2,695 matches
-
primi nici una. Toate sistemele se reduc la patru forme: sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se neagă; că totul e neexplicabil și neînțeles. Cousin e mai moderat în scepticismul său. Kant, prin Critica rațiunii pure a îngropat filosofia speculativă și a intonat pe mormântul ei un De profundis. Cousin a pronunțat discursul funebru. La méthode Baconienne est une des quatre ou cinq découvertes qui ont créé un autre univers: la poudre à canon, l'imprimerie, la boussole, la vapeur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oxigen după care să le bați obrazul mangafalelor care n-au avut loc de tine. Păi literatura noastră este atât de europeană pe cât de tradusă este, depinde cu cine ieșim în față, dacă trimitem la atac niște "epidermiști", niște scriitori speculativi, care iau un subiect la modă, îl trec printr-o baie de haz după care mai presară câteva glumițe peste "capodoperă", atunci vom rămâne acolo unde ne și aflăm, vom continua să fim a cincea roată de la teleguță. Ce crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ca redactor de editură era un funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la Sfântul Așteaptă, dar ca șef de cenaclu mi se părea strălucitor. E adevărat că era un bun critic oral, fiind spontan, speculativ, spumos, autor ad-hoc de istorie anecdotică a literaturii române. După numai un an, m-am trezit întrucâtva și am înțeles că adevăratul critic nu doar de cenaclu e altul, adică Daniel Dimitriu, mentorul noii Junimi de la Casa Pogor, Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asemenea model în perioada comunistă? Nu cumva critica literară și eseul critic reprezentau "o fugă" din realitatea ideologizată a vremii? Când poetul Grigurcu se întâlnește seara cu criticul Grigurcu, ce își spun unul altuia? Evident, poetul însoțit de un cap speculativ e o caracteristică a literaturilor din ultimul veac, probând, grație numelor de mare prestigiu pe care le-ați pomenit, că o graniță între practica poeziei și cea a criticii n-ar putea fi decât caducă. În "anii negri" ai liceului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fluier de plumb). Autorii demonstrează o remarcabilă vivacitate stilistică și convingeri demne de epoca lor, anatomo-clinică: jurnalul nostru se va baza mai mult pe anatomia patologică, fără care medicul devine nu o știință pozitivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă. "Nimica fără cauză" era deviza redactorilor. Calificarea bună a acestor medici, ambii doctori ai facultății de medicină din Paris, numărul de paturi, remarcabil la acea dată, instrumentarul pe care îl menționează, printre care microscop, sfigmograf, termometru și "alte aparate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză, probându-și încă o dată modernitatea. De altfel, demersul exegetului e îndreptat în această direcție a demonstrației viabilității operei eminesciene sub exigențele analizei artistice de ultimă oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
românesc, ce pune în coliziune posteritatea canonului pașoptist și emergentul canon junimist [...] La începutul secolului al XX-lea, exista deja un consens emoțional larg în legătură cu figura eminesciană și mutațiile de sensibilitate determinate de apariția poetului". În descinderea pe suprafețele oarecum speculative ale orizontului dezbaterilor teoretice, în general, Iulian Costache abordează problema literaturii ca text și încă și mai aplicat, a actului lecturii, a relației autorului cu cititorul ("Literatura este parteneriat și act și pentru faptul că, spre deosebire de ecuația co-autor, care sugera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dialogism cu "rol de contrapunct narativ") prosopopeea, erotema, epiplexis, pysma ("avalanșa de întrebări ce pune adversarul în dificultate"), ratiocinatio ș.a. Recursul la "strategiile comuniunii", Eminescu îl face prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin unei viziuni mitice sau speculative a întregului". Între figurile de comuniune distinge asocierea, cu trimitere la descrieri, narațiuni ș.a.; figurile amplificării sunt utilizate "pe scară largă" de gazetar (comorație, conglobație, dialogă, emfază, frequentatio, hiperbolă). Comentariul se arată ca o analiză tehnicistă, poate ușor excesivă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În grecește. Adică, pe steagurile