12,817 matches
-
de la ea. Dacă totuși rămâneam și luam o cameră, o făceam mai mult dintr-un sentiment de obligație față de această femeie decât de dragul plăcerii. Dar poate că nu acesta era adevărul, căci, exact în minutele acelea, senzualitatea pură care mă stăpânise întreaga noapte devenea o certitudine. 2 S-a întâmplat în august, când Iag, revenit de la Kazan, a trecut pe la mine, m-a trezit, a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și trupul. Fiind ca tulpina pe care creșteau relațiile mele cu Sonia, sărutările noastre mă obligau la postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința de a chema la viață sentimente care demult nu mai palpitau în inima mea, sentimente care, tocmai de aceea, erau mai pure decât mine. Tinerețea, puritatea și naivitatea acestor sentimente nu se acordau deloc cu experiența mea murdară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bine. Încep să fumez. De fiecare dată când duc țigara la buze, îmi surprind buzele într-o mișcare continuă de sugere. Prin această mișcare mă eliberez de excesul de plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă trebuie, mă pot stăpâni, dar asta ar fi tot atât de nefiresc ca și atunci când îți propui să alergi cu mâinile lipite de corp. Nu știu, e din cauza țigării, din cauza unor noi prize din cocaina care se sfârșește, dar simt că totul - corpul meu temător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când se întâmpla să-mi apară în față vreun trecător; mi-era frică s-o iau la stânga sau la dreapta ca să nu-l răstorn pe trecător sau să nu cad eu însumi, dar nici nu eram în stare să-mi stăpânesc pașii și să merg mai încet. Iată-l pe Mik cum intră în cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ore și se exprima printr-o tristețe mortală, o tristețe atât de întunecată, încât, deși eram conștient că peste câteva ore toate acestea se vor risipi, afectul meu refuza acest adevăr. Se știe doar că, cu cât un sentiment îl stăpânește mai puternic pe un om, cu atât mai slabă este capacitatea acestui om de a se autoobserva. Cât timp mă aflam sub acțiunea cocainei, sentimentale trezite de ea erau atât de puternice și de mărețe, încât puterea mea de autocontrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
capacitatea acestui om de a se autoobserva. Cât timp mă aflam sub acțiunea cocainei, sentimentale trezite de ea erau atât de puternice și de mărețe, încât puterea mea de autocontrol slăbea până la nivelul caracteristic bolnavilor mintal. Așadar sentimentele care mă stăpâneau când eram sub efectul cocainei nu puteau fi frânate de nimic, ele manifestându-se complet, cu o sinceritate desăvârșită în gesturile mele, în chipul meu, în faptele mele. Sub efectul cocainei, Eul meu senzorial se dilata până ce atingea dimensiuni atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
La ură animalică, la bucuria crimei. „Dar e împotriva celor răi - ni se va replica.“ „N-are importanță, răspundem noi, important este că a jubila la vederea sângelui de om e posibil numai atunci când ești însetat de sânge, când ești stăpânit de ură și de răutate.“ Și, dacă aceste sentimente joase, dezgustătoare au apărut în sufletul nostru doar pentru că au fost zguduite trăirile noastre cele mai umane - dragostea pentru eroul smerit și aflat în suferință -, dacă această animalizare a noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de a face cu un asasin în serie, un psihopat care lovea fără milă și începuse să ucidă tot mai des. Probabil că starea acestuia de delir se accentua, pe măsură ce timpul trecea, setea de sânge devenind tot mai greu de stăpânit. Comportamentul era tipic, iar tânărul polițist avea impresia că vede în fața ochilor un caz descris în manualul de psihologie a crimei. Așa acționau toți, la început erau oameni normali, cu familie și loc de muncă stabil, uneori chiar apreciați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luptă dreaptă nu erau în stare să-l biruiască, așa încât nu le mai rămânea decât să pună la cale un vicleșug. Auziseră că pe undeva, pe lângă apa Mureșului, acolo unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori băutura bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se stinsese între timp. Ar fi vrut să știe cât este ceasul dar nu putea să vadă cerul ca să-și dea seama în ce moment al nopții se afla. Oftă adânc și tresări la auzul propriei lui respirații. Își stăpâni cu greu o înjurătură deoarece, pentru o clipă, uitase să se controleze. Speriat, se opri și ciuli din nou urechile. Întunericul rămânea mai departe tăcut. Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul unde se afla. Își stăpâni cu greu imboldul de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața lui Vasilică care în sfârșit se dăduse de gol. Intenționa să-l ia la întrebări pe agent, să afle ce căuta acolo și de ce îi urmărește. Se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sigur că nu-i vorba de simple dispariții. Prea s-au întâmplat multe și în același loc. E un asasin în serie, căruia îi place să ucidă și, ceea ce e și mai grav, a început să nu se mai poată stăpâni. Dacă nu îl descoperim mai repede, de acum încolo crimele se vor înmulți peste măsură. Ți-am spus că e polițist! interveni Ileana. Da, spuse Calistrat plictisit, mi-ai spus. No, băiete, lucrurile nu sunt atât de simple. Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
polițist. Vorbește odată! O vâlvă, rosti moșul, privindu-l curios pe inspector, ca să vadă cum reacționează. O ce? Ți-am zis că n-o să creadă, nu-i pregătit. Am auzit bine? întrebă Cristian neîncrezător. E vorba de duhul acela care stăpânește adâncurile minelor? Amândoi dădură din cap aprobator. Hai, că asta-i prea de tot! izbucni Toma în râs. Eu credeam că purtăm o discuție serioasă. Auzi, asasinul este o vâlvă. Frumoasă explicație și foarte convenabilă pe deasupra. Ce să mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
binișor. Negura căpătase o culoare lăptoasă și de la o clipă la alta i se părea că devine și mai consistentă. Cu greu mai reușea să zărească ceva la o distanță mai mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu țipe de frică când simți pe umăr o atingere ușoară. Se lăsă brusc la pământ, pregătindu-se să se rostogolească într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede seama că Moș Calistrat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai să dea tăcută din cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu o încânta absolut de loc. Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau să găsesc mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
motiv, l-au și lăsat în pace atât de mult timp. Adică nu au intervenit decât atunci când pericolul a devenit iminent. Nu înțeleg. Trebuia făcut ceva, vâlva era în libertate și își făcea de cap, iar bătrânul nu o putea stăpâni. N-avem de unde ști. Ba da, știm foarte bine. Victimele apăreau pe bandă rulantă și Calistrat era depășit de situație. Ultima oară, vâlva fusese închisă de tatăl lui, el nu făcuse asta niciodată și era clar că nici nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulțumit, toiagul reîncepea să se comporte așa cum trebuia. Încă nu știa de ce, poate datorită faptului că trecuse atâta vreme de când nu-l mai ținuse în mână? Își amintea că nici atunci când începuse Calistrat să îl inițieze nu reușise să-l stăpânească din prima zi. Ardea de nerăbdare să verifice și celelalte însușiri ale toiagului. Ceva îi spunea că de acum se putea baza pe el. Nu își dorea deloc să dea nas în nas cu bestia dar știa că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mâinile prinse în cătușe ridică din umeri: Domnule comisar, te rog să înțelegi că nu cunosc nici un inspector din poliția română, cu atât mai puțin pe acest Toma Cristian, nu am de unde să știu unde se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus-o nefericitul vostru evreu care a sfîrșit-o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpînește o astfel de putere“, i-o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s-o văd și pe-asta“, zise Petru cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care, atunci cînd rîdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpîni să nu izbucnească În rîs la auzul acelei cugetări și-și zîmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decît să zbori, recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele Conspirației, ca fiind „creația hulitorului, scrisă sub dictatul Necuratului, căruia i se arătase felul În care puteau fi distruse statele creștine și modul În care putea fi stăpînită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, cînd noi vom stăpîni lumea...“ ( Aici puse iar cartea deoparte ținînd arătătorul Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sînt În acest text misterioșii noi,...Noi sînt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucît figura de stil Își făcuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sînt În acest text misterioșii noi,...Noi sînt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucît figura de stil Își făcuse din plin efectul. „CÎnd deci noi - adică ei - vom stăpîni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvînt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucît Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]