3,144 matches
-
în colțul ochilor și, până să se rostogolească pe obrajii palizi, le ștergea grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din când în când aprobativ spre nepotul ei, tata. Și bunica și străbunica, îmbrăcate în negru, aveau un mod de a-și ține capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrea el. — Nu m-am gândit la el. Uitasem că-i feciorul doamnei Ruxandra. Vroiam doar să nu-mi mai aduc aminte. — Ce? — Mâine, vodă îl cheamă pe ieromonahul Ștefan să dea mărturie în fața boierilor că maica mare nu fuse stăpână pe sine când făcu testamentul. — Și? Constantin sorbi îndelung vinul, îl plimbă prin gură, se uită trist la maică-sa, apoi se ridică din jilț, o luă de mână pe jupâneasa lui și spuse: — Să mergem să ne rugăm la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cade să avem un răspuns, reluă domnitorul pe un ton mai blând. — Așa este, așa este, se auziră voci din cealaltă parte. — Nepoate, logofete Constantin, recunoaște că așa a fost atunci când s-a scris testamentul, că maica nu mai era stăpână pe sine. Hai, spune un cuvânt, logofete, îți poruncesc! strigă vodă. Recunoaște că ai schimbat vrerea mamii după cum te-au învățat dumnealor și arătă cu un gest larg spre frații săi. Constantin Brâncoveanu se ridică în picioare ceremonios, se înclină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimb voința domniei sale doamnei Ilinca. Aș întreba atunci de câte ori este pomenit numele nostru, că ne lasă ceva avere maica mare? Mă știi, doamne, că suntem noi așa fel să ne băgăm cap sănătos sub evanghelie? Și apoi cum nu era stăpână pe sine pe vremea în care eram noi spătar? Asemenea vorbe pornite de la noi ar da apă la moară clevetitorilor, căci averea cea mai de preț pe care au lăsato maica mare și taica mare este numele lor bun și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Împărțirea se va face așa cum a pus să se scrie dumneaei doamna Ilinca, maica lor, în diata pe care a lăsat-o la sfinția sa. Am aci scrisoarea de mărturie a duhovnicului dânsei, ieromonahul Ștefan, care spune că doamna Ilinca era stăpână pe vrerea și cugetul ei când a întocmit diata. Scrisoarea este lungă și nu se mai citește. Păstreaz-o dumneata, stolnice Constantine, împreună cu toate zapisele privitoare la averea părintească. Mărturisim și domniile noastre că așa a fost, întrucât am fost de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâna arătând spre sprâncene. — Nu, nu, astăzi le las așa. Să dai drumul la șnururi ca să se vadă că mi s-a împlinit pieptul. Să poruncești să mi-o aducă pe Zamfira aci, acum cât mai repede. Roaba își cântări stăpâna din ochi și nu fu mulțumită. — Măria ta, lasă ușor deschis la gât pieptarul și bagă înăuntru cămașa ca să iasă pielea la iveală, așa... să se vadă cât ești de albă și de dulce. Lanțul lasă-l să atârne mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un gest spre ei, femeile se ridicară și îngenuncheară în fața lui Constantin Brâncoveanu. — Știți turcește? întrebă în turcă voievodul. Da, măria ta, răspunse în turcește una din ele. — Bine, atunci vorbim turcește, ca să înțeleagă și domnia sa. Cine sunteți? Mama e stăpâna de la Târgșor, și arătă spre cea bătrână, ea e fiică-mea și fata e nepoată-mea. Se întoarseră la masa lor și fiecare luă câte două bucăți pătrate de pânză, se îndreptară spre plita încinsă și le dădură drumul într-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsară să se răcorească câteva clipe, le stoarseră și fiecare își băgă două bucăți în sân. — Să mergem, spuse cea mai bătrână, trebuie să fi răsărit luna, că alaltăieri a fost lună plină. — Măria ta merge cu noi? întrebă fiica stăpânei de la Târgșor. — Mergem cu voi, toți trei. — Bine, țineți-vă după noi, și