19,182 matches
-
azi nu sunt În stare să exprim În scris efectul privirii aceleia luminoase și pure, atât de Înșelător de curate, de culoarea cerurilor Madridului pe care, mai târziu, a știut să le picteze ca nimeni altul pictorul favorit al regelui, stăpânul nostru, don Diego Velázquez. La vremea aceea, Angélica de Alquézar trebuie să fi avut Între unsprezece și doisprezece ani și era deja anunțul promițător al splendidei frumuseți În care avea să se transforme mai târziu și despre care a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori, ca să-și golească pieptul de umorile rele și, simțindu-se perfect stăpân pe sine și Într-o formă bună, ieși de sub portic cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu câte o scăpărare metalică În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost găzduiți cu mai mult confort și cu toate onorurile În casa ambasadorului englez; iar a doua zi În zori, când știrea se răspândise și consilierii regelui, stăpânul nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii Madridului au dat năvală cu mic cu mare În fața Casei cu Șapte Hornuri ca să-l ovaționeze pe Îndrăznețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rămas, Înseamnă c-o fi meritat strădania. Dar să revenim la ale noastre. V-am povestit că știrea cu aventura s-a răspândit ca scânteia prin praful de pușcă, iar gestul prințului a cucerit inima Întregului Madrid; asta deși regelui, stăpânul nostru, și contelui de Olivares, după cum s-a aflat mai târziu, sosirea pe neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-a făcut aceeași plăcere ca un foc de pistol Între sprâncene. S-au respectat formele, desigur, și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se pusese escortându-i pe cei doi tineri și primind mulțumirile lor și ale ambasadorului englez. După schimbul de grațiozități de rigoare, la Casa cu Șapte Hornuri, Guadalmedina fusese chemat de urgență la Palatul Regal, unde adusese la cunoștința regelui, stăpânul nostru, și a prim-ministrului cele Întâmplate. Fiindcă Își dăduse cuvântul de cavaler, contele nu putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
strada Huertas. Obosită de asemenea viață, imediat ce-i apăruseră primele riduri pe la colțul ochilor cumpărase din economiile ei Taverna Turcului, din care trăia acum relativ decent și bine. Voi adăuga, neîncălcând prin asta nici un secret, că Lebrijana era amorezată de stăpânul meu, Alatriste, și că În virtutea acestui fapt Îi dădea pe veresie atât de-ale gurii, cât și bani peșin; și că vecinătatea locuinței căpitanului, care comunica prin curte cu ușa din spate a tavernei și a odăiței Lebrijanei, ușura mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vechii camarazi de arme strânși În jurul unor stacane cu vin se refereau la el În istorisiri pe care le ascultam lacom; pentru că, la vârsta-mi fragedă, Diego Alatriste era Înlocuitorul acelui tată pe care Îl pierdusem onorabil În războaiele regelui, stăpânul nostru: unul din bărbații aceia scunzi, duri și dați naibii, pe care i-a produs cu atâta generozitate Spania spre binele și răul ei, și la care se referea Calderón - stăpânul meu Alatriste, veșnică fie-i pomenirea, să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tată pe care Îl pierdusem onorabil În războaiele regelui, stăpânul nostru: unul din bărbații aceia scunzi, duri și dați naibii, pe care i-a produs cu atâta generozitate Spania spre binele și răul ei, și la care se referea Calderón - stăpânul meu Alatriste, veșnică fie-i pomenirea, să nu se supere de acolo unde este că Îl citez atât de des pe don Pedro Calderón În locul dragului său Lope - scriind: ... Suferă chinuri de nespus, plătiți când mai rău, când mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
