2,413 matches
-
Macedonia și Albania pentru a educa aromânii în limba română. Unele școli, gimnazii și licee au funcționat până dupa cel de-al doilea război mondial. În cele din urmă ele au fost închise din ordinul Anei Pauker, ministra de orientare stalinistă a proaspetei înființate Republici Populare Române. Directorul Directiei generale a școliilor din Balcani a fost pentru o vreme aromânul Augustin Călianu, care avea rang de secretar de stat. Rezultatul imediat al școlilor românești din Balcani a fost că un număr
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
din captivitate a fost internat, sub un nume fals (care i-a ascuns originea evreiască) în lagărul de prizonieri Kottwitz (azi Chotěvice) din regiunea Sudeților, apoi la Sankt Pölten. Ambii părinți ai lui Avigdor Liberman au fost deportați de regimul stalinist sovietic în Siberia, cu familiile lor. Lev Liberman a fost arestat și deportat în anul 1949. În anul 1953 s-a căsătorit cu Esther la Taișet în zona Irkuțk.La sfârșitul anului 1955 a fost eliberat din deportare și s-
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
orientare politică sub controlul unei cenzuri politice opresive au generat o criză asupra României ale cărei efecte nu au fost depășite până în prezent. Situația orașului București, prosperă și întrucâtva stabilă în anii 1950-1960 în ciuda reeducării forțate a populației în spirit stalinist, intră pe o pantă descendentă - ce antrenează toate aspectele vieții urbane - începând cu anii 1970 și culminând cu ultimii ani ai deceniului următor. În prima parte a regimului comunist prioritară a fost impunerea ideologiei dictate de șeful de stat al
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Înainte și după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a deportat un număr foarte mare de persoane din Basarabia și Bucovina la muncă forțată, unde multe dintre ele au murit sau au fost executate. Deportații au fost declarați de regimul stalinist inamici ai clasei muncitoare. Printre deportați au fost polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (boieri și țărani împroprietăriți), membri ai partidelor politice, precum și toți cei care își exprimaseră dezacordul față de regim (o mare parte din populație și majoritatea populației educate
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
cu Suzana (Juja) Roth, cu care are un băiat, Emil (n. 1961) . Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale . Se pare că a făcut figurație în megalomano-producția stalinistă Padenie Berlina (r. Mihael Ediserovici Ciaureli, 1949). Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus și odată cu dispariția ambilor părinți .
Mircea Săucan () [Corola-website/Science/306207_a_307536]
-
de finanțe între 1978-1981 ș.a.m.d. A fost căsătorit cu Lidia Niculescu-Mizil și a avut șase copii, din care trei adoptați. Tatăl lui , Gheorghe Niculescu-Mizil, provenea din vechea mișcare socialistă, de aceea în familie predominau lecturile marxiste, leniniste și staliniste. Influențat de acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
vechea mișcare socialistă, de aceea în familie predominau lecturile marxiste, leniniste și staliniste. Influențat de acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu” și director adjunct al Institutului de istorie a P.M.R. (1955). În anii '50 a condus numeroase prelucrări și a fost un actor principal în înscenările și procesele din
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
în realitate altele. După moartea lui Stalin, după demascarea crimelor acestuia de către Nikita Hrușciov în faimosul Raport Secret de la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, și mai ales după evenimentele din 1956 din Ungaria, vechea gardă stalinistă din țările satelit ale Moscovei începuse să fie înlocuită de sovietici cu lideri ceva mai flexibili ideologic. Plenara din aprilie 1964 era de fapt un răspuns al conducerii dogmatice de la București, în frunte cu Gheorghiu-Dej, pentru a se asigura că
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
impus la rândul ei o cenzură strictă în aproape toate compartimentele de viață spirituală și a folosit cultura ca pe un mijloc de control și subordonare a poporului. Libertatea de expresie a fost constant restrânsă, pe diferite căi: în perioada stalinistă s-a făcut o încercare de construcție a unei noi identități culturale naționale, în armonie cu nevoile regimului conducător din Uniunea Sovietică, pe baza realismului socialist, pe împrumutul de legitimitate și până la respingerea valorilor tradiționale. In cultură au apărut două
