256,150 matches
-
dragoste, Pr. Calciu Alexandria, Va 7 oct. 1991 Dragă Tudorel, Am primit ultimele tale cărți (Eminescu și Mihai Viteazul) într-un hal fără hal. Pe plic scria în românește (probabil de la vama București): „Această scrisoare a fost primită în această stare” Concluzia este că scrisorile nu se pierd din răutate, ci din neglijență. Așa se explică de ce nu ai primit răspunsurile mele la fiecare din scrisorile și cărțile pe care mi le-ai trimis. Sper ca această scrisoare să-ți parvină
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
a avut un sfârșit pe măsura sfințeniei și suferinței sale. La slujba de înmormântare de la Mănăstirea Negru Vodă (locul susținerii celebrelor sale Șapte cuvinte pentru tineri) i s-a deschis sicriul după câteva zile de la deces, trupul fiind în aceeași stare: „Ar fi trebuit ca Părintele să fie mort, dar sfinția sa era foarte în viață. Ce imagine plină de învățăminte! Un om în Hristos mai puternic decât moartea! O torță vie a lui Dumnezeu celui Viu! Un foc arzând de dragoste
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
răspândirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios<footnote Sf. Voievod Ștefan cel Mare, Craiova, Editura Mitropoliei Oltenia, 1992, p. 35. footnote>). De altfel, el a presimțit această stare, într-o scrisoare-testament dictată la 28 oct. 2006 de pe patul Spitalului Militar din București, către starețul Justin Pârvu și obștea Mănăstirii Petru Vodă: „Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greși, care poate crea false
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-un cotcodăcit infernal și un potop de pene, măgarul lui Hipólito răgea, pisicile Donei Maria Namila mieunau și săreau de colo-colo, Alsacia lui Tó Sită-Deasă lătra cu acea furie de care numai ea era în stare, camonii intrau pe o parte, membrii ex-bandei lui Malhoa ieșeau pe alta, uneori puteai să juri că Angelo controla de la distanță toată învălmășeala, mai târziu Zuca avea să spună că, în afară de câteva părți comice a la Charlot, fusese o chestie
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
înțelesuri. La acest nivel, ori în acest stadiu, se instalează confortabil știința autorului - de a relata, de a descrie, (vai...ieri, de a zugrăvi!), de a-și imagina, de a transpune (nu de a transfera, pentru că nu mai e în stare, uitarea este deja instalată): deci, acel aide-mémoire implică involuntar o selecție. Și atunci, vorba unora de la televiziunile actuale, despre ce vorbim? Să ne înțelegem - încă nu s-a inventat o religie a clipelor? Degeaba zicea Faust clipei să nu zboare
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
cuvine a apela aci la conceptul de magie. Magia reprezintă o activitate substitutivă prin care individul aflat într-o criză existențială ce poate atinge situații-limită își satisface, pe plan ritualic și simbologic, o dorință neîmplinită. E o replică la o stare frustrantă, o încercare de depășire sui generis a unui real advers, potrivit definiției lui Bronislaw Malinovski. într-o conjunctură istorică adânc nefavorabilă, Mihail Bulgakov pășește pe tărâmul imaginarului, străduindu-se a se realiza în direcție psihică prin reverie iar în
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
românești care au un statut internațional (nu la modul impresionist, ci la cel recunoscut de instituțiile de monitorizare internaționale) și există destule reviste străine care nu au un atare statut. Nu a venit oare momentul în care să fim în stare să ne automonitorizăm și să ne autocorectăm? Ați recuperat, în paginile României literare, unele documente inedite, semnificative pentru cultura noastră, cum a fost controversa (incă netranșată) asupra desfășurării reale a evenimentelor privind memoriul universitarilor către mareșalul Antonescu. Are cultura românească
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
au putut aduce o oarecare lumină în probleme de acest fel; la noi, lucrurile se mișcă mai greu, deși unii primi pași au fost făcuți de Marian Papahagi și de Dumitru Irimia. Dar în domeniul interpretării? În măsura în care vom fi în stare să aruncăm o privire proaspătă asupra istoriei culturii românești, o privire lipsită de prejudecăți, de unele limitări impuse de școală, vom descoperi mereu lucruri care ne-au scăpat la lecturile anterioare sau care le contrazic pe acestea. În ceea ce mă
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
naivitate. Dar este o mare diferență între un scriitor cult, care poate monitoriza o parte destul de mare a acestei dependențe, o poate ține sub control, și un scriitor mai puțin cult, care nu poate urmări acest proces, nu este în stare să conștientizeze dependențele în care se află angrenat. De fapt, nu se pune numai problema dependenței de alți scriitori, ci în general a modului în care un scriitor este marcat de contextul istoric, social și cultural. În stiință cum stau
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
se cere imperios combătut, anulat fie și prin probe minime de recunoaștere: "zile ori săptămâni stau aproape izolat, închis în mine, fără să am nevoie de nimeni, căci, însoțit de ai mei, îmi ajung cele câteva cărți și uneori o stare complementară de amorțire, pentru ca brusc să aștept cu fervoare o confirmare a solidarității, un semn de prietenie, o dovadă exterioară că exist (...). De ce nevoia atât de pregnantă a unei confirmări sociale, a unei băi de cotidian (pe care mi-o
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
este, probabil, singura natură netulburată pe care o mai întâlnim încă în societățile așa-zise cultivate; de aceea poate că nu e nici o minune că fiecare urmă de pas a naturii din afara noastră ne întoarce la copilărie, adică la acea stare de vis edenic, de dulce confuzie între real și imaginar. Iar orice copilărie își are norodul ei de păpuși, adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