lui Ștefan cel Mare ne Întâmpină românul și prietenul său, calul. Calul mitologiei române nu e doar sfânt, dar și complex, complexitate care mă face să nu rezist tentației de a comenta, chiar dacă cu aspecte speculative. Anume, el are o dublă ipostază, chtoniană, pământească, respectiv uraniană, cerească. Primul, malefic, celălalt benefic; primul creat de Nefărtat, celălalt de Fărtat, adică de acele două forțe antagonice, similare chinezeștilor Yin și Yang, care au creat lumea. Este o confruntare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altceva decât noaptea ce ne așteaptă și care nu e de sărbătoare, de destindere, ci de stress. Surprinde? Eu nu cred și sper să vă conving și pe domniile voastre. Dacă până acum am adus fel de fel, neașteptate ori chiar speculative, argumente pentru o viață În respectul naturii, ecologică dacă vreți, de astă dată voi inversa rolurile, folosind aceleași elemente: natura și ecologia, pentru un alt scop, dar nu fără legătură cu Viața pe care o propovăduiesc. E, până la urmă, o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în concepția sa, o pedagogie românească se putea constitui numai pe baza analizei realităților românești, a experienței și cercetărilor întreprinse în școala românească. Acestei teorii, întemeiate pe cercetarea realităților obiective, profesorul Gabrea îi spune pedagogia obiectivă; ea se opune creației speculative, desprinsă de realitate (pedagogie subiectivă). Termenul de pedagogie obiectivă este utilizat aici în accepțiunea de știință a educației știință a unor fapte obiective apropiată de modul în care o concepea Émile Durkheim. Valabilitatea pedagogiei obiective aprecia Gabrea se circumscrie realităților
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a situației sale prezente, văzută din toate punctele de vedere posibile. O infinitate de idei ingenioase din care lipsea însă un singur lucru: viața, viața simplă, impulsul vieții... Toată această experiență care rămâne suspendată de un plan pur cerebral și speculativ și care nu se poate desprinde de dânsul. Giglio este prins în plasa minunată și acaparatoare a inteligenței sale și se va asfixia acolo, fără să fi trăit vreodată cu ade vărat. Totul este gândit. Nu-i mai rămâne energia
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar de mare răspundere și frumusețe, al studierii trecutului nostru cultural, eforturile trebuie mai bine conjugate.“ (Lupta de clasă, mai 1972) PAVELESCU Vasile „ În condițiile în care creatorul a părăsit de mult «turnul de fildeș» al meditației solitare, terenul investigației speculative «neutre» - sarcinile pe care ni le va trasa Congresul partidului sunt de cea mai mare însemnătate și actualitate. Numai printr-o sudură dialectică și organică a individului cu generalul, a concretului cu abstractul, a teoriei cu practica se poate răspunde
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și folcloric” referitor la Evreii din Bucovina elaborat la sfârșitul secolului al XIX-lea de folcloristul bucovinean Dimitrie Dan : „Istețimea minții lor [= a evreilor] - notează autorul În 1899 - este bine cunoscută și ei sunt niște calculatori neîntrecuți, cu un spirit speculativ, care se află vecinic În activitate. Pentru Întreprinderi și asociațiuni de speculă sunt ei totdeauna gata [...]. Ei țin mai mult la adunarea averei, decât la Îngrijirea și nutrirea corpului” <endnote id="(126, pp. 7-9)"/>. Ultima remarcă a fost probabil influențată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fără răspuns. [...] Trebuie să arătăm că nu suntem numai comercianți [...], ci și creatori de valori culturale” <endnote id=" (510, pp. 121 și 160)"/>. Pentru un antisemit ca Radu Theodoru, percepția a rămas aceeași și la sfârșitul anilor ’90 : fiind „talente speculative”, „evreii nu Înseamnă mai nimic În domeniul creației” <endnote id="(609, p. 250)"/>. „Acolo unde un jidan este implicat Într-o afacere, totul pute a necinste”, se decreta În revista antisemită Europa (nr. 119, 1993). La jumătatea anului 1997, Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii Înșiși, În Încercarea de a-și defini propria identitate. Este drept că expresia echivalentă În idiș sau În ladino - A Jidischer Kop („Cap de evreu”) sau Mioiu de judio („Minte de evreu”) - nu exprimă atât inteligența evreului, cât caracterul speculativ al minții sale, un anume fel, specific, de a aborda și de a rezolva o problemă intelectuală <endnote id="(vezi 568)"/>. De altfel, Înțelepciunea populară evreiască preferă să relativizeze situația, prin proverbe de genul „Evreul de-i deștept e deștept