femeile plecară pe cealaltă ușă a cuhniei dând în curtea palatului. Ieșind în noapte, Selin a rămas încântat. Grădina cu arbuști înfloriți avea aleile pietruite cu piatră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este la Târgoviște. Să fi fost Stanca? Nu, hotărât nu. Stanca era mai înaltă. „Ah da, nu este trecutul, e viitorul, își spuse el, și se însenină la chip, este Călina cea cu ochi verzi, pe ea o s-o fac stăpâna de la Mogoșoaia, că doar este palatul meu.” Ajunse la ușa cea mare din dreapta, o încercă, era descuiată. O deschise, se uită curios înăuntru, dar nu intră, respiră adânc vrând parcă să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca o părere îi vedea scăldați în lumină pe Constantin, Ștefan, Radu și Matei, voievozi în înalturi. Îngenunche în fața butucului: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Mai ridică o dată privirea să-i mai vadă, dar nu văzu decât o cruce mare, mare, stăpână pe tot cerul și din ea curgând picături roșii, boabe nestemate de sânge, înfrățindu-se cu sângele Brâncovenilor pe caldarâm, la Iali Kiosk. Și... ce-a mai fost? Epilog — Și... ce-a mai fost? — Ce ar mai fi putut să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de personalitate”, în momentul în care ai căzut în jocul lor dai dovadă de un caracter slab, fii sincer cu tine însuți și arată-ți ție în primul rând că nu ești o marionetă. Nu lăsa viciile să se pună stăpâne pe viața ta, ai primit-o în dar, un dar minunat primit de la un Tată grijuliu. Poartă-te cu ea aidoma oricărui cadou, nu o deteriora cu aceste substanțe nocive! Majoritatea celor aflați la vârsta pubertății ne confruntăm cu diferite
Colorează-ţi viaţa altfel... fără droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Bota Bogdan Lucian Dimitrie, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2032]
-
singur, mai mult pentru Marta, deoarece Brigitte știa cine sunt. -Suntem spiridușii gnomi al acestor locuri. Gnomii roșii paznicii bogățiilor de sub pământ, gnomii albaștri paznicii băgăției apelor și uscatului, gnomii verzi paznicii pădurilor și munților. Pentru ce ne-ai chemat stăpână? -Ulrih organizează-ți gnomii, veți avea mult de lucru. Aduceți diamantele și aurul în sipetele palatului. Încuiați bine trezoreria și păziți-o strașnic. Melchior și Ariel stăpânii întunericului vor să ne fure bogățiile. Păziți bine totul. Pescuiți pește pentru palat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mână îl mișcă. Vicontele Henri dispăru parcă absorbit de lumina cerului. Apăru bătrâna Brigitte cu toiagul de fildeș în mână-Acum cred că îmi cunoști enigma. Eu am fost cavalerul Eduard, vicontele Henri și Marta. Eu sunt Brigitte vrăjitoarea acestor tărâmuri, stăpâna destinelor. Mișcă toiagul. În locul bătrânii apăru o tânără strălucitor de frumoasă. -Tatăl tău mi-a fost iubit pe vremuri, dăruindu-i o fetiță. Dar el ca mulțumire ne-a părăsit. Tu ești fratele surorii tale Marta, care trăiește aici la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
plecăciuni, au îngenunchiat. -Iertare Măria-ta-strigau îngroziți cei o sută. -Gărzi!Descăpățânați-i!Leșurile să fie aruncate la câini. -Grațiani să continuăm-ordonă voievodul. -Care este porunca? -Vreau din nou Pocuția, iar regii trădători Ludovic și Sigismund să moară. -Mefistofel vino! -Da stăpâne. -Alungă leșii din Pocuția. -Așa voi face! -Cu granițele cum stai? -Am arestat armatele dușmane, i-am luat prizonieri la mine. Acum e liniște și pace. -Acum pleacă și veghează-ordonă Grațiani. Magicianul luă două păpuși de ceară și începu să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mine (aveam un dovleac de la țară) și, ca niciodată, Îmi rămăsese puțină cocă, cam cât un pumn de copil. Nu m-am Îndurat să o arunc, așa că am pus-o la frigider. Odată ajunsă la unchiul meu, m-am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și Îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină, la cimitir. Unchiul Zaharia urma
