38,816 matches
-
al lumilor stelare, ca să apară într-altul." Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se anima repede, rîzînd cu mare poftă, dînd capul pe spate, și rotunjind buzele lui. Nu se scula de la birou pentru nimic în lume, în pijama marron cu găitane negre - corespunzînd prin aceasta parcă pasmanteriilor moldovenești - și-i vedeai picioarele mari de Moise al lui Michelangelo, în papucii de casă." Alte
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
niște extravaganțe, care nu se potrivesc cu națiunea noastră de bun simț. La mulți colegi, și critici și prozatori, am simțit reticența asta, nu spunea nimeni că n-am talent, dar spuneau toți că nu știu limba română, și în spate toți spuneau că nu știu românește. Eu le spuneam că eu folosesc limba română ca un instrument, că nu fac din ea un idol, cum o făceau sudicii, Nichita și ceilalți. Nichita a cedat rapid, a înțeles că am dreptate
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
cealaltă, cînd m-am certat cu șeful statului și am stat iarăși douăzeci de ani. În acea perioadă, cînd toți prietenii mei m-au părăsit. Cînd chiar congenerii, ca Nichita și alții, cu care împărtășisem idei înalte, mi-au întors spatele, cînd mi se părea că sînt părăsit de noroc, sau că nu mai am autoritate în statul românesc. Nici nu mai aveam, pentru că, dacă eram în Polonia, aș fi avut autoritate. În România, nu, fiindcă eroii în România sînt victimele
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
după câtva timp, am ajuns la pădure. Acolo, viscolul s-a mai potolit, însă a început să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
o parte! Și dacă vreau și eu să vin cu voi? De ce? Așa... de curiozitate. Ești tu în stare să vii cu noi? La urma urmei, nu mă interesează chiar așa de mult..., a spus Pantera și ne-a întors spatele, sărind în tufe. Am mers mai departe, însă știam că Pantera era pe urmele noastre, pândindu-ne pe furiș. Ne-am continuat drumul, deși se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
obosită, care proiectează asupra exteriorului obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia pe care o aduce fiecare actor din feluritele coruri ce populează scena. Fiecare își duce personajul ca și cum el ar fi protagonistul. Emoționant. De fapt, și deloc în
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
au trăsăturile feței. Brand ne dă un Eminescu idealizat."4 Această informație ne-a dus cu gândul la o carte poștală ilustrată (11 x 16 cm), din colecția noastră, ce-l reprezintă pe Eminescu în medalion oval și care pe spate poartă emblema "Bernhard Brand Pictor și Photographe in Iassy" (foto. 2a-b). Din primul moment, ne-am dat seama că avem în față un exemplar din acea "întreită edițiune fotografică" despre care se vorbește în amintita notă. Dar ceea ce ne-a
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
anul XXXV, nr. 47 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2002, p. 21. 4 Vezi: "Era nouă" anul II, nr. 24 din 18 iunie 1890, p. 3. 5 Muzeul Național al Literaturii Române, Fond F I/ 17, inventar nr. 5131; pe spate, această fotografie poartă o ștamplilă de formă ovală, orizontal, aplicată cu tuș violet închis, foarte greu lizibilă, de pe care totuși am descifrat: "ASOCIA}IUNEA GENERAL|/ A/ STUDEN}ILOR UNIVERSITARI/ ROMÂNI/ SEC}IUNEA BUCURESCI", iar în mijlocul ștampilei, scris de mână, cu
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia pe care o aduce fiecare actor din feluritele coruri ce populează scena. Fiecare își duce personajul ca și cum el ar fi protagonistul. Emoționant. De fapt, și deloc în
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
știm?) .Paradigma unor atari stihuri e desigur Blaga. Un Blaga tratat într-o cheie frustă, ușor recognoscibil și-n cîteva motive fundamentale, reluate explicit: "Se trage clopotul de început / Și se vorbește întîia neștiință / Descoperit stă universul orb / Întors cu spatele către Ființă" (Fluturii negri). Sau: " Și-un zeu ardea din cînd în cînd / Să ne-aducă aminte / Că ceru-i făcut / Din morminte" (Amintirea). Însă dacă autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
ea subțire și neliniștită. - Sunt! Află că sunt! De doi ani sunt! minți Duminică neglijent, gândindu-se în altă parte. - Atunci... și Adina deschise ușa și sări din mașină. Duminică mai merse puțin. Apoi se întoarse. O găsi răstiginită, cu spatele înfipt într-un țăruș de lemn. (Era la un cot unde șoseaua avea borne mici de beton. Dar unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