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ianculescu, Editura Minerva, București, 2000. 567. Moshe Carmilly-Weinberger, „The Jewish Reform Movement in Transilvania and Banat : rabbi Aaron Chorin”, În Studia Judaica, Universitatea „Babeș- Bolyai”, vol. V, ed. Ladislau Gyémánt, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1996, pp. 13-60. 568. Referitor la caracterul speculativ al minții evreului, iată o anecdotă evreiască culeasă În Maramureș : „După luni de negociere cu autoritățile, unui talmudist din Odessa i s-a permis să viziteze Moscova. S-a urcat În tren și a găsit un loc liber. La următoarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împreună cu jandarmul pandur Filipeanu iar urmarea a fost că i s-a restituit speculantului camionul și animalele pe care le-a dus la București”. După ce Îi turnase, la paritate etnică, pe evreul vasluian Galler („comersant” angrosist ad-hoc de vinuri speculative) și pe românul Zegrea (fost legionar, ajuns afacerist cu animale domestice comestibile), Naty Terdiman trecuse iarăși la lamentări ce s-ar fi vrut a fi justificative pentru lipsa de interes a coreligionarilor față de „mărețul” program „internaționalist” al minusculului partid comunist
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
alătură o criză la nivel mondial epitomizată de revolta boxerilor în Extremul Orient, în China. La aceasta se adaugă criza morală, „nu mai e niciun patriotism...”, care pune capăt oricăror speranțe de relansare. Animat de un fatalism deopotrivă cronic și speculativ, Nae își face amicul martor al unui cataclism inevitabil : „S-a isprăvit ...”. Fin de siècle, fin de race, fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
idei, speculațiile celor doi burghezi oricât de fanteziste se situează în zona for- mării opiniilor politice. Ceea ce Leonida recunoaște este ceea ce secolul introduce în ecuație prin lectura gazetei, dar și a cărților de popularizare a științei și a filozofiei : caracterul speculativ al ideilor. Astfel, oameni cu o educație precară „intră la idei”, participă la un mind game care le depășește posibilitățile cognitive aruncându-i în confuzie, iar nevroza devine explicabilă. Oricât de improvizate și rudimentare sunt mijloacele explicative de care dispune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intertextuale și a procesului generării textului literar în studiile mai noi ale lui Michel Riffaterre, putem observa complexitatea întrebuințării clișeului și ponderea substanțială pe care o are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de bricolaj ludic și speculativ unde deformarea limbajului atinge acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ț, va adopta o abordare modern). Revenind la cartea sa, am constatat c) era Într-adev)r un profesor modern, care vorbea despre Maghidul lui Karo că despre manifestarea unei „tehnici deosebite de producere spontan) a unui material intelectual teoretic și speculativ de tip discursiv, chiar supraspecializat, f)r) s) fac) vreun efort conștient de gandire”. Visul oric)rui profesor - un discurs curg)tor la cel mai Înalt nivel! Ce alt dar i-ar putea aduce un Înger unui intelectual? S) vorbeasc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
copiilor erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă ceremonios. Era totdeauna și pretutindeni același - serios, speculativ, orgolios, Înzestrat cu multe virtuți. Se menținea Într-o bun) form) fizic). Mânca lacom, cu Înghițituri mici și rapide. La un dineu oferit de Committee on Social Thought, ținând o c)pșun) mare Între degetele ambelor mâini, ca o veveriț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
său, mort, domnul Proharcin pare tuturor o forță: «semăna cu un capitalist încercat, trecut prin ciur și prin dârmon, care nici pe lumea cealaltă nu vroia să piardă vreo clipă în neactivitate, ci părea cufundat, cu totul, în niște calcule speculative. Pe chipul lui se ivi un gând adânc iar buzele i se strânseseră într-o schimă de importanță, pe care nimeni nu i-ar fi putut-o bănui lui Semion Ivanovici când era în viață. Parcă se făcuse mai înțelept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]