2,445 matches
-
bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16 case, Ostrovul numai 4-5, dar au fost strămutate în Drepcăuți. Ștefăneștii se numeau astfel pentru că prima locuință aici și-a făcut-o un oarecare Ștefan, deși oamenii îi mai ziceau Copaci, pentru că era aici un pâlc de copaci. Ostrov, de asemenea, în limba vorbită se folosea, deoarece se
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
el cumpără și alte părți din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
un grup de oameni din satul Pogrebeni raionul Orhei care e notat în documente în 1603.Conform istorisirilor adunate de la originarii în etate există mai multe variante legate de proveniența numelui de Pohrebea: că ar fi provenită de la primii locuitori strămutați din satul Pogrebenî aici, dîndu-i numele Pogrebea; opinia mai populară este că mai demult când se forma satul, populația sa era aproape în totalitate rusă. Ei își făceau case asemănătoare cu beciuri, care în limba rusă se numesc погребы. De la
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
Mihail Prodan (1922-1944), Fadei Sivaev (1910-1945), Nicolae Stîncă (1921-1945), Emilian Șciuca (1917-1945), Petru Teiman (1900-1944), Constantin Terman (1925-1945), Pavel Ulanov (1916-1945), Anton Vetrici (1925-1945), Nicolae Vetrici (1917-1944). Deportările staliniste au acutizat și mai mult durerea oamenilor. Din Mărăndeni au fost strămutați în regiunile siberiene Tomsk, Irkutsk, Kurgan: Anastasia Banu, Iacob Banu, Domnica Bercea, Elena Cazacu, Emilian Cazacu, Loghin Cazacu, Nicolae Cazacu, Parascovia Cazacu, Toma Certan, Ana Crilic, Nina Crilic, Ion Isac, Ana F. Moraru, Ana V. Moraru, Anatol Moraru, Chiril Moraru
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
emeriți. În anul 1940 învățători în sat era familia Pasecinik Nicolae și Ecaterina, care cedase curțile boierești, recent cumpărate de la boieri, pentru școala în care mulți ani în șir au învățat copiii din sat. După război familia Pasecinik s-a strămutat la Soroca, unde feciorii lor Eugen și Boris le-au urmat calea. Timp de 40 de ani Boris a studiat chimia, pentru ce a fost onorat cu titlul de „Erou al muncii Socialist”e. În anul 1972 în sat a
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
locul celei vechi. Hramul satului se ținea de sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau cu agricultura, viticultura, apicultură, comercializînd în cantități mari miere pe piața locală. Între anii 1836-1850, 28 de familii din acest sat s-au strămutat în Bugeac, la Carabetovca, unde după strămutarea tătarilor din Bugeac urmau a fi valorificate pămînturile. Recensămîntul din 1859 numără în sat 197 de case cu 390 de bărbați și 336 de femei, o biserică ortodoxă. Fundul Galbenei este atat o
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
încearcă să-i dojenească, dau nu i s-a dat ascultare. Sătenii Ion Nereuță, Tudor Bîrsan și Toader Stratan creșteau în familiile lor cîte 6-7 copii. Printre cele 13 sate mari din județele Soroca și Bălți, care cereau să fie strămutate pe pămînt liber, erau și Bilicenii. În 1858 împotriva lor au fost ridicate câteva escadroane de cavalerie țaristă. Circa 170 de familii din Biliceni rămîneau și mai departe fără o palmă de pămînt, pe cînd boierul Carp Osmolovski, stăpînea aici
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
codru, punând astfel temelia cătunului Sărătenii Noi. În 1803 boierul Costache Sturza obținu de la Ioan Cantacuzino întreaga moșie, dar peste 14 ani, în 1817 ea deveni în părți egale proprietatea Ecaterinei Rosset și a lui Constantin Ghica. În 1834 se strămută cu traiul la Horești 4 familii ale lui Vasile Dohot, Dumitru Cernica, Ion si Isai Dohot. Dintre mazili rămăsese unul singur, Constantin Purice cu soția și doi copii. La 1 decembrie 1860 moșia Sărătenilor deveni proprietatea lui Alexandru Moruzi, prinț
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
din documente de arhivă. Preot în 1835 era Ioan Popovici în vîrstă de 38 de ani, diac - Andrei Ciomîrtan, de 32 de ani, și paracliser - Petru Livițchi, de 67 de ani. Pe la mijl. sec. XIX satul se mărește brusc. Sînt strămutate încoace mai multe familii din jud. Hotin, în total - 57 de familii cu 134 de bărbați și 150 de femei. În felul acesta Mihăilenii sînt deja alcătuiți din 108 familii cu 279 de bărbați și 244 de femei. Dar iar
