2,733 matches
-
de sancțiuni ce se practicau acolo în numele „educației camaraderești“. La scurt timp după publicare reportajului, internatul a fost desființat. Dupa ce a dezvăluit activitatea unei organizații de spionaj ilegale (IB), Guillou a fost condamnat la zece luni de închisoare pentru „spionaj“ împreună cu doi colegi (1973-1974). Ca romancier, Guillou a debutat în 1971 cu "Om kriget kommer" („Dacă vine războiul”). Romanul autobiografic "Ondskan" („Răul”), publicat în 1981, a avut un succes crescând. Cartea a fost citită de peste două milioane de suedezi, a fost
Jan Guillou () [Corola-website/Science/298959_a_300288]
-
greieri au cerci foarte lungi iar alte insecte au cerci foarte mici pentru a fi usor observabili în urma acestei lupte pentru existență ajung să supraviețuiască numai speciile și indivizii cei mai puternici pe teritoriile ocupate au fost organizate unități de spionaj și contra spionaj prin angajarea agenților de spionaj uzinal grupele se bazează pe diverse fapte precum apariție sau utilitate în acest scop se recoltează frunzele din care se prepară infuzie sau comprese cele care ajung accidental în peșteri se numesc
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
foarte lungi iar alte insecte au cerci foarte mici pentru a fi usor observabili în urma acestei lupte pentru existență ajung să supraviețuiască numai speciile și indivizii cei mai puternici pe teritoriile ocupate au fost organizate unități de spionaj și contra spionaj prin angajarea agenților de spionaj uzinal grupele se bazează pe diverse fapte precum apariție sau utilitate în acest scop se recoltează frunzele din care se prepară infuzie sau comprese cele care ajung accidental în peșteri se numesc trogloxene în mod
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
au cerci foarte mici pentru a fi usor observabili în urma acestei lupte pentru existență ajung să supraviețuiască numai speciile și indivizii cei mai puternici pe teritoriile ocupate au fost organizate unități de spionaj și contra spionaj prin angajarea agenților de spionaj uzinal grupele se bazează pe diverse fapte precum apariție sau utilitate în acest scop se recoltează frunzele din care se prepară infuzie sau comprese cele care ajung accidental în peșteri se numesc trogloxene în mod obișnuit se recomandă ca busuiocul
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
structura armatei și să-l plaseze sub autoritatea Palatului Regal. Acestă acțiune s-a concretizat de facto în anul 1938. La data de 1 ianuarie 1937 a intrat în vigoare „Codul de Justiție Militară” prin care se majorau pedepsele pentru spionaj, ajungându-se până la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de înaltă trădare iar la 12 noiembrie 1940 a fost emis decretul nr. 3818, cu privire la organizarea Serviciului Special de Informații, instituție care funcționa pe lângă „Președinția Consiliului de Miniștri”. La 15 septembrie
Serviciul Român de Informații () [Corola-website/Science/298512_a_299841]
-
eficientă. Până în 1942, mișcarea de rezistență a fost distrusă, nejucând un rol semnificativ până la sfârșitul războiului”. Mișcarea de rezistență care a existat în primii ani de război a fost sub conducerea președintelui cehoslovac Edvard Beneš, care, împreună cu František Moravec (șeful spionajului militar), din exilul de la Londra, au coordonat activitatea de rezistență. În condițiile luptei împotriva forțelor de ocupație germană, principalele grupuri de rezistență și-au întărit rândurile în Conducerea Centrală a Rezistenței Naționale, ori ÚVOD. Această organizație a funcționat ca intermediarul
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
celor trei capete de pod. Sovieticii copleșeau calitativ și cantitativ forțele germane în infanterie, artilerie și blindate. Această stare de fapt fusese adusă la cunoștința generalului Heinz Guderian de către generalul Reinhard Gehlen, șeful Fremde Heere Ost. Guderian a prezentat rezultatele spionajului lui Adolf Hitler, dar Führerul a refuzat să le dea crezare. Diviziile care participaseră în Ofensiva din Ardeni nu au putut fi transferate suficient de rapid de pe frontul de vest pe cel de răsărit. Guderian a propus evacuarea diviziilor Grupului
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
1945, Hitler a redenumit cele trei grupuri de armate. Grupul de Armate Nord a devenit Grupul de Armate Curlanda, Grupul de Armate Centru a devenit Grupul de Armate Nord, iar Grupul de Armate A a devenit Grupul de Armate Centru. Spionajul german estimase că sovieticii au o superioritate de 3:1 în ceea ce privește efectivele, dar în fapt această proporție era mult mai mare, și anume de 5:1. Germanii erau organizați în două linii de apărare apropiate una de cealaltă. Ofensiva a
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