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
care a încercat să impuna valori autentice, manevrând conform împrejurărilor pentru a evita cenzura. Cea dintâi a fost destul de săracă în calități culturale durabile, în schimb cea de-a doua a impus, mai ales, după trecerea primului deceniu de comunism stalinist, numeroase opere de valoare, reușind să treacă din când în când barierele cenzurii și să fie bine primite de către publicul larg. În această perioadă, personalități dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
etnii și credințe) uciși în lagărele de exterminare, așa cum a fost Auschwitzul. Armata Roșie a ocupat teritoriile poloneze cu populație ucraineană și belarusă. Sovieticii, întâmpinați la început ca eliberatori de populația locală, au început să introducă ideologia comunistă și metodele staliniste de conducere. Răspunsul populației a fost puternic anticomunist, în special în vestul Ucrainei. Ocupația sovietică din 1939 -1941 a dus la moartea sau deportarea a cel puțin 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi, practic toți cei considerați periculoși pentru
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de oameni uciși pentru că erau preoți sau călugări, iar Papa Benedict al XVI-lea a beatificat încă aproximativ 500 la 28 octombrie 2007. Alte acțiuni represive ale taberei republicane au fost comise de anumite facțiuni, cum ar fi NKVD-ul stalinist (poliția secretă sovietică). Numeroși politicieni republicani, cum ar fi Lluís Companys, președintele naționalist catalan al "Generalitat de Catalunya", guvernul autonom al Cataloniei—care a rămas inițial loial Republicii înainte de a-și declara independența de aceasta—a efectuat numeroase tentative de
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
încă din octombrie 1945. Armata sovietică a vandut înapoi materialul rulant confiscat iar locomotivele s-au întors din Austria și Germania. Pentru a accelera reconstrucția, MÁV a cumpărat 510 locomotive Clasa USATC S160 care au devenit MAV 411. În epoca stalinista din anii 1950, Partidul Muncitoresc din Ungaria a ordonat o industrializare accelerată iar căile ferate au fost considerate elementul cheie al acestui proces. Trenurile supraîncărcate erau trase de locomotive slab întreținute pe linii de proastă calitate. Au fost elaborate planuri
MÁV () [Corola-website/Science/305535_a_306864]
-
cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259 de locuitori. În războiul al ll-lea mondial Lalova a pierdut 23 de bărbați. Două valuri de deportări staliniste din 1941 și 1949, au văduvit Lalova cu încă 36 de persoane care au fost duse în regiunile Tomsk și Sverdlovsk. În 1969 Stodolna a fost declarată oficial contopită cu Lalova, deoarece după crearea zăgazului de la Dubăsari, gospodăriile din lunca
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
un puternic curent împotriva comunismului și un tineret dispus să facă sacrificii pentru exprimarea punctului său de vedere. Mișcarea studențească de protest din 1956 este studiată într-un număr restrâns de lucrări. Evenimentele din Polonia care au determinat eliminarea conducătorilor staliniști și aducerea la putere a lui Władysław Gomułka la 19 octombrie 1956, au agitat spiritele tineretului universitar din țările comuniste din răsăritul Europei. Starea de agitație din Polonia începuse să se extindă spre Ungaria. Încă la 16 octombrie 1956, studenții
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în care erau denunțate abuzurile lui Stalin și scoase în evidență urmările negative ale cultului personalității, nici de reacțiile din celelalte țări cu regimuri comuniste care au epurat, măcar în parte, conducerea cu orientare stalinistă, Gheorghe Gheorghiu-Dej continua să conducă țara cu aceleași metode autoritare. Totuși s-a aflat că la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din Martie 1956, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi se opuseseră lui Gheorghiu-Dej, susținând necesitatea unei liberalizări în
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
(n. 6 decembrie 1896, București - d. 16 august 1938 în localitatea Butovo în apropiere de Moscova, executat în cadrul epurărilor staliniste), a fost un intelectual și lider comunist român, fiul unei familii evreiești înstărite din București și soțul liderei comuniste române Ana Pauker (Rabinsohn). Era bine văzut de presa de stânga, având un cuvânt important de spus în relația cu aceasta
