3,280 matches
-
cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache, răpus, de tânăr, în războiul Crimeii. Prin ușa întredeschisă, Ion se uita cu luare aminte la ceea ce făcea maică-sa: avea o cană, de unde, cu un mănunchi de busuioc, stropea, cu agheasmă, plapumele, macaturile și păturile, primite în dar la nuntă, costumele ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înnodați în față. În locul brațelor, alți doi șerpi. Iar în loc de picioare, gheare de acvilă. Văzînd-o, oricât de conchistadori vor fi fost spaniolii, zeița le va fi dat insomnii. Piatra era afumată cu esență de nopal în templul din Tenochtitlan și stropită cu sânge. Nu le-am putea reproșa oamenilor lui Cortes că n-au reușit ceea ce noi nu reușim după atâtea secole: s-o privim fără să ne cutremurăm. Statuia a fost dusă la Universitatea din Ciudad de Mexico și așezată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu sombrero, foarte mândri de costumele lor, călcând plini de importanță și urmați de o orchestră de mariachis. O serenadă o va hotărî pe zeița frumuseții că locul ei nu este în muzeu printre statui, ci printre cei care se stropesc cu apă din valurile înspumate. Miturile sunt încă vii în Mexic și oamenii au nevoie de ele pentru a trăi, nu pentru a-și folosi fantezia. Într-adevăr, nu faptul că există triburi în Mexic unde zei vechi sunt cinstiți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
le-am publicat și pe alea. (Dar povestirile mele erau bune, și asta nu mi-o poate lua nimeni.) Ce mai contează? Nevroza mea a avansat insuportabil în ultimii ani și probabil că o aruncare de la fereastră sau o incendiere, stropit cu benzină, ori altceva, și mai atroce, ar fi fost oricum sfârșitul. Un eșec aici, la Cumpătu, ar fi același lucru. Poate că totuși vindecarea este posibilă, acum, ca o ultimă șansă, închis în odaia asta minusculă, retez acest text
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
carnea lent, prin mișcări ciudate de acomodare. O ură intensă, dementă mi-a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și o bucată de cer. Mama aruncă în uleiul încins cartofii și deodată o flacără uriașă, roșie-portocalie, însoțită de o explozie teribilă, se ridică până-n tavan. Am închis ușa speriat, cum făceam când eram mic, ca nu cumva să fiu stropit de uleiul încins. Am smuls și lacătul de la a doua ușă. Ah, era clasa mea, colegii mei dintr-a treia sau a patra, fîțîindu-se, întorcîndu-se la bancă să ceară vreo gumă ori vreun echer, era învățătoarea 155 cu negul ei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a gol cuvintele pompoase de mai înainte? Nu! și-aș continua eu, m-au emoționat chiar, dar rămân la simpla negație, Din fericire, vorbește amuzat Theo, n-am putut scăpa de acel drăcușor estetic ce-și vâra peste tot coada, stropindu-mă din cap până-n picioare cu apa acidă a replicilor sale ori de câte ori o luam razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par false acele cuvinte, încerc eu marea cu degetul, dar atunci, Nu te-a șocat, mă întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e posibilă orice translație către cosmos, crucea înaltă de pe turla bisericii s-a topit acum în soarele rănit al asfințitului, de aici, de pe deal nu se mai vede nicio cruce pe turlă, numai soarele prins ca într-o lance ascuțită stropind în juru-i cu raze, și brațul tău aleargă grăbit pe blocul de schițe să nu-i scape nimic din această nuntire secretă, ți-am promis solemn când m-ai adus cu tine că nici nu-ți vei da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința din munte, până se mai vede afară îmi adun lemne uscate pentru foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
necesar, ar trebui să fiu mulțumit că părintele mi-a dat una dintre cele mai bune camere, prevăzută cu baie, boiler pentru încălzit apa, poți să te speli oricând dorești, nu mai e nevoie să apelezi la lighean și să stropești podelele, dar eu îmi păstrez cu sfințenie vechile obiceiuri, mă spăl pe față dimineața la izvor, îmi spun rugăciunea și abia după aceea îmi încep ziua, de când m-am întors însă la mănăstire nici măcar respectarea acestor îndepărtate deprinderi care formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sul de hârtie, eu l-am apucat repede să nu-l mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc în culori, chipul meu se mișca pe hârtie, trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să primească și a concluzionat că niște cupoane M&S i-ar provoca dezgustul maxim. (Ally Benn purta numărul cinci la pantofi.) — Pentru Lisa! concluzionă Barry. La acel moment toți erau îmbujorați și amețiți, așa că ridicară paharele albe de plastic, stropind cu vin și cu bucăți din dop pe hainele lor în timp ce chicoteau și își dădeau coate, strigând „Pentru Lisa!