la Berna) este un lamento minimal și non-evolutiv, pigmentat, oarecum salvator, cu vagi aluzii la muzica lui Purcell sau Haendel; o lamentație epurată de dimensiunea spectaculară grație plasării celor patru instrumentiști în afara spațiului vizual, ipostază ce a creat o anume stare de vid, de neant tactil, dar și de audiție privată, solitară. Vom Grundriss der Brotchen (1994) de Mischa Kaser (născut în 1959, la Zürich) m-a proiectat în atmosfera cabaretelor franceze ori a tavernelor nemțești din epoca lui Prevert și
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
ar fi mai bine să fac cum am făcut și până acum... - Bineînțeles, încuviință tatăl. Eu nu puteam să scriu așa de... când eram de vârsta lui, se gândi tatăl. Niciodată n-am cunoscut pe cineva care să fie în stare ca el să... Ori să fi cunoscut pe unul care să tragă atât de bine ca acest băiețel la numai zece, doisprezece ani. Nu așa, de văzul lumii. Ci tir în regulă, tir de concurs, alături de bărbați în toată firea
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
neronian, el este de acord ca aceștia să se bucure "de impunitate, dar să-l lase pe Vespasian în seama unor oameni de mai bună calitate decât ei". Cum se apără delatorul? El atrage atenția că intransigența ar putea perturba starea de spirit a principelui, ceea ce la început de domnie ar fi foarte grav; apoi invocă argumentul că "el este conștient de timpurile în care s-a născut" - adică, așa au fost vremurile; există o culpă generală, susține delatorul, deoarece senatul
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
schimb, fără nici un dram de empatie, riști să cazi în impostură. Și aici lucrurile se complică în chip nefiresc, căci neputința empatică nu numai că te silește la impostură, dar chiar te obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot înlocui empatia, dar nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu o ai, dar căreia i
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
rămîne singurul părinte al copiilor ei. În acest caz, felul în care își va asuma rolul de cap al unei familii monoparentale poate fi descris cel mai bine prin expresia de maternitate haiducească. Potrivit Cristinei Ștefan, maternitatea haiducească "este o stare de receptare a maternității ca fapt de viață unic, înălțător, asumat cu demnitate în toate coordonatele sale, ca un fapt de excepție care poate da sens vieții. ș...ț Asemenea haiducilor care nu și-au găsit locul în comunitate și
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei ce aveau arme. Toți, activiști de partid comunist. - Mă, Costică, hai, că ăștia sunt În stare să ne facă ciur! Și nu mi-e de-aia, dar, am scăpat de pe front și nu vreau să mor Împușcat, aici, ca un câine legat! (continuare) Începând cu asf in ț i tu l soarelui din 27 septembrie și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o mănâncă și eu știu că după ce termină, flămând va sparge farfuria și mă va lovi. El face mereu același lucru. Nu se schimbă și nu se satură niciodată, e mereu și mereu flămând! El Însă trăiește un fel de stare de indispoziție pentru că nu mi-a mai luat mâncarea cu forța ci i-am dat-o de bună voie și acum simte nevoia să lovească, dar mult mai năpraznic. În clipa În care e pregătit să lovească, În locul mesei ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit pentru că poate să respire Încă o dată și dornic să cunoască universul care Îl Înconjoară. Aceasta este starea naturală a ființei umane, extazul nașterii. Doar acest extaz ne oferă forța de a descoperi ce se ascunde În jurul nostru, doar acest extaz ne permite să ne avântăm În rezolvarea celor mai mari provocări. Avem nevoie de fericire așa cum avem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
O miros și simt Încă o dată parfumul Îmbătător al L isabonei . Orașul te Învăluie din primul moment În care se deschide ușa avionului. Este ciudat, Însă pretutindeni totul pare să pulseze a viață, emană o grație și Îți induce o stare specială, apropiată foarte mult de sacru. Mă plimb printre clădirile Înalte, privesc cum vechiul se Împletește cu noul și Îmi țin respirația. Totul este agitat, Însă agitația emite o liniște de catedrală. Statuia lui Am avut un vis. Se facea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
neprobată de nimic, este domnul Mircea Dinescu, cei care se mai Îndoiesc și mai au neclarități acuma s-au lămurit, nici un alt membru al Colegiului CNSAS nu Îl confirmă pe domnul Mircea Dinescu, nu vreau să fac alte evaluări asupra stării mentale a celorlalți membri de la CNSAS deși orice om le poate face. Senzația dominantă este că se aflau cu toții Într-o cârciumă Într-o stare avansată de ebrietate, de pierdere a memoriei, a limbajului, a controlului și a tot ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
CNSAS nu Îl confirmă pe domnul Mircea Dinescu, nu vreau să fac alte evaluări asupra stării mentale a celorlalți membri de la CNSAS deși orice om le poate face. Senzația dominantă este că se aflau cu toții Într-o cârciumă Într-o stare avansată de ebrietate, de pierdere a memoriei, a limbajului, a controlului și a tot ce vreți. O altă constatare este următoarea, deci prima ilegalitate pe care a comis-o domnul Mircea Dinescu este că din cadrul Colegiului CNSAS ca membru Încă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care Îl Încasează domnul Manolescu de la Uniune, din această situație ilegală, pe care și-o simte primejduită tocmai pentru că este ilegală, domnul Nicolae Manolescu s-a simțit obligat să Înlăture ceea ce În mintea lui era singurul lui adversar primejdios În stare să-i denunțe vinovăția și complicitățile, adică subsemnatul. Jur Încă o dată cu mâna pe inimă că nu am Întreprins nimic organizat decât doar mi-am exprimat această stupoare că se permite În România anilor 2008 ca un ambasador al României la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]