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Asupra noastră pentru păcate, Dar totodată vezi și pieirea Ce pătimește a lui zidirea. Mai vezi și lacrimi al-ei vărsate, Prunci morți pă brațe, țâțe uscate Și alte rane ale holerii De acel înger-n chip ca engherii. Iar tu, stăpână prealăudată, Mijlocind mila marelui Tată Porunci-ndată acelui înger Să-și schimbe fața în alb, din sânger. Și cu aceasta (o, ce minune, Care nici poate de a se spune!) Pierind holera-ncetă pieirea Și mai rămasem cu pomenirea, Ca să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine de obicei după-amiază, încerca s-o reîntâlnească pe frumoasa ei asistentă. O găsi, într-adevăr, dar la o cafea, față în față cu stăpâna atelierului. Folosise prilejul pentru a relata ultima convorbire avută la spital cu prietenul lor, Poetul. Vestea o zdruncină imediat : se ridicase, nu-și mai afla locul, muta mereu ceașca de cafea, stingea aprindea stingea țigări, începuse brusc să se pieptene
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu Rodovica, amintindu-i cum s-au bătut odată, în copilărie, ca orbeții, pe malul Someșului. Slujnica se zăpăci, râse, vru să umble mai sprintenă și scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-a pățit cu notarul. Apostol fu grăbit tot timpul, tăifăsui cu ea până târziu, dar numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n cîntare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gîndu-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvânt, Divino, mai zi-l odată, zi-l. Vezi tu, închipuirea în veci îmi e tovarăș. Un vis, ca o poveste, în veci revine iarăș: S-ajung o zi, în care, în strâmta mea chilie, Tu să domnești ca fiică, stăpână și soție Și-n ore de durere, când gândul mi-a fi veșted Să simt cum dulcea-ți mână se lasă pe-al meu creștet Ș-atunci ridicând capul, dând ochii-mi peste spate, Să văd ah, pămînteasca-mi, duioasa-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpae? {EminescuOpIV 331} El scările urcă cu piatra în mână. În prag îl așteaptă frumoasa stăpână. De gîtu-i s-atîrnă, zâmbind ea îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin minune. Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată "Iubirea mea este nestinsă, curată; "Păstrează-mi-o bine... aceasta ți-o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se sue călare pe cal Răspunde Suceava din urmă; Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns Și-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ferma familiei Jones, spuse Marietta, pe un ton foarte liniștit. - Marietta, cum poți să spui așa ceva? Era vorba de programul nostru de poimâine. Dacă am făcut, totuși, vreun aranjament de felul ăsta, va trebui să-l schimbăm. Părea, din nou, stăpână pe situație. - Am fost întotdeauna în relații prietenești cu mama dumitale, domnule Maynard, nu-i așa, Marietta? mai spuse ea, pe un ton plin de înțelesuri. - Mie mi-a fost totdeauna dragă, răspunse Marietta, și abia dacă se simțise accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de dezvoltarea limbei ca atare; pentru că limba e subiectivă, depinde de la popor ca atare, iar științele cer aprofunda[rea] naturei obiectelor înșile și ale relațiunilor lor. ["NU NOI SUNTEM STĂPÎNI LIMBEI... "] 2275B Nu noi suntem stăpâni limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim. piatră cu piatră tot ce-a fost înainte - nu după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului - astfel trebuie să ne purtăm
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]