“. Lisa a stat exact atât cât a fost necesar. Și ea aștepta de mult plecarea aceasta, dar credea mereu că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aplica strat după strat de gloss pe buze, și spuse: —Frances, nu o să mă crezi, dar era vorba despre mine, să știi. Ce anume? — Eu sunt fata căreia i-a scris Marcus Valentine bilețelul cu Bellez-moi. Ashling învârti violent robinetul, stropindu-se. Nimeni nu a observat. Frances s-a întors încet, cu aplicatorul de gloss încă lipit de buză. Prietena ei tragică se lansă în povestire: —Era Crăciunul, am stat unul lângă celălalt timp de două ore așteptând un taxi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i-ar fi plăcut cu siguranță. — Vrei să vin și săptămâna viitoare, la aceeași oră? — Da, te rog. Va fi din nou mizerabil până sâmbăta viitoare, realiză Kathy în timp ce mergea spre casă. Cotoare de măr care putrezeau sub pat, camera stropită cu tot felul de tâmpenii, chiuveta înțesată cu vasele adunate de-a lungul săptămânii. De necrezut chiar. Pentru o fată care o ducea atât de bine, Lisa avea o casă foarte murdară. Într-o casă dintr-un colț sumbru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prins de un trepied și fixat în așa fel încât lumina să cadă în centrul saltelei. M-am întrebat de unde era alimentat, apoi am remarcat la baza trepiedului o legătură pentru baterii. Într-un colț zăcea un teanc de cărți stropite cu sânge. Majoritatea erau romane SF, dar printre ele săreau Anatomia lui Gray și Omul care râde al lui Victor Hugo. — Bucky? M-am întors: — Încearcă să dai de Russ. Spune-i ce-am găsit. Eu mă apuc să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i spatele agentului „vărsător“, Începu să-și croiască drum prin junglă. Hai să vedem dacă e cineva Înăuntru. În mod deloc suprinzător, cel de la consiliu Îl lăsă În față. Clădirea principală a fermei fusese În trecut foarte bine Întreținută. Erau stropi mici de vopsea albă pe cărămida fărămicioasă și cârlige răsucite și ruginite de care odinioară erau atârnate coșurile. Dar acele zile erau de mult apuse. Iarba creștea acum În șanț, blocând scurgerea și făcând ca apa să dea pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Dragele mele mortăciuni... Se Întoarseră În oraș cu geamurile lăsate, Încercând să scape de mirosul fermei lui Bernard Duncan Philips. Li se impregnase În haine și În păr, rânced și respingător. Nu conta că burnița lăsase locul unei ploi grele, stropindu-i prin geamurile deschise: faptul că se udau era poate cel mai mic preț pe care Îl plăteau. Nu te-ai aștepta uitându-te la el, spuse cel de la consiliu când o luară pe Holburn Street, Îndreptându-se către sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja ud. Plouă. Insch ridică din umeri. — Așa e Aberdeenul pentru tine. Dar n-ai putut și tu să te usuci Înainte să vii și să lași stropi prin toată sala mea curată de ședințe? Logan Închise ochii, Încercând să nu muște momeala. — Ofițerul de serviciu mi-a spus că e urgent, domnule. — Am mai pierdut un copil. Mașina se Încingea prea repede pentru ca radiatoarele să poată face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Încercă să nu se simtă vinovat. Străbătu clădirea tăcută spre holul principal. Gary cel Mare era la recepție, cu un telefon la ureche și o expresie Încântată pe față. — Nu, domnul, nu... mda. Sigur că sunteți supărat... V-a stropit pe pantaloni... Da, da, notez tot... Nu nota: făcuse un sesen cu un bărbat În costum strivit de un zâmbăreț, În mașina poliției. Șoferul era aidoma cu Gary cel Mare, iar cel strivit semăna izbitor cu avocatul preferat al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întinse către Logan capătul desfăcut al unei pungi cu jeleuri În formă de sticle de cola. Nu? Asta e. Insch se servi cu o mână plină, aruncându-le În gură una câte una, În timp ce se Întorceau la Range Rover-ul lui stropit cu noroi. — Crezi că-l aranjează? Întrebă Logan când Insch porni și dădu drumul la radiatoare la puterea maximă. — Păi, probabil că da. Păcat că nu l-a-njunghiat, totuși. Ar fi fost frumos și curat. — Înapoi la spital? Întrebă Logan — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără scop și fără opreliști și fără măcar să-i pese dacă mă stropea sau nu cu coada ei instabilă. Unde-ai spus că e ceasul meu? Eu am spus? s-a amuzat ea. Eu n-am spus nimic. Ceasul tău a dispărut în apă. Tu l-ai lăsat să alunece, acum degeaba-l
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură mută și primejdioasă. Mirosul violenței, mirosul sângelui care țâșnește din venă și stropește pământul, teroriza animalele. Văzuse mult sânge când era mic. Printre cele mai grele exerciții ale puternicei cavalerii romane se număra și obișnuirea cailor - cu absolută impasibilitate - cu mirosul sângelui și, mai rău, cu mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase veacuri în urmă, în răgazurile dintre strigătele tot mai slabe. Ultima amintire fură ochii ei îngroziți și mâna udă de sudoare care se răcea și pe care Gajus o strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]