55,270 matches
-
mă țin de asta până la capăt!". Dar, de ce să n-o admit, această infirmitate a avut și meritul de a mă feri de artroze intelectuale și mi-a permis să rămân liber, să circul, să fiu "disponibil" la oameni, la spectacole... și aceasta, mulți mi-au confirmat-o. Când ca elogiu, când ca reproș? Reacții variabile. Deschiderea însă, trebuie să o precizez, nu înseamnă neutralitate, căci fac selecții severe și numeroși sunt artiștii pe care nu-i frecventez nicicum și nu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
mulți mi-au confirmat-o. Când ca elogiu, când ca reproș? Reacții variabile. Deschiderea însă, trebuie să o precizez, nu înseamnă neutralitate, căci fac selecții severe și numeroși sunt artiștii pe care nu-i frecventez nicicum și nu le văd spectacolele, dar numeroși sunt și cei pe care-i iubesc și "printre care" îmi place să circul. Dar pentru că nu reușesc nici să mă recunosc într-o singură cale, nici să mă identific cu un singur model, trec de la un artist
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
sau uneori chiar simultane: față de Brook și Grotowski, pe de o parte, față de Strehler și Vitez pe de alta. Am practicat un fel de poligamie artistică tocmai datorită acestui scepticism mereu reînnoit care mi-a interzis să fetișizez un singur spectacol, să mă asimilez unei singure persoane... dar am "acompaniat" multe. Și pentru a fi un bun acompaniator, anumite calități, să o recunoaștem, sunt totuși necesare. Mulți mi le-au recunoscut, iar eu, la rândul meu, indiferența fiindu-mi străină, pe
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
atenți la realitatea fenomenului teatral", iar Grotowski afirma că: "opera lui George Banu s-a impus ca una dintre cele mai puternice pe planul cercetării teatrale". Eminentul critic și eseist a semnat remarcabile cărți și filme consacrate marilor figuri ale spectacolului contemporan sau aspectelor mitologice ale artei teatrului. Este de trei ori laureat al criticii franceze pentru cea mai bună carte de teatru și a fost distins cu Premiul UNESCO pentru cel mai bun film documentar despre teatru. Colaborator, membru în
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
distincții naționale și internaționale pentru activitatea sa, George Banu a dat strălucire școlii românești de teatrologie. Are numeroși discipoli spirituali. Mă număr printre ei. Viața și opera sa oferă un model de afirmare solară și dăruire pentru teatru. Ludmila Patlanjoglu * Spectacolul de teatru are o viață efemeră. E ca un fluture care-și trăiește splendoarea numai o zi. Spectacolul de teatru moare în fiecare seară (și dacă reînvie e numai pentru că mai sunt unii oameni care-l doresc, care vor și
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
discipoli spirituali. Mă număr printre ei. Viața și opera sa oferă un model de afirmare solară și dăruire pentru teatru. Ludmila Patlanjoglu * Spectacolul de teatru are o viață efemeră. E ca un fluture care-și trăiește splendoarea numai o zi. Spectacolul de teatru moare în fiecare seară (și dacă reînvie e numai pentru că mai sunt unii oameni care-l doresc, care vor și ei să participe la efemera sa viață). După asta, spectacolul trăiește doar în amintirea noastră. Din fericire. Se
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
fluture care-și trăiește splendoarea numai o zi. Spectacolul de teatru moare în fiecare seară (și dacă reînvie e numai pentru că mai sunt unii oameni care-l doresc, care vor și ei să participe la efemera sa viață). După asta, spectacolul trăiește doar în amintirea noastră. Din fericire. Se mai află oare printre noi cineva care vrea să vadă un spectacol pe care l-a făcut sau l-a văzut acum 30 de ani? Un bătrân, cu procesele vitale încetinite, cu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
pentru că mai sunt unii oameni care-l doresc, care vor și ei să participe la efemera sa viață). După asta, spectacolul trăiește doar în amintirea noastră. Din fericire. Se mai află oare printre noi cineva care vrea să vadă un spectacol pe care l-a făcut sau l-a văzut acum 30 de ani? Un bătrân, cu procesele vitale încetinite, cu articulații care și-au pierdut suplețea, privește un spectacol la fel de bătrân, la fel de încetinit, care nu mai e la fel ca
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