a ținut o conferința la Kupiansk, pentru a stabili amănuntele viitoarei ofensive. Un raport ulterior către superiorii de la Moscova pregătit de șeful staului major al lui Timoșenko, generalul-locotenent Hovhannes (Ivan) Baghramian, rezuma discuțiile conferinței, neinserând unele informații cheie obținute de spionajul sovietic (nu se știe dacă în mod voit sau nu). Consolidarea forțelor sovietice a continuat în ritm crescut în luna mai. Detaliile finale ale ofensivei au fost stabilite în lunile martie și aprilie prin discuții între Stalin, Marele Stat Major
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
câmpurile sale petrolifere, iar, ca obiectiv secundar, orașul Stalingrad. Planificarea Operaiunii Friderikus în aprilie a fost un imbold pentru creșterea efectivelor din zonă ale Armatei a VI-a de sub comanda lui Paulus. De aceea, în condițiile în care serviciile de spionaj sovietice nu au reușit să obțină nici o informație, germanii au întreprins o amplă mișcare de regrupare și redistribuire a forțelor în zona desemnată ca centru al operațiunilor viitoare. Paulus a definitivat planurile pentru Operațiunea Friderikus pe 10 mai, el fiind
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
zona satului Nepokritaia, unde germanii au lansat trei contraofensive locale. Până la sfârșitul zilei, sovieticii avansaseră cel mult 10 km. În timpul luptelor, generalul Moskalenko a avut surpriza să afle că are în față două divizii, nu doar una, așa cum erau indicațiile spionajului sovietic. Un jurnal capturat de sovietici al unui general german căzut în timpul luptelor, a demonstrat că germanii aveau în schimb informații despre planurile sovietice de atac. În aceeași zi, în urma insistențelor lui Paulus, pentru apărarea Harkovului au fost mobilizate suplimentar
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
de Stat, „Starea de asediu” (1956), „Regele Palaelibus” (1957), „Salvatorul” (1959) și „Ultimul batalion” (1960), care reprezintă o cronică satirică a vieții politice din România Mare de după Primul Război Mondial. Sunt prezentate în aceste cărți afacerismul, corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest ciclu de romane a fost ilustrat de artistul Eugen Taru. Alte romane sau povestiri păstrează caracterul gazetăresc: Scriitor prolific, cu o
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
1914 și, pentru scurt timp, Imperiul otoman a părut a rămâne neutru. Dar când turcii au atacat Rusia, aliata Marii Britanii, Lawrence s-a oferit să plece în Egipt. În decembrie se afla la Cairo, ajutând la crearea unei rețele de spionaj în zona pe care o cunoștea atât de bine. Lawrence nu putea fi un soldat obișnuit. Despre prima întâlnire cu tânărul ofițer cu aer adolescentin, comandantul lui la Cairo nu își amintește decât de dorința de nestăpânit de a-i
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
fiică, Lorrchen Berthold, adaugând astfel averea baronului la propria-i avere. Sub înalta protecție a lui Berthold, care între timp devenise colaboratorul lui Himmler și un înalt demnitar nazist, Heinrich von Goldring - informatorul sovietic Grigori Goncearenko - îndeplinește diverse misiuni de spionaj, printre care un atentat cu bombă în localitatea Boneville din Franța, diverse legături cu partizanii francezi ("maquisards") și se îndrăgostește, făra să vrea, de fata proprietăresei hotelului în care locuia la Saint-Remy, Monica Tarval, însă aceasta sfârșește prin a fi
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
maquisards") și se îndrăgostește, făra să vrea, de fata proprietăresei hotelului în care locuia la Saint-Remy, Monica Tarval, însă aceasta sfârșește prin a fi ucisă de către SS, fiind bănuită că avea legatură cu partizanii francezi. El mai îndeplinește acțiuni de spionaj și în Italia, având sarcina să descopere o uzină subterană, ultrasecretă, care producea echipament de radio-ghidare pentru proiectilele zburătoare utilizate de naziști. Până la final, Heinrich/Grigori reușește să ducă la bun sfârșit toate aceste misiuni grele, și ajunge în Uniunea
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
erau repartizate de obicei brigăzilor specializate, nu diviziilor, ceea ce crea mari probleme comandanților chinezi, datorită problemelor de coordonare. Puterea relativă de luptă a diviziilor chineze era mai scăzută decât a japonezilor, dacă se iau în considerație și alte aspecte precum spionajul militar, logistica, comunicațiile și serviciile medicale. Armata Națională Revoluționară (ANR) poate fi împărțită în două mari grupări. Prima este așa-numita grupare "dixi" (嫡系, "origine directă"), care cuprindea diviziile instruite de Academia Militară Whampoa loiale lui Chiang Kai-shek. Acestea puteau
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
în rezervă, Doicaru va îndeplini în perioada 7 martie - 15 august 1978 funcția de ministru al turismului în Guvernul Manea Mănescu (2). În această calitate, ""el a primit sarcină să transforme această uriașă organizație într-o anexă a serviciului de spionaj al României"". După fuga generalului Ion Mihai Pacepa din România la 24 iulie 1978, Doicaru și-a pierdut toate funcțiile deținute (ministru al turismului și membru supleant al CC al PCR), a fost arestat împreună cu alți generali de securitate și
