4,267 matches
-
contribuție deosebită la cultivarea limbii, Eminescu o compara cu un fagure de miere și spunea că avem o limbă sonoră și aptă, ce exprimă prin sunete, noțiuni, prin șir și accent logiccugete, prin accent etnic sentimente. Arghezi ne îndeamnă să stăruim mai mult asupra cuvântului. Toată viața poetul împletește cuvintele și din împletirea lor iese mătase sau frânghie. Limba este un mijloc de comunicare, un instrument cu ajutorul căruia comunică între ei și își transmit gândurile, se înțeleg. Cultivarea limbii se înscrie
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
punctului, a semnului întrebării și exclamării Ăla sfârșitul propoziției), scrierea cuvintelor care conțin grupurile de litere, diftongi, litera x. Pentru clasa a II-a se prevede reluarea și consolidarea cunoștințelor și deprinderilor ortografice și de punctuație dobândite în clasa I, stăruindu-se asupra scrierii grupurilor de litere, a cuvintelor cu consoană dublă, a cuvintelor scrise cu m înaintea lui p și b. De asemenea, elevii se deprind cu folosirea virgulei și a liniei de dialog. Regulile ortografice și de punctuație însușite
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
chiar dacă ne-ar socoti nebuni, pe noi cei ce prin credința cea adevărată ieșim prin extazul mai presus de înțelegere și mărturisim acest adevăr cu fapta și cuvântul, nelăsându-ne purtați de orice vânt al învățăturii (Efes. 4,14), ci stăruind în cunoștința cea unită a adevărului creștinilor și propovăduind vederea cea mai simplă, mai dumnezeiască și cu adevărat neînșelătoare”. (Sf. Grigorie Palama, Despre sfânta lumină, cap. 42, în Filocalia..., vol. VII, p. 319) „Zice deci Marele Vasile: Duhul Sfânt, neapropiat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a reușit în ceea ce dorește e biruit fără să vrea”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a cincea, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 542) „Iar cugetarea încăpățânată a celor greu de călăuzit și nesupuși, stăruind în necredință, venirea Celui ce luminează li s-a făcut spre judecată. Căci, deoarece nu cred, sunt judecați<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cine nu crede în Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, nu crede că este un Tată Care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și dea la iveală obârșia Bisericilor lor, să desfășoare șirul episcopilor lor, precum urmează unul după altul, dintru început, așa încât cel dintâi episcop al lor să poată avea chezaș și înaintaș pe vreunul dintre Apostoli, ori Bărbați apostolici, care au stăruit până la urmă în cele apostolicești. 80 Căci în acest chip Bisericile apostolice fac cunoscute pomelnicele lor: astfel, Biserica Smirnei istorisește că Policarp a fost înscăunat de către Ioan; tot astfel Clement al Romei a fost sfințit de către Petru. Iată cum și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
intre înăuntru ca să facă o rugăciune în chilia mea. Femeia însă n-a vrut. Și m-am rugat mult timp stăruitor de dânsa, spunându-i: Să nu mă întorc rușinat și înfruntat și multe altele. Când ea a văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime, zicând: − Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei dar să intru? După ce a spus aceste cuvinte, a plecat. Când m-am deșteptat, am început să mă vaiet și să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ei. Și totuși se poartă în mare măsură ca și când ar fi liberi, ca și când ar putea să-și schimbe ursita sau lucrurile ar putea lua cumva alt curs. Oricât ar ști că totul este hotărât din nevăzut, ei tot aleg și stăruie 62 să spere până și ceea ce prevestirile le-ar interzice să nădăjduiască. Iar atunci când Soarta îi constrânge să aleagă doar între o cale sau alta, se simt liberi s-o aleagă, chiar când e mai crâncenă, pe cea hotărâtă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează puterea dincolo de clipa trecătoare, rămâne ca putere a amintirii omenești și ca frumusețe trecând din ființă în poezie, stăruind prin veacuri ca un veșnic ecou. Pentru că Forța este, cu vorbele lui Wordsworth „... ceva contopit mai adânc, / Al cărui lăcaș este lumina sorilor care apun, / Și oceanul rotund, și aerul viu, și cerul albastru, și spiritul din om: / O mișcare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-l omoare pe părintele său, dar s-a oprit la timp, de teama numelui rău care i s-ar trage de la asemenea faptă și a vrut să fugă de-acasă. Au vrut să-l împiedice de la aceasta toate rudele. El stăruind, s-au adunat cu toții, s-au pus la benchetuit din bucatele și vinul lui Amintor, ținându-l pe Foinix la mijloc zi și noapte, ca într-o împresurare. Timp de zece nopți au aprins focuri și au pus străji să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
decât strigând, putem auzi inflexiunile și cadențele unei voci adânc și bogat omenești. Mâinile lui puternice și ucigașe sunt în stare să îmbrățișeze și să mângâie. După cum se poartă, pasul lui nu putea fi decât hotărât și nobil, chiar dacă Iliada stăruie numai asupra acelei manifestări a puterii vitale care este mobilitatea, iuțeala, neîntrecuta și înfricoșătoarea iuțeală a acestui om sub pașii căruia răsuna greu câmpia slavei, a neîndurării și a morții. Știa cine este. În chipul cel mai limpede, retragerea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mâine, la răsăritul soarelui, vom vedea ce e mai bine de făcut, să plecăm acasă sau să rămânem.