desfășurarea faptelor. Inchizitorii demonstrară de asemenea un interes special În a afla dacă mai era cineva la curent și numele celor care ar putea deține detalii despre afacerea atât de compromisă de Diego Alatriste. În ce-l privește, căpitanul rămase stăpân pe sine, nerecunoscând nimic și pe nimeni, și susținu că intervenția lui Guadalmedina fusese Întâmplătoare; deși interlocutorii lui păreau convinși de contrariul. Fără Îndoială, gândi căpitanul, aveau pe cineva la Palatul Regal, care Îi informase de acel du-te-vino al contelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu te Îmbie curiozitatea, interveni fray Emilio Bocanegra, care asculta cu atenție schimbul de vorbe, să afli ce i-a Îndemnat pe câțiva oameni drepți să plănuiască morțile acelea?... Să-i Împiedice pe păcătoși să Înșele buna credință a regelui, stăpânul nostru, și să ducă zălog o infantă a Spaniei pe tărâmul ereticilor?... Alatriste negă Încet din cap. — Nu-s curios. Aflați domniile voastre că nu țin să știu nici măcar cine este cavalerul acesta mascat din fața mea. Îi privi cu o seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am stat mult acolo, strângând din dinți ca să nu mi-i aud clănțănind. Până la urmă, văzând că nici căpitanul, nici altcineva nu ieșea din casă, am Început să-mi fac probleme. Nu puteam crede că Saldaña l-a asasinat pe stăpânul meu, deși În orașul acela și În vremurile acelea totul era posibil. Ideea m-a tulburat rău. Dacă Îmi Încordam privirea, mi se năzărea că printr-o fereastră se Întrezărea ceva ca un abur de lumină, de parcă Înăuntru s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mă despărțeau de casa de unde tot nu ieșea căpitanul. Neștiind exact ce să fac, am desfăcut cu grijă capa cu armele și mi-am culcat pe genunchi unul din pistoale. Folosirea lor era interzisă de sancțiuni pragmatice semnate de regele stăpânul nostru și știam bine că, dacă Justiția le-ar fi găsit asupra mea, m-ar fi condamnat la ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă să fie considerată o circumstanță atenuantă. Însă, pe cuvântul meu de basc, În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toate astea când te voi omorî! Bărbatul grav rănit de Împușcătură continua să ceară Împărtășanie. Avea umărul complet dislocat și osul claviculei sfărâmate apărea prin rană, făcut zob. Nu mai avea mult până să dea colțul ca să se Întâlnească cu stăpânul lui, Diavolul. Diego Alatriste Îi aruncă o privire scurtă, indiferentă, Îi scotoci prin buzunarul amplu, așa cum făcuse Înainte cu mortul, apoi se apropie, Îngenunchind lângă mine. Nu-mi mulțumi, nici nu-mi spuse nimic din ceea ce se presupune că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu toți. Am zis ceva mai Înainte că don Francisco de Quevedo frecventa cu plăcere treptele de la San Felipe; și În multe din plimbările lui era Însoțit de amici ca Licențiatul Calzas, Juan Vicuña sau căpitanul Alatriste. Simpatia lui față de stăpânul meu asculta, Între altele, și de o rațiune practică: poetul era mereu amestecat În tot felul de dispute, mergând de la gelozii și vorbe grele până la păruieli, cu mulți din colegii lui rivali, lucru foarte obișnuit În vremea aceea și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un corsar care le dărâmase un catarg și omorâse cincisprezece oameni. — Mână de fier, sugera Vicuña, strângându-și unicul pumn care Îi mai rămăsese. Ereticii ăștia nu știu decât de frică... Asta-i recunoștința lor pentru ospitalitatea oferită de regele stăpânul nostru! Încuviințau precaut cei de față, printre ei aflându-se doi presupuși veterani cu niște mustăți formidabile, care nu auziseră În viața lor o detunătură de archebuză, doi sau trei pierde-vară, un student de la Salamanca purtând o capă ponosită, deșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Păreau a fi potere, sau spadasini năimiți. Simțindu-se observați, se Întoarseră pe jumătate, fără grabă. — Aș zice că pe mine, don Francisco. Dar cu domnia voastră și cu versurile domniei voastre, nu se știe niciodată. Poetul se uită Încruntat la stăpânul meu. — Să presupunem c-ar fi vorba de dumneata. E ceva grav? — S-ar putea să fie. — Ei comedie! În cazul ăsta nu ne rămâne decât să ne batem... Ai nevoie de ajutor? — Deocamdată, nu... Căpitanul Îi privea pe spadasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spate capa scurtă. Îți datorez asta și multe altele. Iar maestrul meu nu-i chiar Pacheco. Zâmbiră amândoi la unison, la fel de răutăcios. Luis Pacheco de Narváez era cel mai faimos maestru de scrimă din Madrid, ajungând să dea lecții regelui stăpânul nostru. Scrisese câteva tratate despre meșteșugul armelor și, aflându-se odată În casa președintelui Consiliului Castiliei, se lansase Într-o discuție cu don Francisco de Quevedo asupra unor detalii și concluzii; drept care, punând amândoi mâna pe spadă pentru o demonstrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