mai află oare printre noi cineva care vrea să vadă un spectacol pe care l-a făcut sau l-a văzut acum 30 de ani? Un bătrân, cu procesele vitale încetinite, cu articulații care și-au pierdut suplețea, privește un spectacol la fel de bătrân, la fel de încetinit, care nu mai e la fel ca acela care a trăit proaspăt timp de treizeci de ani în amintirea lui. Din fericire spectacolul e efemer. Din fericire viața lui se prelungește în amintire. Într-un comentariu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
cu procesele vitale încetinite, cu articulații care și-au pierdut suplețea, privește un spectacol la fel de bătrân, la fel de încetinit, care nu mai e la fel ca acela care a trăit proaspăt timp de treizeci de ani în amintirea lui. Din fericire spectacolul e efemer. Din fericire viața lui se prelungește în amintire. Într-un comentariu rostit la Poznan, în Polonia, cu prilejul acceptării titlului de Doctor Honoris Causa, Peter Brook vorbește despre teatru "ca o calitate care se produce chiar în momentul
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
e efemer. Din fericire viața lui se prelungește în amintire. Într-un comentariu rostit la Poznan, în Polonia, cu prilejul acceptării titlului de Doctor Honoris Causa, Peter Brook vorbește despre teatru "ca o calitate care se produce chiar în momentul spectacolului, fapt pentru care spectatorul e o parte inseparabilă a experienței teatrale". El include și al treilea element: criticul care vede ceea ce ceilalți nu pot să vadă cu claritate. Deci criticul e ochiul limpede, ochiul care știe să vadă și e
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
Cehov! Livada - o piesă generoasă, largă, în care încăpem cu toții, noi oamenii secolului XX, cu problemele noastre, cu proiectele noastre, cu visurile noastre. Livada e piesa cea mai importantă a secolului XX și cartea lui Banu consolidează această opinie comentând spectacolele lui Strehler, Brook, Stein, Șerban, Efros și alții. Respectul meu pentru ochiul care știe să vadă și memoria care păstrează vibrația efemerului. Radu Penciulescu * E un savant și totodată - un copil. E un analist profund, cunoscător și cercetător riguros al
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
George Banu era reperul de care toți aveam nevoie la început de drum. Teatrul românesc de după '89 cred ca a fost marcat și de personalitatea lui George Banu. Urmele sale sunt lăsate în fiecare dintre noi, prin cărțile lui, prin spectacole, prin colocvii, prin discuții la o cafea. Spun noi pentru că știu cât de mult îl apreciem cu toții, din generații foarte diferite. Subtil, ne-a format, ne-a ajutat să ne descoperim, să redescoperim lumea altfel, și să credem că viața
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
care o încerci deschizînd cărțile lui Solomon Marcus nu vine din erudiția imensă etalată în ele, ci din constatarea stînjenitoare pentru tine că toată știința aceasta e a unui singur om. E ca atunci cînd cineva îți așază pe tipsie spectacolul cunoașterii și apoi îți spune că ea, cunoașterea aceasta, a încăput într-o singură minte. Te simți lezat în orgoliul celui care își închipuia că este el însuși un știutor. Cultura aceasta, prin prăpastia pe care o cască între orizontul
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
lichele: Ne aflăm dinaintea unui caz tipic în care opera e mai amplă decât realul. Realul se mișcă lent spre orizontul operei, fără să-l atingă, adeverind, etapă cu etapă, intuițiile ei inepuizabile. Evident, plăcerea de a asista la acest spectacol e dureroasă, ca aceea invocată de Socrate la începutul lui Phaidon. Dar nimic nu e mai formativ decât această dureroasă plăcere. Am avea enorm de câștigat dacă, măcar un an-doi, am împânzi coridoarele și încăperile președinției, ale parlamentului, ale guvernului
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor din toate timpurile că publicul dorește "circ și pâine" - spectacol, convenție, adică poveste. Ar mai fi ceva de adăugat la acest adevăr vechi de când lumea: povestea era un bun comunitar, ea se adresa unui grup mare de consumatori, și prin urmare trebuia să le fie la îndemâna tuturor, să le respecte
