
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
lor comerciale, cunoscând astfel o perioadă de mare avânt economic, științific și cultural. Provinciile Țărilor de Jos din sud (situate pe teritoriul de azi al Belgiei, al Luxemburgului și al nordului Franței) au rămas sub stăpânirea Spaniei. Represiunea continuă a spaniolilor în aceste provincii a făcut ca mare parte a elitei financiare, intelectuale și culturale să plece în provinciile din nord, contribuind astfel la succesul Republicii Olandeze. În plus, la sfârșitul războiului, zone întinse ale Țărilor de Jos de sud au
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
a făcut ca mare parte a elitei financiare, intelectuale și culturale să plece în provinciile din nord, contribuind astfel la succesul Republicii Olandeze. În plus, la sfârșitul războiului, zone întinse ale Țărilor de Jos de sud au fost pierdute de spanioli în favoarea Franței. În acea vreme nu se folosea încă expresia „război de independență”, iar secesiunea față de o monarhie era ceva de neconceput. Prima fază a conflictului poate fi considerată ca fiind Războiul de independență olandez. A doua fază a avut
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
care și Țările de Jos. Apoi, în 1516, a moștenit mai multe titluri, dintre care importante fiind: rege al Aragonului și rege al Castiliei și Leonului, regate care împreună au devenit un imperiu întins în toată lumea odată cu colonizarea Americilor de către spanioli. În 1519 a devenit conducătorul imperiului Habsburgic, iar în 1530 a câștigat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman. Flandra era de mult o regiune prosperă și de multă vreme râvnită de regii Franței. Celelalte Țări de Jos, ca regiuni
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
multe orașe au fost luate de mișcarea rebelă. Totuși, succesele inițiale erau datorate în mare parte garnizoanelor goale din cauza războiului pe care Spania îl purta în același timp cu Imperiul Otoman în Marea Mediterană. După victoria din bătălia de la Lepanto (1571), spaniolii au putut trimite mai multe trupe în Țările de Jos, pentru a reprima rebeliunea. Wilhelm de Orania a rămas liber, iar din acest moment a fost văzut ca lider al rebeliunii. Când Țările de Jos s-au revoltat încă o dată
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
din acest moment a fost văzut ca lider al rebeliunii. Când Țările de Jos s-au revoltat încă o dată, el și-a mutat curtea înapoi, însă la Delft, pentru că posesiunile familiei van Oranje, aflate la Breda, au rămas ocupate de spanioli. Delft, a rămas baza operațiilor până la asasinarea lui de către Balthasar Gérard (sau Balthazar Gerards), în 1584. Până în 1572, Spania a înăbușit în mare parte rebeliunea, în majoritatea teritoriului Țărilor de Jos. La aceasta au contribuit greșeli de strategie făcute de
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Wilhelm de Orania a fost figura centrală care a condus aceste grupuri către un țel comun. În cele din urmă el a fost silit să încline din ce în ce mai mult spre partea calviniștilor radicali, pentru că ei erau cei mai dedicați luptei împotriva spaniolilor. Fiind incapabil să pună capăt rebeliunii, Alba a fost înlocuit în 1573 de către Luis de Zúñiga y Requesens prin care s-a încercat o nouă politică: aceea de moderație. Spania, însă, a trebuit să declare faliment în 1575. De Requesens
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Țările de Jos au negociat un tratat intern, "Pacificarea de la Ghent", în care au căzut de acord asupra toleranței religioase și prin care s-au angajat să lupte împreună împotriva forțelor spaniole furioase. Pentru majoritatea provinciilor catolice, distrugerile provocate de spaniolii furioși au fost principalul motiv pentru participarea la o revoltă deschisă, dar formal provinciile au rămas loiale protectorului țării, regele Filip II. Totuși, unele animozități religioase au continuat, iar Spania cu ajutorul expedierii de bogății din Lumea Nouă către regat, a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]