2,423 matches
-
viață și ar vrea să mai vadă o dată Basarabia mănoasă și pe Ștefan cel Mare și Sfânt cu vitejii săi hatmani și oșteni în cetățile de pe Nistru. Cuvintele mareșalului Ion Antonescu îl ajung cu ecoul: “Lupta pentru dezrobirea brazdei strămoșești s-a terminat...Lupta pentru salvarea credinței și pentru civilizație continuă”. Ce mult îl bucură ultimul cuvânt! De aceea, păstrează în inimă, cu toată România profundă, imaginea Mareșalului Ion Antonescu, al cărui monument nu va putea niciodată fi demolat de pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
complexă, fundamentală, istorică, publicistică ; Cioran Emil, filosof și eseist, cunoscut și citat în toată lumea, doctor la Paris, care într-o conferință la Radio București, la 27 Noiembrie 1940 a rostit esențialul „ Profil interior al Căpitanului“, text apărut și în „ Glasul strămoșesc”- Sibiu, la 25 Decembrie 1940, precizând: „ înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populată. Cei aflați între cer și pământ n-aveau niciun conținut, decât așteptarea. Cineva trebuia să vină...” și căruia Căpitanul îi scrie: „ Domnule Cioran, cum puteți Dvs.
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în memoria poporului român, transmis din generație în generație. El este un mit care se face prezent în toate excelențele românești, pe care trebuie să le frecventăm, indiferent de secolul viețuirii lor, și să le urmăm dragostea lor de credința strămoșească, de tradiția mereu modernă prin apetitul ei pentru noul constructiv, dragostea lor de Țară, de semeni și spațiul în care trăim. Istoria ne învață că Românii au dotația comprimării timpului, pe alocuri al depășirii lui. Cu aceste convingeri, putem asigura
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nevoia sfântă să admiri spiritul creștin ortodox și geniul poporului român care a adunat asemenea monumente pe plaiurile moldovene și ale întregii țări, restaurate și consolidate, 101 spre a dăinui peste veacuri, prin grija cu totul deosebită a Bisericii noastre strămoșești și a statului nostru. Felicităm pe Părintele Gherontie Ștefan, Starețul Mănăstirii Secu, care cu o deosebită pricepere și dăruire, împreună cu tot soborul mănăstirii, păstrează și împlinește nobila lucrare de înnoire a acestui Sfânt Așezământ; una din comorile spirituale și artistice
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu care am fost primiți, de grija pentru renovarea și conservarea acestui sfânt lăcaș, primind bogate și competente explicații din partea ghidului mănăstirii. Renovat complet, acest sfânt lăcaș va dăinui peste veacuri ca mărturie a păstrării neîntrerupte a legii noastre ortodoxe strămoșești pe aceste meleaguri românești. Mulțumim Precuviosului Părinte Stareț Gherontie Ștefan pentru larghețea și ospitalitatea cu care ne-a primit. Pr. Asist. Nicolae D. Necula * 11 iulie 1978 Vizitând Sfânta Mănăstire Secu, cu smerenie ne-am închinat sufletul în fața sfintei icoane
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
veacuri de-a rândul Ortodoxia din Transilvania și Maramureș, locul obârșiei și leagănul descălecătorilor de țară Dragoș și Bogdan. Arhim. Ioan Horia, Starețul Sfintei Mănăstiri Moisei Maramureș 15 iunie 2002 Bunul Dumnezeu să aibă în paza Sa această Sfântă Mănăstire strămoșească, cu toată frățimea, ca să aduceți laudă neîncetat pentru mila Sa pe care a arătat-o asupra dumneavoastră și a țării noastre, și să vă ajute să păstrați 108 și mai departe acest tezaur sfânt ce s-a păstrat de la strămoșii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
istorie discontinuă. Lamento-ul din „Blestemul locului“ cedează în favoarea optimismului vizionar, întîlnind - peste timp - reprezentările geo-politice ale neoconservatorilor americani din anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a fost festin, Iar inima i-a fost un chin. Eminescu, a fost un geniu neînțeles, Măcar iubirile să-i fi fost sacre. Idealul său a fost măreț, însă... Necazurile i-au fost parte. El fiind și nestemată din tezaur strămoșesc, Sălășluind de multe generații. Ce strălucește ca luceafărul pe cer. Urcând mereu pe piedestaluri. Nebunia este un lux mare, Pe care nu și-l poate permite orișicare. Îl vedeți pe poet în zare cum vine La flux, ca valul cel
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la urat. A sosit Crăciunul Sfânt Când Dumnezeu s-a născut Cu flori dalbe la ferești Și datini strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară, La prispa strămoșească, pentru alt cules. De satul meu, mă simt pe veci legat Nu pot uita de Someș și de Deal, Deși-s bătrân, din el de mult plecat, îmi amintește că-s țărână de Ardeal! Recunoștință (soției mele) Iubita mea, cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se aud primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe care o știai tu renunțase între timp la afacerile riscante, nu-i mai ardea nimănui de lucruri slabe, li se ștersese totul din memorie, nimeni nu-și mai aducea aminte de ziare sau fițuici ca Viitorul, Axa, Contemporanul, Pămînt strămoșesc, mai nou, de voie, de nevoie, toată lumea citea Scînteia și Sportul popular. Apartamentul îți fusese sigilat de autorități timp de aproape șapte ani, așa că indiferent de duhoarea pestilențială, praful de un deget și pînzele de păianjen pe care le-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Meletie Pigas), profesorul a intrat direct în subiect: — Am platfus. Și ceva pe la metabolice. Urinez des și oriunde. E degradant, dar boala-i boală și, cum nu mai sunt vespasiene prin centru, apelez și la chestii de-astea, empirice, rurale, strămoșești. Că doar de la țară venim toți. L-am asigurat că toți trecem prin astfel de momente delicate, de extreme încercări. Am dat chiar să-i povestesc cum, într-o iarnă de demult, era să-mi facă explozie beșica din cauză că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tânguia nu știu ce iubire pierdută sau o făcea pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pământul din capătul unei poteci. N-aveau nici gard. — Ai auzit mașina? m-a întrebat. Instinctiv, cu o lașitate care m-a urmărit toată viața, am spus nu. De altfel, nu cred că-i lașitate. E tot felul nostru parșiv, strămoșesc de a-ți ascunde gândurile în fața celuilalt. De a nu avea încredere așa, din primul imbold, în altcineva. Am încercat mai târziu să mă dezbar de această perfidie. Nu am reușit deplin nici până acum. Tot sunt tentat să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce s-a făcut și care se va face deci și până la bătrânii noștri veterani care cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va aduce aportul la stabilitatea euroatlantică care vom trăi în curând momentul NATO deci o victorie cu care ne putem prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică și cu priviri vulturesc-justițiare, fremătând de nerăbdare, așteaptă să intre în arenă. Nația încă geme a fi salvată, ciclic, electoral și cu eterna-i disperată credință în mai bine. Instinctiv îmi era silă de turnători, ori de ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându-se ea însăși neputincioasă în fața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spațiul protejat al ospitalității, pe care o oficiez eu de data aceasta. Cam acesta era și rostul înțelept al sărbătorilor sătești. Cine se uită în calendarul ortodox al țăranului român fie vede, patetic, frumusețea sărbătorilor tradiționale, fie comentează, cinic, lenea strămoșească a țăranului român care, iată, avea mai multe sărbători decît zile lucrătoare. De fapt, era o bună rînduială, căci petrecerea este singurul popas în calea trecerii, iar sărbătoarea tot de la Dumnezeu vine și face parte din aceeași creație ! Altfel spus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]