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
2 legende: apariția denumirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o floare numită Alcea. Despre prima legendă putem spune că: a existat un trib care a fost strămutat de către conducătorul țării așezîndu-se cu traiul pe malul drept al rîului Nistru. Acest trib a locuit cîteva sute de ani pe acel teritoriu. Ei fiind permanent atacați și jefuiți de tătari, care locuiau pe cealaltă parte a rîului, cu toate că după
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Mărturisitorul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, expusă inițial de Eduard Robert Rösler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
autoritățile vremii, răzeșii din satul Burdujeni din ținutul Soroca, obțin aprobarea de la Miron Costin, în vremea în care acesta era pârcălab de Hotin, între 1660-1664, să se așeze pe teritoriul moșiei sale și al satului Teodoreni. Împreună cu aceștia s-au strămutat aici și alți locuitori din Soroca, mulți dintre ei ruteni originari din Podolia. După stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe moșia Teodoreni, numele localității se schimbă în Burdujeni, denumire pe care o poartă și astăzi cartierul municipiului Suceava, situat pe
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
dăruită de domnitorul Moldovei Vasile Lupu. În defleul format pe rîul Camenca de stînci locul numit „Între stînci” este locul numit „Lucăceni” unde a fost așezat pentru prima dată s.Camenca. Satul era departe de apă și oamenii s-au strămutat mai la vale pe apa Camencii pe locul actual. Satul fiind așezat pe rîul Camenca i s-a dat denumirea de Camenca. Vatra veche a satului se mai vede și astăzi mai ales primăvara cînt pămîntul este arat se observă
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
1949, au văduvit Lalova cu încă 36 de persoane care au fost duse în regiunile Tomsk și Sverdlovsk. În 1969 Stodolna a fost declarată oficial contopită cu Lalova, deoarece după crearea zăgazului de la Dubăsari, gospodăriile din lunca Nistrului au fost strămutate pe teritoriul virat dintre aceste două sate. Victoria Iftodi (născută la 13 ianuarie 1969) - în 2005 ministru al justiției în RM Andrei Hariton (născut la 23 februarie 1933) - savant, matematician, rector a Universității Pedagogice Tiraspol cu sediul în Chișinău. Valeriu
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
versiuni) sau în piept (conform altei versiuni), în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o eroină a României Mari. Inițial înmormântată în comuna Fitionești din județul Putna, osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu într-un mausoleu din centrul orașului. După venirea regimului comunist, deși acesta promova personaje istorice cu origini umile pentru a arăta contribuția țărănimii și muncitorilor la cultura țării, Ecaterinei Teodoroiu i s-a dat
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
spune, însă, ca moșia salului a aparținut cândva lui Chirilă al Ilenei. Sătenii de aici, fiind răzeși, aveau loturi de pământ și pe moșiile satelor Bumbata, Făgădău, Petresti, Medeleni, Stolniceni și Busila. Pe moșia lui Chirilă, cică, s-ar fi strămutat țărani din satele Danuteni (actualmente Ungheni), Marandeni, Buciumeni, Florești, Slobozia și altele. Cînd cineva era întrebat încotro ține calea, el răspundea: la Chirilă al Ilenei. Cu timpul aceste nume s-au contopit, din ele rezultând toponimul Chirileni. Dar iată ce
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
și un băiat. Longin a avut un băiat, Ion, inginer la Craiova și o fată, Ligia, profesoara. Ion are trei fete și ligia doi copii, un băiat și o fată. În anul 1815 a venit un nou val de români, strămutați de autorități din satul Clec unde au instalat în schimb coloniști germani. Alți români s-au refugiat aici ca urmare a revoluției de la 1848. Spre sfârșitul secolului, în 1880, Ofcea 1.413 locuitori, mara majoritate fiind români. Ofcea a făcut
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
importanți la reconstrucție. Ca Inspector general al Construcțiilor Speer a răspuns de Departamentul Central pentru Reașezare. Începînd din 1939 Departamentul, folosind Legile Nuerenberg pentru evacuarea chiriașilor evrei pe proprietățile ne-evreiești din Berlin pentru a face loc chiriașilor ne-evrei strămutați de re-dezvoltări sau bombardamente. Circa 75000 de evrei au fost strămutați de către aceste măsuri. Speer știa de aceste activități și cunoștea evoluția aceștora. Există cel puțin o notă de la Speer de acest gen conform Cronica cu activitățile Departamentului păstrată de către