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
Marcel Pauker drept „o greșeală a trecutului”. A fost căsătorit cu Hannah Rabinsohn (Ana Pauker), conducătoare comunistă română, cu care are împreună trei copii. A avut mai multe amante, cele mai celebre fiind Elena Filipovici și Vanda Nicolski. O ancheta stalinista (1937-1938). Lichidarea lui Marcel Pauker, edit. univers enciclopedic, 1995
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
(numiți uneori și "Prietenii URSS"), a fost o asociație culturală din România în perioada interbelică, care unea intelectuali de stânga sau antifasciști și care milita pentru îmbunătățirea relațiilor cu Uniunea Sovietică stalinistă, (într-o perioadă în care Regatul României era angajat într-un conflict diplomatic cu sovietele în problema Basarabiei). Organizația, creată în vara anului 1934 de Petre Constantinescu-Iași, un activist al Partidului Comunist Român scos în afara legii în 1924, se inspirase
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
organizația fascistă Garda de Fier și a atacat și toate activitățile comuniștilor. ("Vedeti și: " Rebeliunea legionară și pogromul din București"). Vizita la Moscova a lui Sahia a fost sursa de inspirație pentru reportajul "URSS azi", în care autorul lăuda politicile staliniste. Autorul avea să moară în 1937 de tuberculoză. La scurtă vreme după interzicerea organizației în 1934, mai mulți foști membri au ajuns să respingă comunismul. Printre aceștia s-au numărat Haig Acterian, care a adoptat ideile fasciste și s-a
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
de fîntîni și 3 magazine. Autoritățile sovietice au înregistrat la 10 noiembrie 1940, în Dubna, 1,410 locuitori, dintre care 1,329 erau moldoveni, 27-ruși, 24-ucraineni, restul- de alte etnii. În 1941 și Dubna a cunoscut primul val al represiunilor staliniste. A fost arestat și împușcat, fiind suspectat de spionaj, Daniel Ianevici, născut în 1912. Gheorghe T. Sochircă a fost acuzat de agitație atibolșevică și condamnat la 8 ani privațiune de libertate, iar soția sa, Ioana, copii Maria, Lidia și Boris
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
unitate a KGB-ului, Andronovici a fost împușcat, locul său fiind preluat de Ion Borș ce a condus formațiunea până la arestarea sa, în vara anului 1950. La acțiunile organizației au participat vreo 50 de luptători, care, cu toată teroarea regimului stalinist, s-au bucurat permanent de susținerea largă a consătenilor. Cei aproape 50 de membri ai Armatei Negre, care își ziceau și „haiduci ai morții”, au întreprins cu succes în decursul anilor 1949-1950 o serie de acțiuni pentru a zadarnici colectivizarea
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
Sîrbu, Gheorghe Tetelea. Primăria Hristici mai deține o listă cu persoanele căzute pe câmpul de luptă, printre care îi găsim și pe Ion Alexei, Fedot Afanas, Ștefan Afanas, Mihail Botezat, Matei Botezat, Artimon Lisnic, Petru Lozan și Feodor Lozan. Represiunile staliniste au continuat și după război. În perioada 1945-1948 au fost condamnați mai mulți săteni: Petru Biciuc (n. 1914), condamnat în 1945 de Tribunalul Militar. Reabilitat în 1991. Maria Caldare (n. 1916), acuzată de atitudine ostilă față de puterea sovietică și condamnată
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
ani, 16 școli începătoare, în care învață 8137 copii fără plată. Tot în acest număr este arătat că în raion activează 42 arteluri agricole. După ocuparea Basarabiei în anul 1940 de către URSS în ținut au început transformări socialiste. Conform doctrinei staliniste, acestea puteau să aibă loc doar în condițiile luptei de clasă. De aceea regimul a început acțiuni de teroare împotriva foștilor moșieri, proprietari de întreprinderi, ofițeri, împotriva foștilor membri activi ai partidelor politice, clerului și intelecualilor rămași în ținut după
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
început să fie considerați drept dușmanii de clasă ai noului regim. Reprimarea acestora nu era întîmplătoare: ei erau purtătorii celor mai democratice tradiții constituite în Basarabia și, deci, și solul cel mai fertil pentru o rezistență pe care, bineînțeles, regimul stalinist totalitar nu o putea admite. La 13 iunie 1941 cea mai mare parte a persoanelor din categoriile menționate au fost deportate din RSSM. Evident că deportarea din 13 iunie 1941 mai trebuie considerată și element al planului de "fortificare" a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]