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Vlad Mugur, ale mele... venirea lui în visele mele, venirea lui la București, la Bulandra, cu ocazia Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Plecînd spre casă și nedorind să-mi controlez emoțiile, mi-am amintit de ceea ce am citit despre ultimul lui spectacol, despre magia lui, despre felul în care a simțit să vorbească, atunci, și pentru ultima oară, despre iubire și despre tinerețe: "Cosi fan tutte". Știam că a lucrat cu un dirijor mare care, într-un fel, i-a încheiat montarea
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
cu mintea nu gîndești. Și, totuși, de ce nu putem să prețuim valoarea, să-i arătăm strălucirea? Am primit cîteva însemnări, tulburătoare, pe care Ion Marin le-a făcut în seara de 4 mai, seara premierei sala de la Scala. Înainte de începerea spectacolului și după. În noapte. Am citit și recitit acele rînduri. Comentarii, griji, emoții, detalii. Pînă aici, nimic nefiresc înaintea unei premiere. Ce se află dincolo de toate acestea, vă las să descoperiți singuri. Douăzeci de ani de cînd a plecat din
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
epocă", adică de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cea care s-a ridicat în balon deasupra grădinii Cișmigiu, ținându-se numai cu dinții de trapezul agățat de nacelă: "Cînd Leona Dare a apărut în București era în culmea gloriei. Dăduse spectacole de acrobație de trapez, suspendată la mare înălțime de un balon umflat cu aer cald, în toate marile capitale ale Europei ș...ț ŤFemeia cu maxilarul de oțelť era o mare frumusețe, pe care Chagall o pictează". Afișul făcut de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
furii ori de câte ori vine în atingere cu subiectul Uniunea Scriitorilor. Orice s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla acolo - Conferința pe țară, Festivalul de la Neptun, colocvii, premieri, acordări de burse etc. - o face să scoată flăcări pe nări, un spectacol care putea fi măcar pitoresc, dar nu este. Publicista e prea de tot repetitivă. Iată și acum, în Ziua din 22 mai, când scrie despre recentele premii ale U.S.R. Este furioasă, bineînțeles, dar fără inventivitate, venind cu aceleași și aceleași
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
cu Adrian Cioroianu, în care Dorin Tudoran nu ezită să ridice câteva mingi la fileul adversarului, față de care își păstrează o evidentă simpatie. Amestecul de fermitate și relativism, de subiectivitate debordantă și de onestitate fără fisură contribuie la conturarea unui spectacol publicistic fabulos. Tăietura impecabilă a frazei este dublată de o egal de seducătoare "tăietură" a ideii: nimic ascuns, nimic contrafăcut, nimic ambiguu. Textele publicistice durabile sunt, firește, cele care transcend contextele care le-au generat. În cazul articolelor lui Dorin
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
care te închini și azi cu fereală și te rogi: apără Doamne și/ păzește. îngenunchiați la// strigătul soldaților care au/ asigurat dintotdeauna libertatea noastră în fața/ unui pahar cu vin, îngenunchiați/ la zgomotul/ produs de diferitele instrumente de tortură, emisie/ galactică. Spectacol,/ în sine, al degradării și ororii... Surîs - la relatarea ororii. Cu/ senzația aceea de uscăciune în gîtlej, de care nu/ mai scapi. Căință,/ speranță... Pe/ aceleași două dale de pietre de rîu, după/ cîteva sute de ani!" (Motorul). Categoria teratologicului
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
la Glăvile și în mod cu totul neprevăzut. Era a doua zi după Sf. Ilie, respectiv 21 iulie, 2006. În ziua de Sf. Ilie ziua Amărăștilor, am avut onoarea să fiu numit Cetățean de Onoare al comunei și la marele spectacol din zăvoi am întâlnit-o pe fața lui Valeriu, (nepotul lui Bartolomeu) prietenul meu din copilărie de care am pomenit mai sus. I-am promis că voi merge la Glăvile să îl văd pe tatăl ei și așa am făcut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ordine universală: „Domnilor, stau aci, aproape de căsuța asta în care a fost concepută ani de zile revista „X”. Mi-a fost dat să văd oameni de cultură și ,,oameni de cultură”. „Ăștia, ultimii, mi-au oferit ani de zile un spectacol gratis. Păi, cum altfel, câtă vreme dacă cineva i-ar bagă la un teasc și i-ar stoarce, s-ar inundă Valea Vlăicii cu alcool 100%.”. Asta apropo de stors! Nu putem încheia cu părerile noastre înainte de a mai cita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]