4,034 matches
-
clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
loc: "Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate!" În urma acestui act "posesiv", Emil Codrescu rămâne strivit sub apăsarea propriei "realizări" erotice. Imaginea dispare ("I-am chemat imaginea, dar imaginea n-a venit"), rămân doar simple urme insignifiante (un degetar, un ac de siguranță, o mănușă...), materie moartă într-un timp mort. Faptul este consecința acelei "cunoașteri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare foarte hotărâtă, pe care nu-l văzusem în viața mea. Și toate scrumierele erau în plină eflorescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am încrucișat brațele pe piept. În unele seri, am continuat, când Seymour era într-o formă deosebită, se întorcea acasă șchiopătând ușor. ăsta-i adevărul adevărat. Charlotte nu se mulțumea să-l calce pe picior, pur și simplu i-l strivea. El nu se sinchisea. Îi plăceau oamenii care-l călcau pe bătătură. Îi plăceau fetele gălăgioase. — Vai, ce interesant! a exclamat doamna Silsburn. Habar n-am avut că a fost în copilărie la radio. — Totuși Seymour a fost mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de colo, cu tăcerea ta de aur, demnă de invidiat!) Am o premoniție recurentă și, în 1959, a devenit aproape cronică, anume că atunci când poemele lui Seymour vor fi recunoscute oficial și pe scară largă ca fiind de prima mână (strivite în rafturile bibliotecilor universitare, incluse în cursurile de Poezie contemporană), tineri și tinere din colegii, câte unul sau câte doi, cu caiete sub braț, or să bată la ușa mea cam șubredă. (E regretabil că trebuie să aduc pe tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau, chiar, că între douăzeci și doi și douăzeci și patru de ani a fost impotent din punct de vedere sexual, dar aceste confesiuni, galante în sine, nu sunt o garanție că odată, când l-a enervat hamsterul său, nu i-a strivit capul călcând pe el. Îmi pare rău că insist atâta asupra acestor lucruri, dar cred că sunt mânat de o legitimă neliniște, fiindcă scriu despre singura persoană cunoscută de mine pe care, după criteriile mele, am socotit-o a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toată materia indispensabilă existenței noastre...!!! Cine ar putea beneficia de valorile materiale dacă...El, omul, n’ar fi apărut pe pămînt...!?” Mai avea puțin să turbeze totuși, Gică picior de lemn, trase de două ori prelung din țigară, apoi o strivi cu Înverșunare. Se apținu cu greu să nu ridice vocea. „Doctore, Întodeauna te-am respectat și, te-am considerat om inteligent. Te rog, nu te juca cu nervii mei, predându-mi lecții de filozofie, ieftină...! Să vorbim de afaceri...! Pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să suporte o totală decepție În momentul când o violentă furtună de nisip Îi bombarda Într’o așa manieră fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice dar, nisipul Încărcat cu particole elecromagnetice se lipeau de el strivindu-l, fiecare fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-ți dă ție dreptul să calomniezi un om al muncii...? Chiar nu ți-e teamă...? Dacă nu mă Înșel,Codul Penal pedepsește abuzul de putere...!” Lct.Col.Tudose Ion holbă ochii la el. „Așa dar mă ameninți...?” - ridică el vocea strivind cu Îneverșunare mucul de țigară. Îl mai privi câteva secunde zâmbind În zeflemea. Ai haz, excrocule...! Pentru un „Nimeni”, ca tine cineva se Încumetă să acuze ori să trimeată În judecată un Colonel atotputernic...? Nu-ți face iluzii...! Totuși...- se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vocea le ei, nu mai pridideau acuzându-se singuri...!” Tu Însă m’ai jignit profund, iar iertarea mea nu se va Întrezări niciodată...! Ai insultat un ofițer superior care te poate aresta imediat...! Am să te urmăresc până ce te voi strivi, nemernicule...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. „Cu suta de mii lei, cum rămâne...? Tu ești un excroc, un paranoic care nu are ce căuta În serviciul miliției! Am să fac tot posibilul, să cerșești un codru de pâine de la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o dețin, făcând tot posibilul să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu puse capăt unei altercații ce putea genera o luptă cu urmări periculoase. O perioadă de timp anchetatorul nu mai fu văzut la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ta, În care voi lua În investigație toate lucrările tale dela Început iar cu dosarele Întocmite de mine nici un judecător nu va Îndrăzni să nu-ți administreze ani grei de Închisoare și poate chiar, pedeapsa capitală. Pe scurt, te voi strivi ca pe o gânganie. Puțină răbdare...!” „Dreptatea e de partea mea. Nu mie frică...!!” - Îi strigă el privindu-l cum se depărtează. De data asta mințise. Îi era frică...! Făcând o retrospectivă a suferințelor Îndurate În ce-i doi ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fost ucisă Antonina. Când el Însuși a fost supus la omor lângă ea. Când În el și În alți șaizeci sau șaptezeci, despuiați și după ce-și săpaseră singuri groapa, se trăsese și căzuseră Înăuntru. Trupuri peste propriul trup. Strivind. Soția lui moartă pe undeva prin apropiere. Zbătându-se afară mult mai târziu de sub greutatea stârvurilor, târându-se afară din pământul afânat. Scurmând pe burtă. Ascuzându-se Într-o baracă. Găsind o zdreanță de purtat. Zăcând În pădure zile multe. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos Îmbrăcat În costumul brun-roșcat Îl strivea. Avusese ghinionul să-i reușească poza. Negrul dădea să apuce Minox-ul. Să-i ia micuțul aparat, să-i tragă lui Feffer câteva picioare În coaste, În burtă - ce altceva putea avea de gând? Să plece, fără grabă dacă se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cumpărături la băcănie, televizor și tot așa - tinde să ia o importanță disproporționată. Sunt ca un copil în acest sens: sunt în stare să trăiesc, în sens fizic, în așteptare săptămâni la rând, dar mereu sunt în pericol de a strivi tocmai evenimentul mult așteptat sub greutatea așteptării mele prea excesive. La ora 9.00, în ciuda promisiunilor solemne, deja îmi scosesem de două ori din cutie sandalele cele noi ca să văd dacă nu sunt prea rigide. Restul costumației, pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceea ce, pentru anul 1872 și ținând cont că mergea cu un sicriu, n-a fost puțin lucru. N-a fost puțin lucru pentru un om care nu purta niciodată vestă de salvare și care văzuse cum soția lui a murit strivită de moara pe care el însuși o construise. Apoi au venit ceilalți: Harry Guleke, probabil cel mai bun navigator pe care Salmon-ul o să-l vadă vreodată - Harry cerea o mie de dolari pentru o coborâre, ceea ce, în 1900, reprezenta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se deschidă o cărare, o deschizătură îngustă printre dealuri, dar soarele apusese deja. Pe Jina a început întâi s-o doară capul, apoi durerea i s-a lăsat în jos, invadându-i tot trupul. Se simțea ca și când ar fi fost strivită. Femeia a fixat apa fără să vadă realemente ceva. Aici apa era liniștită - verde și frumoasă, ca panglica din părul unei fetițe. Ploaia a continuat să cadă până când noaptea s-a instalat pe deplin, apoi, dintr-o dată, s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de trunchiul unui copac. Naji însă nu se îndoise niciodată de rezultatul căutărilor. Danny era un băiat american și, în marea lor majoritate, băieții americani supraviețuiau. Naji s-a întors înspre cabană, cu mers ușor. Irene își făcea de lucru strivind conuri și rupând crăcuțe de pin. Bărbatul era sigur că soția lui nu s-ar fi oprit nici dacă arborii ar fi urlat de durere, nici dacă în fața ochilor i-ar fi apărut un jinn. Sigur că trebuia să divorțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul pe-un con de pin și l-a strivit. Murmurul a încetat; Ahmad s-a întors. Jina a văzut recipientele de lichid de aprindere care erau acum goale, apoi băltoacele de pe stiva de lemne de lângă casă și chibriturile înșirate alături. Și-a închipuit imediat cabana cuprinsă de flăcări. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e cel mai albastru și vântul șoptește din vârfuri de brad unde timpul nu mai e timp și secundele ard și noi nu mai suntem doi suntem trupul frivol să mergem acolo unde tăcerea nu chinuie și iarba se lasa strivită de tine femeie de mine și muzica lui duval ne-nvăluie ne învăluie touch my soul să te uiți îmi spuneai că cel mai greu e să nu mai poți visa să nu mai poți spera că o aripă din trupul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Borges că de multe ori îți apeși pleoapele să vezi acea lumină neagră și încerci să uiți să uiți să te uiți plecări luați-mă și pe mine cocori să las în urmă această toamnă cu frunze ucise și ploi strivite de geamul pe care iar desenez o inimă doar jumătate chipuri de pe icoane primiți-mi stigătul alături de țipătul vostru și poate acolo sus cineva îmi va spune de ce trebuie să plecăm mereu și cum de încap într-un strop de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în urmă o cruce de lemn verde albastru ca un cuib fără aripi frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă fi înroșit la față, dar tenul meu ars de soare nu mă trăda. M-a cuprins în brațe strivindu-și de mine, sânii mici, mă sărută pe obraji ca pe unul de-al ei și-mi spuse: Tu trebuie să fii Alin. Avea un accent suspect de corect și înțelegeam în acele momente că o confundasem cu cine știe cine, fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de clipele noastre Gonzales că-mi vine să urlu la cer... Cu ce greșim de nu ne ies lucrurile așa cum le-am vrea? Nu voiam să-i răspund fiindcă ar fi însemnat s-o rănesc, dar i am oprit cuvintele strivindu-i-le de buze. A închis ochii să-și tipărească în minte acele clipe, iar eu o priveam nedumerit cum mă ademenște din nou în mrejele ei. Nici nu știu dacă mă vindecasem vreo clipă de ea, nici nu știu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]