“ Dar, foarte curând după aceea, în urma cuvântării lui Aias, care mai apelează încă o dată la el, ca prieten, în numele tuturor aheilor, Ahile, stăruind încă o dată asupra mâniei care îl stăpânește (ca și când ar fi vorbit de 138 o boală care îl roade) la gândul că a fost tratat „ca un surghiunit vrednic de dispreț“, declară pe neașteptate că va redeveni activ îndată ce Hector va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ei. Și totuși se poartă în mare măsură ca și când ar fi liberi, ca și când ar putea să-și schimbe ursita sau lucrurile ar putea lua cumva alt curs. Oricât ar ști că totul este hotărât din nevăzut, ei tot aleg și stăruie să spere până și ceea ce prevestirile le-ar interzice să nădăjduiască. Iar atunci când Soarta îi constrânge să aleagă doar între o cale sau alta, se simt liberi s-o aleagă, chiar când e mai crâncenă, pe cea hotărâtă de ei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează puterea dincolo de clipa trecătoare, rămâne ca putere a amintirii omenești și ca frumusețe trecând din ființă în poezie, stăruind prin veacuri ca un veșnic ecou. Pentru că Forța este, cu vorbele lui Wordsworth „... ceva contopit mai adânc, / Al cărui lăcaș este lumina sorilor care apun, / Și oceanul rotund, și aerul viu, și cerul albastru, și spiritul din om: / O mișcare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-l omoare pe părintele său, dar s-a oprit la timp, de teama numelui rău care i s-ar trage de la asemenea faptă și a vrut să fugă de-acasă. Au vrut să-l împiedice de la aceasta toate rudele. El stăruind, s-au adunat cu toții, s-au pus la benchetuit din bucatele și vinul lui Amintor, ținându-l pe Foinix la mijloc zi și noapte, ca într-o împresurare. Timp de zece nopți au aprins focuri și au pus străji să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
decât strigând, putem auzi inflexiunile și cadențele unei voci adânc și bogat omenești. Mâinile lui puternice și ucigașe sunt în stare să îmbrățișeze și să mângâie. După cum se poartă, pasul lui nu putea fi decât hotărât și nobil, chiar dacă Iliada stăruie numai asupra acelei manifestări a puterii vitale care este mobilitatea, iuțeala, neîntrecuta și înfricoșătoarea iuțeală a acestui om sub pașii căruia răsuna greu câmpia slavei, a neîndurării și a morții. Știa cine este. În chipul cel mai limpede, retragerea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mâine, la răsăritul soarelui, vom vedea ce e mai bine de făcut, să plecăm acasă sau să rămânem.“ Dar, foarte curând după aceea, în urma cuvântării lui Aias, care mai apelează încă o dată la el, ca prieten, în numele tuturor aheilor, Ahile, stăruind încă o dată asupra mâniei care îl stăpânește (ca și când ar fi vorbit de o boală care îl roade) la gândul că a fost tratat „ca un surghiunit vrednic de dispreț“, declară pe neașteptate că va redeveni activ îndată ce Hector va ataca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hristos preamărit în Duhul Sfânt. În Duhul Sfânt estevorba de o mare taină a sfințirii Cuvântului lui Dumnezeu, carenici sub forma Sa scrisă nu poate fi citit oricum, așa cum arată Sfântul Ioan Hrisostom<footnote „Citind Cărțile Sfinte se cade să stăruim asupra Cuvântului și să coborâmspre adevărul ideilor, căci nu este suficientă citirea, dacă nu urmează și înțelegerea”, Sfântul Ioan Hrisostom, Omilie la Ioan, 5,39, P.G. 56, col. 219, apud. Prof.dr. Iustin Moisescu, Sfânta Scriptură și înterpretarea ei în opera
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
etnia românilor alături de celelalte limbi și popoare ale imperiului austro-ungar. A urmat Ioan Coneli care, din porunca și cu spezele lui Samuil Vulcan, „de nou a înmulțit și scris” lexiconul. La acest stadiu de elaborare a urmat contribuția, asupra căreia stăruim mai jos, a lui Petru Maior, „care însă a răposat mai înainte de ar fi isprăvit cea mai de pre urmă revizie”. Ultimele contribuții au revenit învățaților Ioan Theodorovici și Alesandru Theodori, care au isprăvit lexiconul pe care l au „adausu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest caz constatarea că la întrebarea "Ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de redresare acestei lumi canceroase, pentru că i se opune o valoare cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în prima parte a acestui capitol, că în privința acestor elemente se înregistrează o amplă posteritate îndeosebi la scriitorii generației '80 și înaintea acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele lui Urmuz și al lui Caragiale în același paragraf, le relaționează exclusiv în direcția paternității spirituale revendicate în cazul amândurora de către Eugen Ionescu. Nu s-a stăruit, însă, asupra motivului pentru care acești doi scriitori români au amprentat în chip covârșitor creația dramaturgului inițiator pe tărâmul teatrului absurdului. Acesta poate fi, așa cum am demonstrat în paginile acestei lucrări, faptul că Urmuz și Caragiale se înrudesc, la rândul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice caz, "a stăruit prea multă vreme eroarea definirii mitului ca pură invenție. E regretabil că această eroare a avut totuși, în anumite medii intelectuale, un rol decisiv. La răspândirea și consolidarea ei au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ne-au convins mai întâi că imaginarul este real, iar acum ne conving că realul este imaginar, și cu cât mai multă realitate ne arată ecranele televizoarelor, cu atât mai cinematografică devine lumea de toate zilele. Într-atâta încât, așa cum stăruiau unii filozofi, am crede că suntem singuri pe lume și că tot restul e un film pe care Dumnezeu sau un spirit malign ni-l proiectează în fața ochilor."358 James Butrica salută demersurile de popularizare a mitologiei, de la emisiunile de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]