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
al turismului și membru supleant al CC al PCR), a fost arestat împreună cu alți generali de securitate și anchetat. A refuzat să semneze declarațiile compuse de anchetatori, din care rezulta că Pacepa ar fi fost recrutat de către serviciile americane de spionaj și infiltrat de aceste servicii în DIE. El a fost eliberat câteva luni mai târziu și numit ca director la IAS Mihailești, dar a refuzat acest post. A rămas sub supraveghere până la Revoluția din decembrie 1989. După cum susține generalul Pacepa
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
a povestit Aurel Dragoș Munteanu, la puține zile după revoluție, generalul Doicaru s-a prezentat în uniforma de general și cu toate decorațiile pe piept în fața conducerii Frontului Salvării Naționale și s-a oferit să creeze "un nou serviciu de spionaj, mai bun decât tot ce a avut România până acum". Deși conducerea FSN l-a numit în funcția de director al Serviciului de Informații Externe nou-creat pe generalul Mihai Caraman, Doicaru a devenit prim-consilierul lui Gelu Voican Voiculescu, însărcinat
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
accent slav, fiind poreclit „Bulgarul”. A urmat doar șapte clase elementare (absolvite în anul 1922), apoi a lucrat în meseria de croitor. În anul 1929 a devenit membru al Partidului Comunist din România. După cum declară Pacepa, Vasile Vâlcu "„lucrase pentru spionajul sovietic în timpul războiului”". După preluarea puterii de către comuniști, a urmat doi ani de studii la Academia de Partid «Ștefan Gheorghiu» și a devenit ofițer de Securitate în Regiunea Dobrogea. A condus Departamentul „A” din Direcția Generală a Securității Statului (1952-1954
Vasile Vâlcu () [Corola-website/Science/308087_a_309416]
-
contra ofițerilor și oștirii pe care caută a o defăima”. Colonelul Constantin D. Chirilovici, fost chestor de poliție al municipiului Iași declara la 21 februarie 1945: Vasile Atanasiu aprecia că acuzele că generalul ar fi ordonat judecarea cetățenilor sovietici pentru „spionaj, defetism, comunism etc.” și că ar fi deportat evrei în Transnistria erau „complet neîntemeiate”, deoarece „nu avea calitatea, prin funcția ce avea, să judece, nici să ordone execuții” aducând ca dovezi declarațiile evreilor Leon și Eugenia Berman din Cernăuți. De
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
emis pașapoarte protectoare și a adăpostit evrei în clădiri pe care le-a desemnat teritoriu suedez, salvând zeci de mii de vieți omenești. La ianuarie 1945, în timpul de către Armata Roșie, Wallenberg a fost reținut de autoritățile sovietice sub suspiciunea de spionaj și a dispărut. S-a relatat ulterior că ar fi murit la 17 iulie 1947, încarcerat de autoritățile comuniste și de poliția secretă KGB din , o clădire aflată în Moscova, Rusia, în care se aflau sediul KGB și închisoare asociată
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
a-i ajuta pe evreii maghiari. Acesta nu era, însă, singurul motiv pentru care Olsen a fost delegat în Suedia. Pe lângă îndatoririle pentru WRB, Olsen funcționa în secret și ca șef al pentru ramura din Stockholm a (OSS), serviciul de spionaj american din timpul războiului. În căutarea unei persoane dispuse și capabile să meargă la Budapesta să organizeze un program de salvare pentru evreii din țară, Olsen a contactat un comitet format din numeroși evrei suedezi, în frunte cu șef-rabinul Suediei
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
În ciuda acestui fapt, comandantul german al Budapestei, , a refuzat toate ofertele de capitulare, declanșând un . La apogeul luptelor, la 17 ianuarie 1945, Wallenberg a fost chemat la cartierul general al generalului Malinovski din Debrețin pentru a răspunde la acuzații de spionaj. Ultimele cuvinte scrise de Wallenberg au fost: „mă duc la Malinovski ... dacă în calitate de oaspete sau de prizonier, încă nu știu.” Documentele recuperate în 1993 din fostele arhive sovietice secrete și publicate în ziarul suedez "" arată că un ordin de arestare
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
după o analiză a corespondenței sovietice din timpul războiului, s-a aflat că , un politician maghiar care era și spion sovietic, ar fi dat numele lui Wallenberg la NKVD ca persoană de reținut pentru o posibilă implicare în activități de spionaj. Informațiile despre Wallenberg după reținerea lui de către sovietici sunt doar speculative; există numeroși martori care susțin că l-ar fi întâlnit în timpul încarcerării. Wallenberg a fost transportat cu trenul de la Debrețin, prin România, la Moscova. Autoritățile sovietice l-ar fi
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]