parcă te ascultau cu luare-aminte, m-au făcut să trăncănesc peste măsură. I-am vorbit de Lope de Vega, pe care abia de-l cunoscusem sus pe trepte, ca de un vechi prieten. Și am adăugat că aveam de gând, stăpânul meu și cu mine, să mergem la reprezentația comediei El Arenal din Sevilla, care urma să fie jucată a doua zi la Corral del Príncipe. Am mai sporovăit nițel, am Întrebat-o cum o cheamă și, după o delicioasă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Existau două la Madrid: cel numit Del Príncipe, căruia i se mai spunea și De La Pacheca, și cel De La Cruz. Lui Lope Îi plăcea să-și pună piesele În scenă la acesta din urmă, care era de asemenea favoritul regelui stăpânul nostru, mare amator de teatru ca și soția sa, regina, doña Isabel de Bourbon. Treaba e că iubirea de teatru a monarhului nostru, ahtiat după aventuri tinerești, se răsfrângea - clandestin - și asupra celor mai frumoase actrițe ale acelei perioade, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că voi vedea mai bine actul al doilea din locul unde stăteau ei. Chiar atunci răsunară aplauzele puternice ale publicului și toți ne Întoarserăm spre una din Încăperile de la catul de sus, unde lumea Îl recunoscuse la fereastră pe regele stăpânul nostru, care intrase acolo pe neobservate la Începutul primului act. Am văzut atunci pentru prima oară trăsăturile pale, părul blond și ondulat pe frunte și la tâmple, și gura aceea cu buza de jos groasă, tipică prinților din Casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau atât de Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere: de aceea a și zăbovit până să-i dea șefului escortei sale de gărzi În civil ordinul de a interveni și a opri tumultul. Și taman când se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și pe el ca pe noi toți irupția lui don Francisco de Quevedo, binecunoscut Curții În fel și chip. Dar surpriza cea mare abia urma să vină. Și asta pentru că poetul strigase numele lui Alatriste intrând În luptă; iar regele stăpânul nostru, care mergea din uimire În uimire, a văzut că, auzindu-l, Charles al Angliei și ducele de Buckingham se uitau unul la altul. — Alatruiste! exclamă prințul de Wales, cu pronunția aceea a lui atât de tinerească, de Închisă fonetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de sus, rândurile de bănci, locul rezervat femeilor, patio-ul Întreg, după primele clipe de năuceală prilejuită de apariția lui Charles și Buckingham cu fiarele În mâini, se zguduiră imediat de aplauze asurzitoare și de urale entuziaste. Abia atunci regele stăpânul nostru reacționă În sfârșit și, ridicându-se În picioare, se Întoarse spre gentilomii lui, ordonând să Înceteze numaidecât nebunia de dedesubt. Făcând aceasta, Îi căzu o mănușă pe jos. Iar asta, la un om care a domnit patruzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Olivares negă lent din cap. — Să nu crezi asta. Tonul lui era un suspin de agasare. Chiar azi de dimineață Charles al Angliei a socotit de cuviință să se intereseze iar de dumneata și de soarta dumitale. Până și regele stăpânul nostru, care nu-și revine din uimire, dorește să fie ținut la curent... Împinse teancul la o parte, cu bruschețe. Toate astea creează o situație supărătoare. Foarte delicată. Acum, ministrul Îl măsura pe Alatriste de sus În jos, Întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Zilele treceau pe neobservate. Bart se simțea definitiv restabilit și toate suferințele pe care trebuise să le îndure în trecut i se părea că nu fuseseră decât niște vise urâte și nimic mai mult. Era din nou, după atâta vreme, stăpân pe sine și pe destinul său și se simțea mai dornic să își refacă viața decât oricând. Cârjele, scaunul cu rotile și toate celelalte lucruri de care avusese nevoie pe când era un biet om neajutorat și demn de milă deveniseră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]