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
de Departamentul Central pentru Reașezare. Începînd din 1939 Departamentul, folosind Legile Nuerenberg pentru evacuarea chiriașilor evrei pe proprietățile ne-evreiești din Berlin pentru a face loc chiriașilor ne-evrei strămutați de re-dezvoltări sau bombardamente. Circa 75000 de evrei au fost strămutați de către aceste măsuri. Speer știa de aceste activități și cunoștea evoluția aceștora. Există cel puțin o notă de la Speer de acest gen conform Cronica cu activitățile Departamentului păstrată de către Wolters. După eliberarea sa de la Spandau, Speer a prezentat la Arhivele
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
cu functii de transport (nod feroviar, rutier, aeroport) si culturale. Celelalte orașe au fiecare structuri urbane și funcționale proprii, astfel: Bocșa este un oraș industrial (Construcții metalice); Moldova Nouă este un centru minier, cu port la Dunăre (Moldova Veche); Orșova, strămutat pe un amplasament nou și integral reconstruit, are activități industriale (transport naval, prelucrarea bumbacului) și este un port de tranzit; Oravița are un trecut semnificativ (primul teatru de pe actualul teritoriu românesc, centru administrativ, industrie de prelucrare a cuprului, dar cu
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
Halahora de Sus, la est cu satul Hlinaia la sud-est cu satul Gordineștii Noi, și la sud cu satul Gordinești. În 1841 și în 1846, două grupuri mari de familii din Tîrnova (Oprea, Haret, Spatari, Banari, Rusu etc.) s-au strămutat în ținutul Ackerman, acum, raionul Ștefan Vodă, și au fondat două sate: Antonești și Ștefănești . În prezent, circa 80% din locuitorii satului sunt români, 18 % sunt de origine ucraineană, 1% ruși și 1% alte etnii. Aici functionează: Oficiul medicului de
Tîrnova, Edineț () [Corola-website/Science/305980_a_307309]
-
Pontus și Constantinopol, regiuni care coincideau cu o mare întindere din Imperiul Bizantin al secolului al XI-lea și arii ale coloniilor elene din Grecia Antică.. După Războiul Greco-Turc (1919-1922), o mare parte din populația greacă din Turcia a fost strămutată, astfel încât grecii au ajuns aproape în totalitate în interiorul granițelor Greciei de astăzi. Alte grupuri etnice grecești sunt răspândite începând din Italia de Sud și până în Caucaz, în plus există și comunități grecești din diaspora în diferite țări. Astăzi, cea mai
Greci () [Corola-website/Science/305272_a_306601]
-
și/sau disidență. Și a curs mult sânge sub domnia lui. Qin Shi Huangdi concepe un sistem elaborat de drumuri care străbat imperiul și scurtături pentru demnitari . Deplasează populații întregi dintr-o parte într-alta a imperiului, familiile bogate le strămută în capitala Xianyang ( Xi’an - ul actual ), unde îi ține mai ușor sub control . Averea naște puterea; dar și reciproca e valabilă, așa încât, mutându-i lângă el îi ține departe și de avuții, și de pretenții. Cu o îndrăzneală militară
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
sonore. Privit din zare, Marele Zid Chinezesc arată ca un dragon întins de-a lungul străvechii frontiere de nord a Chinei și a devenit un simbol al întregii țări. Pentru realizarea măreței fortificații, sute de mii de țărani au fost strămutați cu forța în nord, unde erau păziți de o armată imensă. Împăratul a dat o lege prin care fiecare infractor prins era obligat să muncească la construcția Zidului. Organizarea lucrărilor de construcție, a securității și întreținerii muncitorilor reprezenta în sine
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
să, se presupune că are o temere bine întemeiata de persecuție în conformitate cu definiția dată în Convenție. La nivel mondial, la sfârșitul anului 2011, aproximativ 42,5 milioane de persoane din întreaga lume erau fie refugiați (15,4 milioane), fie persoane strămutate într-o altă țară (26,4 milioane), fie solicitanți de azil (895.000 de persoane). Cei mai multi refugiați provin din Afganistan (2,7 milioane), urmați de cei din Irak (1,7 milioane), Somalia (1,1 milioane), Sudan (500.000) și Republică
Refugiat () [Corola-website/Science/314610_a_315939]