asta, că poți să pui în scenă opera, dificilă, a lui Puccini, "Gianni Schicchi" cu actori. La teatru, adică. Trebuie să fii un manager ca Tompa Gabor ca să accepți propunerea lui Silviu Purcărete. Și asta, în primul rînd, fiindcă ai spatele acoperit. Pentru că valoarea trupei, complexitatea disponibilităților ei îți susțin perfect decizia. Pînă în pînzele albe. O vreme, am tot crezut că nu am înțeles bine, că e o confuzie la mijloc și că nu poate să fie vorba decît de
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
iar te frec, tu mă-nsoțești/ în visări împărătești;/ de te frec un pic mai tare,/ mă răsfeți cu-a ta răcoare;/ de te frec din nou, mă cerți;/ mă urzici, mă negre-verzi;/ de te frec cu răutate/ dai furnicături pe spate./ Foicea, mentă zăludă/ paparudele mi-o udă,/ foiță, floare crăiască,/ luce soarele s-o crească/ foicică lungă-n greabăn,/ vântu-o ține ca-ntr-un leagăn./.../ Dar să-mi spuneți voi, flăcăi,/ ce-ați făcut în deal și-n văi?/ - Noi
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
nouraș can mic și tropič de ploaie. Și avemu grijă să nu dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să mira și ne îmbărbăta și dzicč că mai pre mari ploi să băte ei cu sfedzii, că avč mantale în spate și ținč flintele suptu mantale... Și n-au ținut mult acel nouraș, ce ca giumătate de civert de ceas, și au lucit soare cu mare hierbinețală, cumu-i în luna lui iulie... Mai pre mari ploi se băteau rușii cu suedezii
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
din Scriptură și cele mai spurcate înjurături, jinduiește "cu bale la gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și un profitabil debușeu homosexual. Tânărul Viorel, băiatul lui Gomoiu, i-a pus de mult inima la picioare. Ceea ce înseamnă că Laur
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
un stat federal de tipul celui american în care diferențele între componente sunt, cel mult, de ordin legislativ, libertatea individului nefiind afectată de apartenența lui la o etnie, cultură sau religie diferite de cea a majorității. S.U.A. nu au în spate o istorie a diferențelor (colective sau individuale) precum bătrânul continent, iar evoluția lor comună le-a conferit trăsături ce justifică concluzia (sugerată de François Furet în Trecutul unei iluzii) că sunt - ca urmare a egalității acceptate consensual între indivizi - națiunea
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
obiecte, de astă dată s-a servit de un corp în mișcare și de umbra lui proiectată pe un ecran. A existat și un mod interesant de a se citi uneori corpul interpretei, Mădălina Dan, în sensul de a lua spatele drept față și invers, în funcție de poziționarea brațelor și a părului, ca în compozițiile lui Xavier Le Roy. Și, în primul rând, tematica pe care ne-a propus-o coregrafa, aceea a unui corp închis, fără elanul unor deschideri spre exterior
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
vegetală a femeilor lui Pallady, tocmai pentru că adormeam în fiecare seară privind țintă pînzele care îmi înconjurau patul, așa cum idolii africani se înălțau peste tot în jurul patului lui Lawers? Colecția capătă sensul unei forme de educație. Poți să-i întorci spatele sau să te lași captivat de ea. La fel ca și în cazul tatălui... Cartea cu hieroglife a tatălui Colecția ar putea fi asimilată cu "amanta tatălui". Nu povestește oare Henry James despre pasiunea ce a pus stăpînire pe un
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră odată roșii, dar își pierduseră coloarea din cauza vechimei; la încingătoare
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cu patimă și în parcuri, și în scuaruri, până când mi-am dat seama că ochii roșii și obrajii scăldați în lacrimi nu mi-erau de nici un ajutor în tentativele mele de a cunoaște femei străine. Străbătând orașul cu mâinile la spate, ca un patinator, eram încredințat că un connaisseur, un inițiat avea să recunoască în mine numaidecât un adept al lui amour fou. După ce săptămâni în șir cutreierasem orașul fără vreun rezultat, într-o după-amiază am stabilit, în sfârșit, un contact
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
vreau să le vând. E ceva urgent, e în joc viața mea. Domnul Hobmeier a aruncat o privire peste lucrurile pe care i le pusesem în mână. Apoi a oftat adânc și a spus: - Bine, atunci vino cu mine în spate. Exista și o doamnă Hobmeier. Era slabă ca un țâr. Nu venea niciodată în magazin ca să servească clienții, căci detesta clienții. Doamna Hobmeier tocmai deschidea corespondența. Cele mai multe plicuri le rupea. O salutasem scurt din cap, dar ea nu văzuse semnul
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
determinările lui. L-a rugat să iasă în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de cîteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutînd lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decît cea a catafalcului." Despre relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]